Paleoantropologul Daniel Lieberman si expertul in biomecanica Dennis Bramble aduc in discutie faptul ca oamenii sunt excelenti alergatori pe distante lungi - in contrast cu cimpanzeii si alte primate care nu pot alerga decat in sprinturi de scurta durata. Corpul uman este adaptat la alergat din mai multe puncte de vedere. Picioare lungi si tepene ne fac sa alergam mai rapid, in timp ce tendonul lui Ahile actioneaza ca un arc care stocheaza din energia fiecarui pas, si o elibereaza in celalalt. Ne putem tine capul stabil in timp ce fugim, multumita unui aranjament unic al ligamentelor si a muschilor gatului, care lipseste la alte primate. Lieberman si Bramble au studiat fosile de hominizi cautand semne ale acestor adaptari pt. alergat, si Homo ergaster este cea mai veche specie la care ele apar.
Apropo de alergatori de cursa lunga, cate ceva despre Selam, o fetita
Australopithecus afarensis (craniu dedesubt) descoperita in 2006, care a trait acum 3.3 milioane ani si a murit la 3 ani:
Urechea interna a lui Selam, cercetata cu ajutorul tomografiei computerizate, un sistem cu canal semicircular care are rol in mentinerea echibrului, este similara maimutelor africane si lui Australopithecus africanus. Acest fapt sugereaza ca mersul biped a lui A. afarensis nu putea fi prea rapid sau agil, precum in cazul oamenilor moderni. Ar putea deasemenea sa insemne ca A. afarensis avea o abilitate redusa de a decupla miscarile capului de cele ale trunchiului, o trasatura care in specia noastra pare sa joace un rol vital in alergarea pe distante lungi.
Selam mai aduce informatii noi vizavi de controversata abilitate a acestei specii de a trai in copaci. Unii cercetatori afirma ca pe langa faptul ca afarensis se deplasa pe doua picioare, partea superioara a corpului contine trasaturi primitive care se potrivesc mai bine cu un trai arboricol - cum ar fi degete lungi si curbate pt. a se prinde de crengi.
O tabara afirma ca A. afarensis a facut o tranzitie completa la viata terestra si ca trasaturile arboricole ale partii superioare sunt doar bagaj evolutionar mostenit de la un stramos arboricol. Cealalta tabara afirma ca daca A. afarensis a retinut aceste trasaturi timp de sute de mii de ani, atunci cataratul in copaci trebuie sa fi ramas o parte importanta a repertoriului locomotor.
Ca si confratii ei, Selam avea picioare de biped si degete de catarator. Dar datorita scheletului deosebit de complet, dispunem si de omoplatii ei. Conform paleontologului etiopian care a descoperit-o (Zeresenay Alemseged), omoplatii lui Selam seamana cu cei ai gorilelor de azi. Orientarea acestora ar fi putut facilita ridicarea bratelor deasupra capului, o actiune executata de primate atunci cand se catara (desi gorilele adulte nu se catara in copac, puii de gorila o fac). Vezi mai jos omoplati de la oameni, cimpanzei, gorile si Selam.
Altii insa sunt de parere ca omoplatul lui Selam seamana foarte bine cu cel al oamenilor moderni, in special proportiile relative ale zonelor unde muschiul este atasat de-o parte si de alta a crestei care divide osul.
Un cimpanzeu se naste cu 40% din capacitatea craniana adulta, si pe la sfarsitul primului an acel numar creste la 80%. In contrast, un copil uman se naste cu 25% din capacitatea adulta, si la sfarsitul primului an, creierul ajunge doar la 50%. Doar la varsta de 10 ani ajunge creierul la 95%.
Aceasta perioada lunga de dezvoltare a creierului necesita multa energie (oamenii de stiinta estimeaza ca creierul lui Lucy - Australopitecus afarensis - consuma 11% din caloriile ingerate; in cazul lui Homo ergaster acest numar se ridica la 17%; uneltele de piatra care le folosea ii permiteau sa consume mai multe calorii din maduva oaselor si carne) si ii impiedica pe copiii umani sa se descurce pe cont propriu. In timp ce puii de cimpanzeu se pot tine de mama lor cu mainile si picioarele, copiii umani trebuie tinuti de mamele lor. Puii de cimpanzeu isi pot face rost de mancare, dar copiii Homo ergaster probabil ca nu puteau sa o faca. Alimentele de baza mancate de acestia - tuberculi si carne - puteau fi obtinute doar de parintii lor.
In urma studiului craniului lui Selam, echipa lui Alemseged a dedus ca la varsta de 3 ani Selam atinsese doar 65% - 88% din capacitatea craniana adulta, in contrast cu cimpanzeii care la aceasta varsta ajung la mai mult de 90%. Este posibil deci ca A. afarensis sa fi avut un model de dezvoltare a creierului mai uman.
Sursa: Scientific American - What Makes Us Human (How evolution, culture and serendipity shape who we are and who we will become).
