corpul de guvernare al martorilor nu urmează modelul biblic, al apostolilor şi bătrânilor din Ierusalim.
WTS îşi extrage autoritatea din relatările din Fapte cap. 1:15-26; Fapte 15:1-35; 21:17-20, unde se vorbeşte de un grup de oameni, la început cei 11 apostoli, la care s-a adăugat Matia, apoi un grup de bătrâni, şi apoi în Ierusalim rămânând doar apostolul Iacov şi bătrânii.
Cu toate că aceştia au luat unele decizii în calitatea de conducători în poporul lui Dumnezeu, însă observăm că deciziile au fost luat în public, în adunarea din Ierusalim care era prezentă sau de faţă când s-a luat acele decizii.
În plus, această nu însemnă că unii lucrători creştini, fie apostolul Pavel Barnaba, fie de pildă, profeţii şi învăţătorii din Antiohia (ca să dau numai câteva exemple), nu au făcut lucrări ne-iniţiate sau organizate de acest grup numit de WTS: corp de guvernare (vezi: Fapte 11:19-30; 13:1-4; Galateni 1:11-24).
În concluzie, chiar dacă apostolii şi bătrânii din Ierusalim erau o autoritate recunoscută în poporul lui Dumnezeu, aceasta nu anula de loc, rolul de cap al lui Cristos, şi de Călăuzitor personal al Spiritului Sfânt, deoarece ceilalţi creştini au organizat adunările, au numit bătrâni şi diakoni (Fapte 14:23; 1Timotei 3:1-8; Tit 1:5), au fost călăuziţi personal prin Spiritul spre diferite lucrări şi misiuni (Fapte 13:1-4), fără nici o însărcinare din partea grupului de apostoli şi bătrâni din Ierusalim.
http://exm.uv.ro/documente/c_guvernare.html