O asemenea dilemă am avut şi eu. În februarie-martie am fost ultima dată la întrunirea din mijlocul săptămânii. Noi avem la 6 după-masă cea mai solicitantă perioadă din zi la serviciu. Deşi la un moment dat rezolvasem să lipsesc între 17:30 şi 20:30 de la birou pentru întrunire, am constatat că nu merită să fac sacrificiul acesta, având în vedere că vinerea mă şi trezeam târziu (având program în oraş joi seara la destinderi muzicale până după ora 2 noaptea) şi aveam mustrări de conştiinţă de natura neglijenţei în serviciu.
În privinţa prezenţei la programul de duminică am renunţat aproximativ în perioada congresului de district. Weekendurile erau singurele perioade când puteam şi eu să dorm 10-11 ore noaptea şi nu aveam timp duminică să mă scol, să mă spăl, să mănânc şi să ajung şi la întrunire. Şi cu timpul mi-am dat seama că nu mai am aceeaşi motivaţie să mă duc.
Literatura nouă e disponibilă online (Turnuri, Treziţi-vă!, Ministere), cărţile de studiu la fel, mai nou şi Biblia, cuvântările publice sunt aceleaşi over and over again, comentariile fraţilor sunt cercetate din aceeaşi literatură, asocierea cu fraţii se poate face foarte bine şi în afara programului. Deci mai are rost adevărat să mă duc la Sala Regatului?
Am fost în weekend la congresul de circumscripţie. Da, congresele mi se par totuşi o experienţă mai bună, not so boring ca întrunirile de rând. Evident, mi s-au pus întrebări referitor la lipsa mea; alţii care nu ştiau că lipsisem câteva luni bune m-au întrebat cum progresez cu studiul sau când vor putea să mă invite în predicare. Am încercat să evit răspunsuri directe, motivate dur.
Cineştiecine, e de apreciat hotărârea ta de a nu mai preda raportul de serviciu. Important e să fii puternică, să ai încredere în Iehova şi să nu laşi bătrânii să te doboare din punct de vedere emoţional sau psihic. Continuă să te rogi pentru "puterea care depăşeşte normalul". Nu uita ca adevărul învinge întotdeauna, doar că, în funcţie de situaţii, e nevoie de doze diferite de răbdare până la soluţionare. În plus, îţi suntem şi noi alături! Nu trebuie să-ţi laşi pierzării demnitatea ta ca om pentru nişte percepte organizaţionale specifice unui creştinism contrafăcut.
