Despre Martorii lui Iehova
Una dintre caracteristicile unei religii distructive este o politică impusă care cere membrilor să izoleze sau să evite pe oricine pleacă sau este exclus din respectiva religie. Este o trăsătură comună mişcărilor esoterice care pretind a fi "Adevărul". Membrilor li se cere să rupă asocierea chiar cu proprii membri de familie şi cu rudele care se retrag. Consecinţele acestei politici dure sunt extreme, zdrobind relaţiile de familie şi lăsând în urmă victime devastate emoţional şi spiritual. Sinuciderile sau tentativele de sinucidere nu sunt neobişnuite.
Martorii lui Iehova sunt printre grupările religioase care practică evitarea totală a foştilor membri. Dintre toate doctrinele legalistice ale Watch tower Society, aceasta probabil este responsabilă în cea mai mare măsură de revolta din rândul foştilor membri împotriva Organizaţiei, revoltă care a avut ca rezultat examinarea exhaustivă şi demascarea învăţăturilor deficitare şi a istoriei ei. Foştii membri care îşi renegă credinţa în doctrinele organizaţiei Watchtower sunt înfieraţi ca "apostaţi". Martorii lui Iehova sunt învăţaţi că trebuie să-i urască pe unii ca aceştia.
In Turnul de veghe editia din 15 noiembrie 1952 se spune:
„In cazul in care un tata sau o mama, un fiu sau o fica este excomunicata, cum ar trebui sa fie tratata o astfel de persoana in ce priveste relatiile de familie, de catre ceilalti membrii?
Noi nu traim azi printre natiuni teocratice, unde astfel de membrii ai familei noastre fizice ar putea fi exterminati pentru apostazie de la dumnezeu si de la organizatia sa teocratica, asa cum a fost posibil, si a fost ordonat natiunii israel in desertul sinai si pe taramul palestinei. ” 9 ci să-l omori negreşit. Mâna ta să se ridice prima asupra lui ca să-l omoare şi după aceea mâna întregului popor. 10 Să arunci cu pietre în el şi să-l omori, fiindcă a căutat să te abată de la Iehova, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclavilor. 11 Atunci tot Israelul va auzi şi se va teme şi nu se va mai face un lucru atât de rău în mijlocul tău.” Deuteronomul 13: 6-11
Fiind limitati de catre legile natiunilor lumesti in mijlocul carora traim, si de asemenea de legile lui dumnezeu prin cristos isus, putem actiona impotriva apostatilor doar intr-o anumita masura, care este conforma cu ambele seturi de legi. Legea locala si legea lui dumnezeu data prin cristos ne interzic sa-i ucidem pe apostati, chiar daca acestia sunt rude de sange si membrii ai familiei noastre.”
În Turnul de veghe din 1 octombrie 1993 a aparut un articol intitulat
"Cerceteaza-ma Dumnezeule". Vorbind despre "apostaţi", citim la pagina 19, începând cu paragraful 15:
"Referitor la ei psalmistul a zis: "Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce te urasc şi sa nu-mi fie silă de cei ce se ridică împotriva ta? Da, îi urasc cu o ură desavarşita, îi privesc ca pe vrasmasi ai mei" (Psalm 139:21, 22). David i-a privit cu oroare din cauză că ei îl urau intens pe Iehova. Apostaţii sunt incluşi între cei care işi arata ura faţa de Iehova, revoltându-se contra lui. Apostazia este în realitate o rebeliune împotriva lui Iehova. Unii apostaţi pretind că îl cunosc pe Dumnezeu şi că îi servesc, dar ei resping învăţături sau cerinţe expuse în Cuvântul său. Alţii susţin că cred în Biblie, dar resping organizaţia lui Iehova şi încearcă în mod activ să împiedice lucrarea lui. Atunci când aleg în mod deliberat un asemenea curs rău după ce au cunoscut ce este drept, când răul germinează atât încât devine o parte inseparabilă a fiinţei lor, un creştin trebuie să-i urască (în sensul biblic al cuvântului) pe cei care s-au ataşat inseparabil de rău. Adevăraţii creştini împărtăşesc sentimentele lui Iehova faţă de asemenea apostaţi; ei nu sunt curioşi în legătură cu ideile apostate. Din contra, lor le este "silă" faţă de cei care s-au făcut duşmani ai lui Dumnezeu, dar ei lasă pe seama lui Iehova să execute răzbunarea. – Iov 13:16; Romani12:19; 2 Ioan 9, 10."
Un articol din Turnul de veghe din 15 septembrie, 1981, engl., spune la pagina 29, la subtitlul "Rude excomunicate care nu trăiesc în casă":
"O a doua situaţie pe care trebuie s-o considerăm este aceea care implică rudele excomunicate sau dezasociate care nu sunt în cercul familial apropiat sau nu locuiesc în casă. Aceste persoane sunt legate încă prin sânge sau căsătorie şi ar putea exista o oarecare necesitate limitată de a se rezolva problemele de familie care apar. Dar situaţia nu este aceeaşi ca în cazul în care ar locui în aceeaşi casă unde contactul şi conversaţia n-ar putea fi evitate. Ar trebui să păstrăm clar în minte directiva inspirată a Bibliei: "Să n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că-şi zice “frate”, este desfrânat, sau lacom... cu un astfel de om nici să nu mâncaţi împreună." – 1 Corinteni 5:11."
Parerea mea sincera e ca daca legea creştinismului poate fi rezumată într-un singur cuvânt, atunci acesta este “DRAGOSTE". Oare nu dragostea salvează şi recuperează păcătosul? Ar ocoli Isus oaia care se rătăceşte de la turmă?
Şi toţi încasatorii de impozite şi toţi păcătoşii se apropiau de el ca să-l asculte. Prin urmare, atât fariseii, cât şi scribii bombăneau, zicând: “Omul acesta îi primeşte cu căldură pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. Atunci el le-a spus această ilustrare, zicând: “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le va lăsa pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu se va duce după cea pierdută până când o va găsi? Şi, când a găsit-o, o pune pe umerii lui şi se bucură. Şi, când ajunge acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: 'Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia care era pierdută'. Vă spun că astfel va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se căieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care nu au nevoie de căinţă. – Luca 15:1-7 (NWT)
Observă că oaia n-a trebuit să se întoarcă şi să caute păstorul, ci păstorul s-a dus după oaia pierdută. bine ar fi ca Societatea Watchtower să fie binecuvântată curând cu o “lumină crescută” în politica izolării extreme a foştilor membri, eliberând astfel mii de suflete – atât în interiorul cât şi în afara organizaţiei de chinul îmbolnăvitor de inimă impus de această dogmă crudă, nedreaptă şi nescripturală.
