Gabriel, poate îmi exprim uneori opinile „cu prea multă convingere” (asta îmi reproșează unii martori), 'de parcă eu le-aș știi pe toate', însă fac asta deoarece am încredere în mecanismele științei. Sunt de altfel un om al științei, nu unul al credinței.
Da, sunt conștient că și în domeniul științific sunt probleme, există corupție, dogmatism, eroare umană, ca în orice alt domeniu (politic, religios, economic, militar), însă filozofia din spatele științei minimizează în general aceste probleme. Știința își propune să investigheze universul prin găsirea unor
teorii testabile, susținute de dovezi pe care oricine le poate verifica sau reproduce. Știința este strâns legată de
gândirea critică (Ce dovezi sunt care să susțină ipoteza? Pot fi dovezile verificate, reproduse? A încercat cineva să refuteze ipoteza? etc.) și în momentul în care apar dovezi că o teorie este eronată, ea este ajustată la noile observații. Așadar cunoașterea științifică constă într-o
permanentă „căutarea a adevărului” și asta pentru că oamenii de știința recunosc că sunt failibili și prin urmare se pot înșela. Asta spre deosebire de religie care îți păstrează teoriile și încearcă să ajusteze observațiile.
Legat de marile întrebări:
Care este scopul vieții? Există un domeniu spiritual? Există viață după moarte? etc..Știința nu poate răspunde la astfel de întrebări, pentru că fie ele sunt în afara științei, fie diversele ipoteze existente nu pot fi testate.
Dacă vrei răspunsuri la astfel de întrebări trebui să te întorci spre
religie și mit.
Pe mine însă nu mă deranjează să nu știu răspunsul la „marile întrebări”, prefer să nu știu decât să am răspunsuri greșite. De fapt această atitudine de suspendare a judecății reflectă maturitate, spun eu, pentru că individul acceptă că nu trăiește într-o lume absolută. Suntem niște fire de praf pierdute pe o planetă printre miliardele de planete din Calea Lactee, o galaxie pierdută într-un univers cu miliarde de galaxii. Pretenția de a înțelege în mod deplin acest univers este simplă aroganță, de care vreau să mă feresc. Adică în urmă cu 3000 de ani, decât să crezi că Pământul stă pe un elefant sau pe o țestoasă, mai bine ziceai că nu știi.
În concluzie nu dețin răspunsurile la toate întrebările (nu cred că cineva le deține), dar investighez și cerecetez în permanență.