am avut si eu o experinta cu acesti oameni,am fost indragostita si inca mai sunt de ei,am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior ,am fost in culmea fericirii pentru un anumit timp,vazand cata iubire si cata pace exista acolo. Insa spiritul critic nu m-a parasit niciodata si am inceput sa mai arunc cate-o privire pe internet,sa mai citesc cate-o carte despre ei si uite asa unele intrebari au luat amploare...si am cazut din nori
caci eram total cu capul in nori,v-am spus,indragostita pana peste cap de ei...eram gata sa las totul pentru ei,m-as fi botezat cat mai repede insa tot timpul ratiunea m-a indemnat sa fac pasi marunti...ori o fi fost cel rau dupa cum ar insinua ei foarte lejer...(ca ce le mai place sa vada raul peste tot,chiar si acolo unde nu e)
Insa apoi analizand mai bine,eliberata de `vraja` lor si cuprinsa de o noua vraja
-ma indragostisem pe bune,de data asta de un baiat DIN LUME-( va dati seama ce travaliu sufletesc pe capul meu la gandul ca trebuie sa o las balta si sa traiesc doar la nivel platonic iubirea asta astfel am sa cad din dizgratiile lui Iehova si adio lume noua si tot ce presupune ea)-am inceput sa pun la indoiala bunatatea lor intrebandu-ma des daca nu cumva zambetul si iubirea lor nu sunt decat superficiale sau mai rau poate chiar prefacute...nu stiu din instinct...pe unii i-am simtit buni iar pe altii in schimb prefacuti...
Nu am mers in continuare cu studiul,caci aveam inca dubii iar sora cu care studiam si unul dintre batrani au considerat ca ar fi cazul sa ma opresc pana nu imi rezolv dubiile...practic am fost abandonata...bine intr-un mod foarte elegant,dar pe mine m-a durut un pic
si azi am inca dubii....sunt foarte impartita...nu stiu unde e adevarul...tind sa cred ca nicaieri,decat in biblie si ca nu exista pe pamant nici o organizatie care detine monopolul si ca adevarati crestini cu iubire autentica sunt imprastiati prin lume
citesc despre unii oamnei ca sunt in perfecta comuniune cu Domnul,aud despre penticostali ca fac minuni,despre baptisti,carsimatici si cati or mai fi...iar eu am senzatia ca o sa ajung la o suta de ani tot cautand adevarul....
Ma consoleaza mult versetul din ioan 14:6...in lipsa sentimentului de siguranta pe care ti-l ofera certitudinea detinerii adevarului absolut in mijlocul unor oameni de care te atasezi in timp(iar ei habar nu au insensibilii pamantului ,pentru ei noi astia invataceii suntem doar niste persone din lume fara scop si fara Dumnezeu si fara sentimente)-bine,admit ca unii chiar asa sunt inainte de a lua contact cu ei,eu una sunt un exemplu in privinta asta,prin ei,prin Biblie mi-am schimbat total viata fiindca mi-am schimbat total valorile iar acum stiu ca tot ceea ce conteaza este matei 6 cu 33 si ca parere personala cred ca ceea ce conteaza cel mai mult este capacitatea noastra de a imita intr-o mai mica sau mai mare masura iubirea lui Iehova sau Iahve ca nici nu mai stiu si asta ma scoate din minti.
voi ce parere aveti,chiar exista vreo biserica ceva? sau totul tine doar de noi si El iar apartenenta la o biserica,congregatie sau mai stiu eu ce turma chiar nu conteaza?
