cei 144.000 apar după ruperea sigiliului al şaselea, ei apar pe scena lumii în viitor, ei nu se strâng ca grup din primul secol d.H.
WTS explică despre ce sigiliu este vorba, în W 2007 1/1 p.30,31, la Întrebări de la cititori.
În primul rând, ei recunosc că sigiliul de aici se aplică unor persoane în viaţă, deci în calitate de oameni, nu de spirite, ceea ce este bine; însă ei spun că „Când sunt sigilaţi definitiv membrii rămăşiţei creştinilor unşi care au primit sigiliul iniţial? Toţi cei ce vor fi încă în viaţă pe pământ vor fi sigilaţi „pe frunte” înainte de izbucnirea necazului cel mare.”
Textul nu vorbeşte de o sigilare doar a unei ‚rămăşiţe’ a celor 144.000; ci, a întregului grup de 144.000, observaţi textul care este atât de clar, Revelaţia 7:3,4: „şi a zis: „Nu vătămaţi nici pământul, nici marea, nici pomii, până nu-i vom sigila pe frunte pe sclavii Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor sigilaţi: o sută patruzeci şi patru de mii, sigilaţi din toate triburile fiilor lui Israel”
Dacă sigilarea are loc cu puţin timp înainte de marele necaz, aşa cum susţine WTS, atunci cei 144.000, nu sunt o clasă ce apare de la Penticosta; ci, înainte de marele necaz!
Toţi sunt sigilaţi ca grup de oameni, nu ca rămăşiţă, şi astfel toţi cei 144.000 există într-o singură generaţie, nu de la începutul creştinismului.