Nascuti cu cravata!
Ma refer la copii martorilor care, saracii, nu sarbatoresc craciunul deoarece aceasta este o sarbatore pagana si falsa, mincinoasa. Dar marorii sau mai bine zis sclavul ce invata?
Iata un exemlu citat din revista Trezitiva din decembrie 2011 pag 27:
“Ce vei face daca la o reuniune ceva te deranjeaza?
„Am un plan de rezerva. Cand merg la reuniuni, ımi sun ıntotdeauna parintii ca sa le spun la ce ora ajung acasa. Cand vorbim, ei ma ıntreaba daca totul merge bine. Daca raspunsul meu e Nu,pentru ei acesta e un indiciu ca trebuie sa-mi reaminteasca ce treburi am de facut acasa. Dupa ce terminam de vorbit, le spun prietenilor ca parintii vor sa ajung mai devreme acasa si ca trebuie sa plec.“ (Therese)”
Mi s-a intors stomacul pe dos cand am citit asta pentru ca mi-am dat seama ca de fapt asa suntem indemnati sa ne crestem copii intr-o deplina falsitate, sa nu-si sustina punctul de vedere , maii bine sa, jmechereasca, sa gaseasca scuze penibile. Scopul scuza mijloacele daca sclavul o cere. Cum, daca acolo, la o reuniune intre frati, sau ma rog intre tineri copii ai fratilor, se intampla ceva in neregula, se bea in exces sau se consuma droguri sau vezi un comportament immoral, nu ar trebui sa ai curajul sa le spui in fata prietenilor tai lucrul asta? Ce fel de prieteni, ce fel de oameni, ne invatam copii sa fie? Falsi, Falsi, Falsi, Perfizi si de conjunctura!
Articole ca acesta ma fac sa inteleg mai bine de ce in congregatii, poate nu in toate dar in multe, domneste o atmosfera atat de apasator de falsa o spoiala de iubire, plina de zoaie, de barfa, de lovituri pe la spate, de cine mi-s eu, de nepotisme, si alte lucruri mult mai false si mai rele decat faptul de a-ti amintii de nasterea lui Cristos, chiar daca nu avem certificatul Lui de nastere si chiar daca data nu e una corecta.
Scuzati-ma dar m-am enervate tare si trebuia sa ma descarc cumva.
