Andreea, bine ai venit. Multumeste-i inca o data baiatului care ti-a deschis ochii.
Religia martorilor e una a aparentelor. Cu cat vrei sa ai un "status mai bun" in organizatie cu atat urmezi regulile lor mai la litera: sa fi vazut la iesirile in predicare, raspunsuri la sala, curatenie la sala (pentru surori e cam maximum de "privilegiu" ce il poti avea; faptul ca nu ati fost inzestrate cu un penis nu va da dreptul la niciun privilegiu, nici macar sa carati microfonul prin sala ca sa nu mai vorbim de stat la statie, contabilitate, teritorii, literatura etc.; in congregatiile prin care am umblat eu am intalnit destule surori mult mai capabile ca multi frati "calificati"; e o religie care vede si trateaza femeia ca pe ceva inferior, de rang secund, ca mai toate religiile de altfel; asta face si biblia pana la urma), sa te asociezi doar cu martorii, fara studii superioare si cariera de success daca se poate si lista poate continua mult si bine.
"Prietena" ta martora te ignora pentru ca asa a fost programata sa faca. Din punctul ei de vedere tu ai o problema care ar putea-o "infecta" si pe ea. In momentul in care tu ai renuntat la religie, practic ai dat o nota negativa la tot ceea ce ea crede, tot ceea ce ii era mai "sfant". Mai mult sau mai putin, ai zis ceva de genul "gata, stop! Eu nu mai pot sa cred asa ceva, sa continui asa, etc." ceea ce vine in contradictie directa cu ceea ce martorii se identifica foarte mult si anume ca ei sunt alesii, ei sunt singura religie adevarata. E greu sa penetrezi sistemul pe care organizatia l-a construit impotriva celor care parasesc religia.
E un cult/secta care isi controleaza membrii in toate aspectele vietii.