Evrei 10:24,25 - Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune, fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie!
Libertatea creștină nu oferă nicio scuză pentru a arăta apatie față de alții, trăind pur și simplu numai pentru sine. Ca membri ai trupului lui Cristos, „în mod individual suntem mădulare unii altora” (Romani 12:5)
Ar însemna deci că îndemnul de a ne întruni împreună limitează libertatea noastră creștină, inhibând expresia noastră și ne face din nou obiectul unor legi? Nu, din contră, ea dă libertății noastre un sens mai mare, o valoare mai mare.
Nu există nicio legătură cu rigiditatea sau cu o formalitate de lucrări legaliste în modul în care ne putem interesa de alții, despre cum să ne arătăm afecțiunea frățească față de ei și interesul pentru creșterea lor spirituală. Nici în îndemnul din Evrei 10:24, 25 și nici în altă parte a Scripturii nu există norme care să reglementeze o astfel de adunare împreună cu ceilalți credincioși.
Expositors Greek Testament vol. IV, pagina 347, în discuția despre Evrei 10:25, comentează că scriitorul a folosit mai degrabă expresia mai lungă episynagogen heauton (strângerea noastră împreună cu ceilalți), în loc de expresia simplă synagoge (adunare, congregație), spunând că synagoge sugerează mai degrabă clădirea și întâlnirile formale, în timp ce episynagogen heauton denotă doar întâlnirea împreună a creștinilor.