Înainte să mă familiarizez cu modul în care privesc Martorii lui Iehova semnificaţie expresiei "a nu face parte din lume", asociam expresia aproape în mod automat cu speranţa finală a discipolilor lui Isus, respectiv a creştinilor: faptul de a "nu face parte din lume" echivalează cu o afirmaţie pe care o scrie Pavel fraţilor din Filipi, "cetăţenia noastră este în ceruri" (Filipeni 3:20). În al doilea rând, separarea de lume se referă la faptul că, prin comportamentul său, prin modul său de viaţă, prin faptul că dovedeşte că e un continuator al lui Cristos, prin faptul că spiritul sfânt lucrează în el, un creştin este altfel decât lumea înstrăinată de Dumnezeu. Scopul unui creştin nu este acela de a fi altfel decât lumea, ci să îi fie plăcut lui Dumnezeu şi să-L glorifice prin toate aspectele vieţii sale (1 Corinteni 10:31). Separarea vine ca o consecinţă evidentă a acestui de mod de viaţă, pe care majoritatea lumii (cel puţin a lumii de atunci) nu îl îmbrăţişează.
Din păcate, se pare că 'sclavul' pune un accent prea puternic pe necesitatea eforturilor personale susţinute pentru a cauza separarea însăşi, ca şi când separarea de lume ar contribui la aprobarea de către Dumnezeu şi nu realitatea prealabilă a aprobării Sale ar fi cea care să facă evidentă această separare.
