Vă scriu deja, preaiubiţilor, această a doua epistolă, în carea trezesc înţelegerea voastră curată, aducându-vă aminte,
2 ca să vă amintiţi cuvintele vorbite mai înainte prin sfinţii profeţi şi porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostolii voştrib;
3 cunoscând întâi aceasta, că în zilele din urmăc vor veni batjocoritori cu batjocurăd, umblând potrivit propriilor lor pofte
4 şi spunând: „Unde este promisiunea venirii Lui? Pentru că, de când au adormit părinţii, toate rămân aşa cum eraue de la începutul creaţiei“.
5 Pentru că ei îşi ascund prin propria lor voie aceasta: că, prin Cuvântul lui Dumnezeu, erau ceruri din vechime, şi pământ, avându-şi existenţa din apă şi înf apă,
6 prin care lumea de atunci, înecată de apă, a pierit.
7 Dar cerurile şi pământul de acum sunt păstrate prin Cuvântul Săug, pentru foc, ţinute pentru o zi a judecăţii şi a pieirii oamenilor neevlavioşi.
8 Dar să nu vă fie ascuns acest lucru, preaiubiţilor, că, înaintea Domnuluih, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani, ca o zi.
9 Domnul nu întârzie în ce priveşte promisiunea, cum socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător faţă de voii, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţj; în ea cerurile vor trece cu vuiet mare şi elementelek, arzând cu căldură, vor fi descompuse, şi pământul şi lucrările de pel el vor fi arse în întregime.
11 Toate acestea decim urmând să fie descompuse, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în purtare sfântă şi evlavie,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, din cauza căreia cerurile, fiind aprinse, vor fi descompuse, şi elementelen, arzând cu căldură, se vor topi?
13 Dar noi, potrivit promisiunii Sale, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea.