Aici o sa fiu in contradictie cu Ory. Mie cel mai mult mi-a placut Scoala Teocratica. Din ea am tras cele mai multe foloase. Am fost un copil si un adolescent extrem de timid, iar Scoala Teocratica a fost cea care m-a invatat sa ma exprim public, atat in fata unui auditoriu cat si in fata persoanelor individuale. Apoi exersand lectiile de-acolo in lucrarea de predicare am ajuns sa ma pot exprima destul de coerent si cursiv (zic eu, dar mai stii?).
Un alt lucru pentru care am apreciere e faptul ca spre deosebire de alte religii care se bazeaza mai mult pe ritual ei au luat acest principiu al protestantilor "solo scrittura" si l-au impins la extrem incercand sa gaseasca argument pentru orice invatatura sau doctrina. Iar de aici pana la sofisme, speculatii sau chiar manipulari n-a mai fost decat un pas. Ca doar deh, vorbim de religie nu de stiinta exacta. Intr-un fel ei cad acum in propria capcana cu oameni ca noi. Ne-au format sa gandim ca si religia trebuie sa se bazeze pe argumente logice pentru ca in final, acest tip de gandire sa ne ajute sa intelegem manipularea doctrinara pe organizatia o practica.
Imi plac de asemenea oamenii sinceri, iubitori si care chiar incearca sa cultive calitatile din rodul spiritului nu cei ranchiunosi, invidiosi samd ca sunt si de aia destui.
Nu-mi place ca nu fac deloc caritate cu cei din afara congregatiei si chiar si in interiorul congregatiei gesturile de caritate sunt foarte rare. Sau asta nu trebuia sa zic aici? Ooops.