Privind venirea Sa, Isus ne lasă o pildă cu 10 fecioare. Doar 5 au vegheat! Despre cei ce au vegheat ne vorbeşte şi apostolul Pavel: 1 Tesaloniceni 5:4 – 6. „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.”
Aceştia care au vegheat, au „întâmpinat pe Domnul în văzduh”. Păi cum L-au întâmpinat? Au fost răpiţi? Nici vorbă! Este o întâmpinare într-un sens figurat. Aceştia au priceput dinainte că Isus trebuie să vină. Este ca şi cum ţi-ai întâmpina mătuşa în gară. Şti că trebuie să vină şi te duci şi o aştepţi pe peron. Dacă Isus ar fi venit pe mare, atunci putea fi întâmpinat în larg cu nişte bărcuţe, dar fiindcă vine de „sus” putem să-L întâmpinăm în „ văzduh”. Dar Isus vine să facă ceva lucruri aici pe pământ, să domnească 1000 de ani. Păi de ce să meargă cineva la cer pentru a fi cu Isus, căci El vine să domnească pe pământ? Să nu ne omoare „litera”! Chemarea cerească înseamnă altceva!
Celor ce L-au întâmpinat întâi, Isus le zice: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă” sau îi va trimite pentru a aduna pe aleşii Lui (Mat. 24:31). Cine sunt cei aleşi? Nu cumva cei 144000, un prim rod pentru Dumnezeu şi Isus?
Dacă nu vă număraţi printre „fecioarele înţelepte”, nu vă jenaţi, număraţi-vă printre cei 144000. Iaca, nu mai trebuie nici măcar să vegheaţi, doar daţi fuguţa la „muntele Sion”! Sau staţi pasivi, într-un târziu veţi găsi şi acolo o uşă încuiată!
Abia apoi, după ce se vor strânge toţi cei pecetluiţi, „va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri…” (Mat. 25:31) sau cum spune Iuda apostolul: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi…”
Apoi vom vedea şi o înnoire a tuturor lucrurilor.
