Dar cine infirma convingator ca nu pot exista "universuri" cu legi diferite?
Întrebarea e profundă! Să încerc să-ţi dau răspunsul. Deci, dacă ar exista două universuri cu legi diferite ar însemna că există cel puţin o lege valabilă într-unul dintre ele dar care nu este valabilă în celălalt. Asta ar contraveni faptului că fiecare univers trebuie să fie guvernat de
toate legile naturii.
Mai rămâne să arătăm că un univers trebuie să fie guvernat de toate legile naturii şi nu doar de câteva. Să presupunem că avem un univers guvernat de toate legile naturii, mai puţin de una. Prin ce se caracterizează acea lege unică ce nu se încadrează printre celelalte legi? Dacă legile naturii sunt armonioase (şi chiar sunt) înseamnă că ele constituie un sistem de legi
complet şi necontradictoriu. Dar un sistem de legi din care lipseşte o lege nu poate fi complet, ci eventual doar necontradictoriu.
Aşadar, cei care cred în universuri paralele n-au înţeles cum e treaba cu
completitudinea unui sistem de legi sau presupun tacit şi eronat că sistemul de legi care guvernează un univers ar putea fi incomplet, neînţelegând ce înseamnă univers şi confundându-l cu un laborator restrâns în care poţi face abstracţie de unele legi ale Fizicii care implică parametri cu valoare local neglijabilă.
Cred ca ateul modern ar trebui sa se dovedeasca flexibil
În ce sens să fie flexibil?
Discuția legată de universuri paralele este una ipotetică.
Sper că răspunsul pe care i l-am dat lui logic ţi se poate adresa şi ţie.
Pui multe sentimente în a discuta o teorie științifică.
Unde este pasiune este şi sentiment. Nu-mi pot vedea domeniul preferat călcat în picioare de nişte habarnişti cu dorinţe de afirmare.
În primul rând legile fizicii prezente la Big Bang nu au fost aceleași ca în prezent.
Aici intervine din nou ce spuneam mai sus despre completitudinea sistemului de legi ale naturii. În plus, legile naturii nu se schimbă în timp, sunt
imuabile, că doar de-aia sunt legi ale naturii. Chiar nu vă înţeleg. Voi credeţi că legile astea ale naturii sunt o joacă de copii, ne putem juca cu ele cum avem noi chef?
În al doilea rând oamenii de știință nu susțin că „Universul a apărut la un moment dat din senin”. Universul exista înainte într-o formă densă, fierbinte, Big Bangul fiind expansiunea lui rapidă urmată de răcirea sa.
Ei, să fim serioşi, e chiar aşa de mare diferenţa? Dacă reduci totul la un punct, nu reduci totul la un „senin”? Dacă reduci totul la dimensiuni atât de mici încât să-ţi arogi dreptul de a spune cu tupeu că acolo nu mai sunt valabile legile cunoscute, nu reduci de fapt totul la un „senin”?
Dacă ai găsit o altă explicație care ia în considerare observațiile care au dus la teoria Big Bang-ului, dar rezolvă și întrebările deschise de ea sunt convins că un om de știință renumit ți-ar asculta observațiile.
E posibil dar nu atât de posibil încât să fii chiar „convins” de aşa ceva. Oricum, din ce am citit despre Big Bang, nimic nu mi-a infirmat părerea proastă despre această născocire care atentează la toate cunoştinţele noastre de Fizică bine consolidate de-a lungul secolelor, fără să aducă nimic mai clar în schimb. Şi nici n-am considerat că merită să acord prea mult timp unei asemenea bazaconii. Nu putem acorda timpul nostru oricărei bazaconii.
Inflaţia cosmică e deja demonstrată.
Nu. Noi nu vedem inflaţia, ci doar deplasarea spre roşu. Atât. Că interpretăm noi această deplasare spre roşu ca fiind datorată inflaţiei, e altă mâncare de peşte. E doar interpretare a unor fapte observaţionale, nu o demonstraţie.
Lumina nu a avut mereu viteza de 300.000 km pe secundă în vid.
O asemenea afirmaţie mă face să cred că nu ştii ce înseamnă lege (imuabilă) a naturii, ce înseamnă timp, teorie a relativităţii, măsurătoare, observator, etcetera. Oricum, sunt subiecte care ne îndepărtează prea mult de topic şi nu mai cred că sunt necesare pentru a infirma sau confirma existenţa lui Dumnezeu.
