50 de oameni de stiinta despre Dumnezeu[/url
Gabi,
Tu crezi ca parerile acestor oameni de stiinta sunt o dovada concludenta ca nu exista Dumnezeu?
Eu nu am auzit niciun argument solid care sa ma convinga sau cel putin sa ma puna pe ganduri ce priveste credinta in Dumnezeu.
Interesant de observat este ca multi dintre ei se declara agnostici, cu toate ca in practica traiesc ca niste atei, adica oameni fara Dumnezeu.
In mare parte este trist sa constati cum niste oameni inteligenti (cei mai multi!trecuti de floarea varstei) concluzioneaza la modul acela “infantil”, cand vine vorba despre existenta unei autoritati supreme, cum este Dumnezeul pe care Il prezinta Biblia.
Am spicuit doua afirmatii din interviu:
“Prin urmare,
totul a fost intamplare, statistica si
legile fizicii care au dus la “crearea” noastra.”(22h 26-29 min.)
Pe de o parte spune ca intamplarii, a hazardului se datoreaza existenta umana, apoi vorbeste despre legile fizicii care au dus la crearea noastra.
Atunci cum este?
Ce anume sunt legile? Ele apar asa din intamplare, fara nicio ratiune sau sens?
Lege,-i: 1. norma sau
regula;2. principiĭ imutabile care
regulează ordinea lumiĭ fizice;3. Actu prin [!] care autoritatea suverană
regulează, ordonă, permite sau apără: legea e
rațiunea omenească care guvernează popoarele; etc.
Iata, doar cateva intelesuri ale termenului “lege”
in spatele definirii caruia sta o inteligenta constienta de sine,ea(legea) neputand intra in planul existentei pentru as exercita puterea/ influenta doar asa de la sine, aleatoriu, fiind generat de o forta/ energie impersonala.
“
Normal, tot ce ne –nconjoara pare sa fie creat de o inteligenta, astfel ca principiul prin care au ajuns sa existe implica o forma de inteligenta, dar asta nu implica o inteligenta de tip personal, ci mai degraba una metaforica – in sensul inteligenta ca un mecanism de fuctionare al naturii.”(24h 15-32min.)
Voi intelegeti ceva din aceasta afirmatie? Vi se pare clara pozitia in care se situeaza omul de stiinta?
Deci, pare sa fie creat de o inteligenta, dar nu de Dumnezeu, ca aceasta credinta deja ne-ar pune in postura sa ne smerim, sa ne recunoastem limitele si nu in ultima instanta sa dam socoteala pentru modul in care ne traim viata, gandim, simtim, vorbim. Orice fel de rationare este acceptabila (ex. “inteligenta metaforica”
), numai sa nu fie vorba despre Dumnezeul Bibliei.
Imi vin in minte urmatoarele versete:
1Corinteni 2:12-14” Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”
