Si pe ei cine i-a creat? Ajungi tot la un Creator atotputernic necreat de nimeni, Inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega, Eu sunt cel ce sunt.
Are logica ce spun?
Are pe dracu. Cine l-a creat pe Creatorul atotputernic, atunci?
In spatele unui sistem complex si bine organizat sta o munca de inginerie si constructie. Omul, ca fiinta rationala, este programat sa gandeasca dupa acest concept, pentru ca el insusi este implicat in tot felul de proiecte care necesita cercetare si aplicare. Datorita stiintei sau a informatiei, se creeze diferite lucruri. El prelucreaza materia si o integreaza intr-un mecanism. Fiecare componenta sau rotita are rolul ei stabilit, rezultatul final fiind functionalitatea sistemului, ca intreg.
Deci logica noastra nativa ar trebui sa ne duca la concluzia ca avem un Creator, mai ales ca Universul si complexitatea lumii vii este infinit mai mare decat ceea ce este in stare sa faca omul momentan.
Intrebarea la fel de logica – trebuie sa recunoastem – este cea care ai pus-o tu: daca creatia este rodul Creatorului, atunci Creatorul, care este mult mai complex, n-ar trebui sa fie si El creat? Da, avem o problema aici. Logica se pare ca ajuns la o limita de intelegere. Dar...pentru ca exista un “dar”, avem o solutie rationala mai buna decat asta care sa se potriveasca modelui conceptual cu care suntem obisnuiti din practica si experienta!? Nu, pentru ca, din momentul in care ne blocam de intrebarea “dar pe Creator cine l-a creat?” si preferam sa dam la pamant cu logica nativa, imbratisand “intamplarea”, e mai rau, si denota, mai degraba, lipsa de obiectivitate si lipsa de consecventa in niste principii care s-au dovedit “sanatoase”.
Si, atunci, cum este mai corect sa procedam? Intrebarea “cine l-a creat pe Creator?” se intinde la infinit: dar pe creatorul creatorului cine l-a facut? dar pe creatorul creatorului creatorului cine l-a creat?... E clar ca nu putem merge tot asa, si suntem nevoiti sa facem un compromis, adica sa acceptam un Creator necreat (de alt Creator). E o optiune mai de bun simt si mai putin nelogica (dupa logica puterii noastre de intelegere) decat “intamplarea”. Asta doar in prima faza, ca apoi e mai grav: daca mergi pe mana intamplarii esti nevoit sa accepti si restul lantului de intamplari (fie ele chinuite si fortate - stiintific, cica) care-si propun sa explice aparitia a tot ceea ce exista pe modelul: din rahat sa facem bici.
