Silviule iti dau si eu tie ceva de studiat:
http://en.wikipedia.org/wiki/Book_of_Daniel#Authorship_and_datingFor nearly two millennia, the principal view of both Jewish and Christian scholars has been that the book of Daniel was written by Daniel during the sixth century BCE, considering it as containing prophecy of western political history and an eschatological future.[20] However, since the Age of Enlightenment, critical scholarship of the Bible, taking a cue from third century pagan critic Porphyry, views the Book of Daniel as a pseudepigraph dated around 165 BCE that concerns itself primarily with the Maccabean era and the reign of the Seleucid king Antiochus Epiphanes.[21][22] Although the book had been historically classified as prophetic, the style of writing is now considered apocalyptic which was popular between 200 BCE and 100 CE.[23]
Comunitatea academica considera azi cartea lui "Daniel" ca fiind o pseudoepigrafa scrisa in secolul II ien, in jurul anului 165, axata pe era regelui seleucid Antiochus Epiphanes. Capitolul tau 9:24-27 se refera la
acest rege care i-a persecutat pe evrei in acea vreme, si detaliile sunt izbitoare. Iata cum se potriveste Dan 9:26-27
Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr'un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.
27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.``
cu 2 Macabei 5:11–20
11 Când i s-au înfățișat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudeea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt,
turbat ca o fiară, și a cucerit cetatea prin luptă.
12 A poruncit soldaților să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut [în mână] și să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case.
13 A fost măcel între tineri și bătrâni, masacru între femei și copii și omor între fecioare și prunci.
14 În acele trei zile au fost nimiciți optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – și nu mai puțini decât cei înjunghiați au fost vânduți [ca sclavi].
15 Nefiind mulțumit de acestea,
a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Menelau, cel care a fost trădător al legilor și al patriei.
16 Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre și cele puse de alți regi pentru creșterea, gloria și cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.
17 Antioh s-a mândrit în gândul său, însă nu-și dădea seama că din cauza păcatelor locuitorilor cetății, stăpânul s-a mâniat pentru puțin și de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt].
18 Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodor, cel trimis de regele Seleucus ca să cerceteze vistieria, [Antioh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit și și-ar fi pierdut îndrăzneala.
19 Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului.
20 De aceea,
însuși locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaș mai târziu la binefaceri și, fiind părăsit în mânia celui atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul].
si 2 Mac 6:1-11:
1 Nu după mult timp, regele a trimis un bătrân atenian ca
să-i forțeze pe iudei să se îndepărteze de legile părintești și să nu mai trăiască după legile lui Dumnezeu,
2 să profaneze templul din Ierusalim și să-l închine lui Zeus din Olimp, iar la Garizim, după cum ceruseră locuitorii din zonă, lui Zeus cel Ospitalier.
3 Invazia răului era apăsătoare și de neîndurat chiar și pentru mulțimi.
4
Templul era plin de desfrânările și petrecerile neamurilor care se desfătau cu desfrânate, se apropiau de femei chiar și în curțile sfinte și aduceau înăuntru lucruri care nu se cuveneau.
5 Altarul era plin de lucruri nelegiuite condamnate de legi.
6 Nu se puteau celebra nici zilele de sâmbătă și nici sărbătorile părintești și nici să mărturisești că ești iudeu.
7 Din contră, erau duși cu aspră violență în fiecare lună, de ziua regelui, [să mănânce] din ospățul ritual, iar când venea sărbătoarea lui Dyonisos să poarte coroane de iederă luând parte la alaiul în cinstea lui Dyonisos.
8 Prin instigarea venită de la [locuitorii] din Ptolemais, s-a dat un decret ca în cetățile grecești învecinate să se ia aceleași măsuri față de iudei ca să ia parte la ospățul ritual.
9 Iar pe cei care nu decideau să treacă la [obiceiurile] grecești, să fie omorâți. Se vede astfel care era pericolul iminent.
10 Au fost aduse două femei care își tăiaseră copiii împrejur. Le-au fost atârnați la sân pruncii și au fost purtate prin cetate în public, apoi au fost aruncate de pe ziduri.
11 Alții, care se adunaseră pe ascuns în peșteri ca să celebreze ziua a șaptea, au fost denunțați lui Filip și au fost arși de vii împreună, refuzând să se apere din respect față de solemnitatea zilei.
Uite si uraciunea care pustieste asezata in locul sfant:
1 Macabei 1:44-56:
Regele a trimis scrisori prin mesageri la Ierusalim și în toate cetățile lui Iuda ca să se poarte după obiceiuri străine țării;
45
să interzică arderile de tot, jertfele și libațiunile din sanctuar și să profaneze [zilele] de sabat și de sărbătoare,
46 să necinstească sanctuarul și sfinții;
47 să construiască altare, incinte și temple pentru idoli; să jertfească porci și animale impure;
48 să-i lase pe fiii lor necircumciși, să-și facă sufletele abominabile cu orice fel de lucruri impure și profanate;
49 să uite legea și s-i schimbe toate prescrierile.
50 Cine nu va fi făcut după cuvântul regelui, să fie dat la moarte!
51 Toate aceste cuvinte le-a scris [regele] întregului său regat. A pus supraveghetori peste tot pământul și a poruncit tuturor cetăților lui Iuda să aducă jertfe, cetate după cetate.
52 Mulți din popor s-au unit cu ei, toți cei care au abandonat legea și au făcut rele pe pământ.
53 L-au constrâns pe Israel [să fugă] în locuri ascunse și în toate refugiile lor.
54
În ziua a cincisprezecea a lui Casleu, în anul o sută patruzeci și cinci, a construit urâciunea pustiirii pe altar; iar în cetățile lui Iuda, de jur împrejur, a construit altare.
55 Aduceau jertfe la ușile caselor și în piețe.
56 Cărțile legii pe care le-au găsit, rupându-le, le-au ars în foc.
Uraciunea pustiirii a fost asezata in locul sfant de catre Antiochus IV Epiphanes in forma unui idol (Zeus) pus pe altarul din templu, dedicand lui Zeus acest templu in sec. II ien.
Deci ca sa te parafrazez, oricine studia cu atentie istoria putea să-și dea seama ca prezicerile crestine erau doar evenimente istorice din trecut, reciclate pt. secolul I. La fel cum WTS interpreteaza azi profetii expirate aplicandu-le la sine pt. secolul 20/21, la fel au facut inaintasii lor din secolul I. Ce rataciti.