Eu vad ca nu i-a vindecat pe toti, deci mila pe care o vezi tu este doar aparenta.
A vindecat cati a vindecat, a hranit cati a hranit, a inviat cati a inviat. Si textul arata ca minunile acestea au fost precedate de faptul ca I s-a facut mila. Ca nu a vindecat toti oamenii cu care a avut contact este alta poveste. Ne axam pe relatarile respective in sine, asa cum o facem si-n alte ocazii.
Asta nu raspunde la argumentele mele.
Si eu as vrea sa am raspunsuri la multe, dar asta nu inseamna ca trebuie neaparat sa anulez ceea ce am deja. Daca vrei sa anulam, atunci hai sa anulam totul, deci si fazele care arunca o pata neagra peste zeul biblic si crestinism.
Nu-i in regula ca nu i s-a facut mila si de restul.
I s-a facut mila de cei care au fost prezenti in acele episoade. Dupa mila au urmat minunile de care au avut parte cei din episoadele respective. Si nu avem doar o afirmatie, cum era in cazul plansului din Ierusalim, pe care l-ai catalogat ca ipocrit si nici un plans ca pentru un prieten( deci un plans normal, ca pentru cineva la care tii) Nu, avem mila urmata de fapte (adica nu avem discordanta intre ce a simtit/spus si ce a facut), avem lume care nu-i era prietena (deci nu un sentiment, in cazul acesta, mila, ca pentru un prieten sau pentru cineva la care tii). Mai avem o legatura clara intre actiune si ce a determinat actiunea. Prin urmare, trece testul unor critici de-ale tale asupra altor versete. Concluzia logica: lui Isus, in acele circumstante, I s-a facut mila, si a si dovedit ca este reala (mila).
Desigur ca e corect. Faptele negative sunt vazute ca pozitive de catre credinciosi. Cand o sa recunoasca ca sunt negative, ne vom fi indeplinit datoria.
Din punctul meu de vedere sunteti la fel ambele tabere: unii crestini nu vad partea negativa in ceea ce priveste zeul biblic si crestinismul, in timp ce unii atei nu vad partea pozitiva in ceea ce priveste zeul biblic si crestinismul.