http://bibliesaureligie.3x.ro/analiza%20biblica/continuare9.htmPSIHOLOGIA RELIGIEI
Rolul factorului psihologic în sfera religiei îl recunosc aproape majoritatea cercetătorilor, dar nu toţi înţeleg şi explică în acelaşi mod izvoarele credinţei religioase ca şi natura acesteia.
Teologii şi psihologii, adepţi ai teologiei cercetează religozitatea ca rezultatat al întâlnirii omului cu transcendentalul, supranaturalul, respectiv cu D-zeu. Din punctul lor de vedere existenţa oamenilor religioşi demostrează cu necesitate existenţa reală a unui izvor “de dincolo” a revelaţiei religioase – noi trebuie să recunoaştem existenţa “a ceva” care determină prezenţa la toţi oamenii, începând cu cele dintîi trepte de cultură a vieţii religioase.
Viaţa religioasă poate fi primitivă, rudimentară, alunecând în întregul ei spre magie şi cu toate acestea omul caută fără preget “la ce să se închine”. “Acest ceva” care stă dincolo de orice “fenomenologie” religioasă şi “trage” sufletul spre înălţimi poate fi înţeles numai astfel: în profunzimile sale sufletul este legat cu Absolutul, este legat cu D-zeu. Izvorul cel mai profund al religiei, acel sentiment de teamă şi de fascinaţie în faţa misterului care apare la om prin întâlnirea lui cu sacrul , cu supranaturalul - religiozitatea fiecărui individ este determinată de particularităţile psihice ale acestuia; sentimentele unui om sunt ca cel mai “profund izvor al religiei”.
Credinţa religioasă în supranatural se distinge prin trei trăsături esenţiale:
Mai întâi , ea presupune credinţa intr-o existenţă reală a supranaturalului. Omul religios nu numai că cugetă despre supranatural şi nu numai că, pur şi simplu şi-l reprezintă, ci el crede că aceste chipuri supranaturale există în mod real. Tocmai aici îşi are locul despărţirea dintre religie şi artă.
Al doilea rând, omul credincios este totdeuna profund tulburat în relaţiile sale cu supranaturalul, care se prezintă ca un focar al tuturor proceselor sale emoţionale.
Al treilea rând; credinţa în supranatural include în sine relaţii practice iluzorii între credincios şi obiectul supranatural prezent în imaginaţia sa. Omul religios crede că supranaturalul (D-zeu, spirit, etc.) poate influenţa asupra vieţii lui şi că, la rândul său poate influenţa într-un fel sau altul supranaturalul.
Studierea structurii psihicului religios presupune între altele cercetarea, în cadrul acestuia, a corelaţiei dintre conştient şi inconştient.
Psihicul religoios nu poate fi redus numai la emoţii, oricât de mare rol ar avea ele. În psihicul credincioşilor, gîndirea, imaginaţia, reprezentările nu au numai un rol auxiliar, ele creează un nucleu specific al psihicului religios, care determină orientarea atât a proceselor emoţionale cât şi a celor volitive.
!!! Cercetarea ştiinţifică a conţinutului credinţelor religioase ale unei grupări sociale sau naţionale nu este posibilă dacă nu se urmăresc rădăcinile sociale ale acestor credinţe, cu alte cuvinte, dacă nu se dezvăluie acele laturi ale structurii sociale care le-au chemat la viaţă şi care creează condiţii favorabile pentru proliferarea lor !!!
!!! Există câteva tipuri de credincioşi: