646
Practici / Re: Psihologia din spatele religiei
« : Septembrie 28, 2012, 10:22:46 am »
Afişare Mesaje
Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.
648
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Septembrie 26, 2012, 08:26:46 pm »
Poza cu mesaj...ce se vede...Nu e clar ? 
650
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Septembrie 22, 2012, 06:27:21 pm »Oamenii cu un IQ ridicat nu cred in Dumnezeu
de A.M. HotNews.ro
Vineri, 13 iunie 2008, 12:36 Life | Acasă
Inteligenta superioara poate distruge credinta
Foto: downloadgod.net
Oamenii considerati a fi mai inteligenti decat media sunt mai inclinati catre ateism, afirma rezultatele unui studiu recent. In ultimul secol s-a observat o scadere a credintei religioase, in acelasi timp in care a crescut nivelul inteligentei medii. Cele doua ar avea legatura directa una cu cealalta, cred cercetatorii.
Richard Lynn, care preda psihologie la Universitatea Ulster, sustine ca mult mai multi membri ai "elitei intelectuale" se considera atei, comparativ cu oamenii "de rand". Lynn a mai starnit controverse si in trecut, realizand studii prin care sa dovedeasca faptul ca inteligenta ar fi influentata de rasa sau sex.
Un studiu realizat printre membrii Societatii Regale a aratat ca doar 3,3% cred in Dumnezeu - asta, in conditiile in care 68,5% din populatia britanica se declara credincioasa. Un alt sondaj, realizat in anii '90, a aratat ca doar 7% dintre membrii Academiei Americane de Stiinte cred in Dumnezeu.
Profesorul Lynn spune ca majoritatea copiilor din clasele primare cred in Dumnezeu dar, pe masura ce cresc si devin mai inteligenti, multi incep sa aiba indoieli. "De ce persoanele care au invatat mai mult trebuie sa creada in Dumnezeu mai putin decat restul populatiei? Cred ca este pur si simplu vorba de IQ. Cei care au terminat un master sau un doctorat au un IQ mai mare decat ceilalti. Mai multe studii au demonstrat ca cei care au un IQ ridicat tind sa nu creada in Dumnezeu", a spus Lynn.
Pe masura ce oamenii au devenit tot mai inteligenti, credinta religioasa a scazut, in secolul 20, in 137 de tari dezvoltate. Pe de alta parte, profesorul Gordon Lynch, director al Centrului pentru studierea Religiei si a Societatii Contemporane, situat in Londra, spune ca nu ar trebui luati in calcul factorii sociali, economici sau istorici, arata The Telegraph.
"A alatura, in acest mod, credinta religioasa si inteligenta ar putea fi un lucru periculos, pentru ca arata religia ca fiind doar o credinta primitiva. Noi studiem insa multiplele aspecte ale religiei si culturii", a spus Lynch.
Dr Alistair McFadyen, conferentiar in Teologie Crestina la Universitatea Leeds, crede ca aceasta concluzie contine o "usoara tenta de imperialism cultural tipic Vestului, precum si un sentiment antireligios".
"Este foarte greu sa realizezi niste experimente concrete care sa explice relatia cauzala dintre IQ si credinta in Dumnezeu. Cu toate acestea, exista dovezi din alte domenii care arata ca nivelul ridicat al inteligentei este asociat cu o capacitate - sau poate chiar dorinta - de a pune la indoiala tot ce e in jur si de a rasturna ideile inradacinate in gandirea generala", a spus David Hardman, conferentiar la Universitatea Metropolitan din Londra.
Tu ce crezi, are legatura credinta cu inteligenta? Se reduc una pe alta la tacere sau un om poate sa fie si foarte inteligent, dar sa si creada in Dumnezeu?
651
Cafenea / Re: De toate....pentru noi.
« : Septembrie 21, 2012, 08:14:28 pm »
PRIMELE CREDINTE
Este greu de afirmat că oamenii din preistorie practicau o religie. Totuşi, descoperirile arheologice ne dau posibilitatea să credem că primele societăţi omeneşti împărtăşeau anumite credinţe.
Credinţele omului arhaic fac parte din preistorie, adică acea perioadă în care oamenii nu ştiau să scrie şi să citească (până în anul 3000 î.Cr.). Astfel, cunoaşterea practicilor religioase ale oamenilor din acele vremuri s-au putut cunoaşte doar datorită picturilor şi osemintelor descoperite în peşteri.
În urma studierii descoperirilor arheologice s-a constatat că omul arhaic trăia într-un univers încărcat de simboluri şi semnificaţii, legate în special de naştere, supravieţuire şi moarte. Cele mai importante manifestări şi credinţe ale omului preistoric cuprind:
1) Nevoia de organizare spaţială şi temporală. Omul simţea nevoia de a căuta repere pentru a-şi consolida universul, pronind de la verticalitatea trupului său ce poate fi perceput ca o axă ce leagă „josul” cu „susul”, pământul cu cerul. De asemenea, mişcările pe orizontal㪠înapoi, stânga, dreapta. Nu în ultimul rând omul simţea nevoia de o încadrare temporală, legată de succesiunea zilelor şi a nopţilor, a anotimpurilor, a Soarelui şi a Lunii etc.
2) Cunoaşterea şi stăpânirea focului. În jurul focului s-au creat veritabile mitologii. Focul era considerat simbol al purificării, venind de sus, „înrudit” cu Soarele şi fulgerul, fiind conceput ca o prelungire prin ardere a luminii. O altă semnificaţie ar putea fi cea a „umanizării”, adică îndepărtarea omului de lumea animală cu cât mai mult cu cât acesta reuşea să stăpânească focul.
3) Sacralizarea armelor şi uneltelor. Acestea sunt o creaţie a minţii şi mâinii omului, care astfel determină un nou raport între om şi vânat.
4) Simbioza vânătorului arhaic cu lumea animală. Din perspectiva mentalului omului preistoric putem deduce că animalele erau considerate fiinţe cu puteri supranaturale. Printre cele mai vechi picturi se numără cele cu animale. Oamenii au desenat cai, bizoni, cerbi, mamuţi şi rinoceri. Chiar dacă semnificaţia picturilor rămâne misterioasă, era evident faptul că vânatul era un element important al credinţelor oamenilor. Vânatul reprezenta în primul rând o sursă de hrană strict necesară, însă şi un ritual de unire cu animalul ucis prin consumarea cărnii crude şi a sângelui.
5) Credinţa în nemurire. Unul dintre cele mai semnificative elemente în mentalul omului arhaic era acela al supravieţuirii după moarte. Prima constatare importantă făcută de arheologi a fost faptul că trupurile celor morţi nu erau abandonate, ci înmormântate în perimetrul aşezărilor sau, în unele cazuri, chiar în locuinţele celor vii. Morţii erau adesea îngropaţi în nişte gropi cu pereţii acoperiţi de un fel de argilă roşie numită „ocru roşu” (roşu simbolizează sângele, deci viaţa). Ei sunt împodobiţi cu bijuteriile lor, cu mărgele, scoici sau pandative din fildeş, şi sunt înconjuraţi de tot felul de obiecte: arme, unelte din piatră sau din os. Un alt lucru interesant era acela al poziţionării cadavrelor cu capul spre răsărit, probabil o analogie cu „renaşterea” Soarelui după „moartea” din timpul nopţii. Chiar dacă semnificaţiile exacte ale acestor practici rămâne necunoscută, tratamentul special oferit morţilor dezvăluie o preocupare deosebită pentru ceea ce se petrece după moarte.
6) Conexiunea artă-religie. Primele capodopere ale lumii sunt strâns legate de simboluri mistico-religioase (în special prin prezenţa unor scene de vânătoare ce se încadrează într-o magie a vânătorii), dar şi prin imagini reprezentând „vrăjitori” sau reproduc anumite scene din viaţa omului.
7) Cuplul. Relaţiile dintre bărbat şi femeie erau concepute ca un adevărat cult al supravieţuirii speciei umane, conturând ceea ce specialiştii numesc fecunditatea şi fertilitatea femeii. Primele forme de artă erau sculpturi realizate din os şi din piatră, statuete de femei cu pieptul, fesele şi organele sexuale îngroşate exagerat. Acestea reprezintă probabil zeiţe ale fecundităţii.
8 ) Cultul strămoşilor. Este strâns legat de credinţa în viaţa de după moarte şi de legătura dintre strămoşi, care erau consideraţi fiinţe cu puteri supranaturale spre deosebire de cei vii. Invocarea strămoşilor va genera o întreagă metafizică, un întreg arsenal de ritualuri ce vor completa universul religios al omului arhaic.
Începând cu anul 8000 î.Cr., modul de viaţă al oamenilor se schimbă. Aceştiaq se grupează în sate, nu mai trăiesc doar din vânătoare şi cules, începând să practice agricultura şi creşterea animalelor. Cu transformarea acestor obiceiuri se schimbă şi anumite practici religioase. S-au găsit, datând din neolitic (10000-2000 î.Cr.), multiple statuete feminine care par destinate cultului Pământului, al Soarelui şi al ciclului anotimpurilor, cu scopul de a favoriza abundenţa recoltelor. Se contruiesc peste tot în lume, îndeosebi în Europa occidentală, nişte monumente numite megaliţi, din blocuri de piatră enorme. Se dă numele de dolmene megaliţilor dispuşi în formă de masă uriaşă. Este vorba despre speulturi (loc de îngropare al morţilor) colective protejate prin mormane de pietre, numite cairne, sau de pământ, numite tumuli. Menhirii sunt pietre împlământate vertical în sol. Ei sunt izolaţi, aliniaţi sau dispuşi în cerc, ca la Stonehenge, în Marea Britanie, sau la Carnac, în Franţa.
În concluzie, prin această enumerare a câtorva dintre cele mai importante trăsături, putem afirma că omul arhaic, deşi nu avea o religie propriu-zisă, poseda anumite credinţe ce au stat la baza evoluţiei societăţii umane.
„La nivelurile cele mai arhaice ale culturii a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios.”
(Mircea Eliade, „Nostalgia originilor”)
Este greu de afirmat că oamenii din preistorie practicau o religie. Totuşi, descoperirile arheologice ne dau posibilitatea să credem că primele societăţi omeneşti împărtăşeau anumite credinţe.
Credinţele omului arhaic fac parte din preistorie, adică acea perioadă în care oamenii nu ştiau să scrie şi să citească (până în anul 3000 î.Cr.). Astfel, cunoaşterea practicilor religioase ale oamenilor din acele vremuri s-au putut cunoaşte doar datorită picturilor şi osemintelor descoperite în peşteri.
În urma studierii descoperirilor arheologice s-a constatat că omul arhaic trăia într-un univers încărcat de simboluri şi semnificaţii, legate în special de naştere, supravieţuire şi moarte. Cele mai importante manifestări şi credinţe ale omului preistoric cuprind:
1) Nevoia de organizare spaţială şi temporală. Omul simţea nevoia de a căuta repere pentru a-şi consolida universul, pronind de la verticalitatea trupului său ce poate fi perceput ca o axă ce leagă „josul” cu „susul”, pământul cu cerul. De asemenea, mişcările pe orizontal㪠înapoi, stânga, dreapta. Nu în ultimul rând omul simţea nevoia de o încadrare temporală, legată de succesiunea zilelor şi a nopţilor, a anotimpurilor, a Soarelui şi a Lunii etc.
2) Cunoaşterea şi stăpânirea focului. În jurul focului s-au creat veritabile mitologii. Focul era considerat simbol al purificării, venind de sus, „înrudit” cu Soarele şi fulgerul, fiind conceput ca o prelungire prin ardere a luminii. O altă semnificaţie ar putea fi cea a „umanizării”, adică îndepărtarea omului de lumea animală cu cât mai mult cu cât acesta reuşea să stăpânească focul.
3) Sacralizarea armelor şi uneltelor. Acestea sunt o creaţie a minţii şi mâinii omului, care astfel determină un nou raport între om şi vânat.
4) Simbioza vânătorului arhaic cu lumea animală. Din perspectiva mentalului omului preistoric putem deduce că animalele erau considerate fiinţe cu puteri supranaturale. Printre cele mai vechi picturi se numără cele cu animale. Oamenii au desenat cai, bizoni, cerbi, mamuţi şi rinoceri. Chiar dacă semnificaţia picturilor rămâne misterioasă, era evident faptul că vânatul era un element important al credinţelor oamenilor. Vânatul reprezenta în primul rând o sursă de hrană strict necesară, însă şi un ritual de unire cu animalul ucis prin consumarea cărnii crude şi a sângelui.
5) Credinţa în nemurire. Unul dintre cele mai semnificative elemente în mentalul omului arhaic era acela al supravieţuirii după moarte. Prima constatare importantă făcută de arheologi a fost faptul că trupurile celor morţi nu erau abandonate, ci înmormântate în perimetrul aşezărilor sau, în unele cazuri, chiar în locuinţele celor vii. Morţii erau adesea îngropaţi în nişte gropi cu pereţii acoperiţi de un fel de argilă roşie numită „ocru roşu” (roşu simbolizează sângele, deci viaţa). Ei sunt împodobiţi cu bijuteriile lor, cu mărgele, scoici sau pandative din fildeş, şi sunt înconjuraţi de tot felul de obiecte: arme, unelte din piatră sau din os. Un alt lucru interesant era acela al poziţionării cadavrelor cu capul spre răsărit, probabil o analogie cu „renaşterea” Soarelui după „moartea” din timpul nopţii. Chiar dacă semnificaţiile exacte ale acestor practici rămâne necunoscută, tratamentul special oferit morţilor dezvăluie o preocupare deosebită pentru ceea ce se petrece după moarte.
6) Conexiunea artă-religie. Primele capodopere ale lumii sunt strâns legate de simboluri mistico-religioase (în special prin prezenţa unor scene de vânătoare ce se încadrează într-o magie a vânătorii), dar şi prin imagini reprezentând „vrăjitori” sau reproduc anumite scene din viaţa omului.
7) Cuplul. Relaţiile dintre bărbat şi femeie erau concepute ca un adevărat cult al supravieţuirii speciei umane, conturând ceea ce specialiştii numesc fecunditatea şi fertilitatea femeii. Primele forme de artă erau sculpturi realizate din os şi din piatră, statuete de femei cu pieptul, fesele şi organele sexuale îngroşate exagerat. Acestea reprezintă probabil zeiţe ale fecundităţii.
8 ) Cultul strămoşilor. Este strâns legat de credinţa în viaţa de după moarte şi de legătura dintre strămoşi, care erau consideraţi fiinţe cu puteri supranaturale spre deosebire de cei vii. Invocarea strămoşilor va genera o întreagă metafizică, un întreg arsenal de ritualuri ce vor completa universul religios al omului arhaic.
Începând cu anul 8000 î.Cr., modul de viaţă al oamenilor se schimbă. Aceştiaq se grupează în sate, nu mai trăiesc doar din vânătoare şi cules, începând să practice agricultura şi creşterea animalelor. Cu transformarea acestor obiceiuri se schimbă şi anumite practici religioase. S-au găsit, datând din neolitic (10000-2000 î.Cr.), multiple statuete feminine care par destinate cultului Pământului, al Soarelui şi al ciclului anotimpurilor, cu scopul de a favoriza abundenţa recoltelor. Se contruiesc peste tot în lume, îndeosebi în Europa occidentală, nişte monumente numite megaliţi, din blocuri de piatră enorme. Se dă numele de dolmene megaliţilor dispuşi în formă de masă uriaşă. Este vorba despre speulturi (loc de îngropare al morţilor) colective protejate prin mormane de pietre, numite cairne, sau de pământ, numite tumuli. Menhirii sunt pietre împlământate vertical în sol. Ei sunt izolaţi, aliniaţi sau dispuşi în cerc, ca la Stonehenge, în Marea Britanie, sau la Carnac, în Franţa.
În concluzie, prin această enumerare a câtorva dintre cele mai importante trăsături, putem afirma că omul arhaic, deşi nu avea o religie propriu-zisă, poseda anumite credinţe ce au stat la baza evoluţiei societăţii umane.
„La nivelurile cele mai arhaice ale culturii a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală şi munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios.”
(Mircea Eliade, „Nostalgia originilor”)
652
Discuții libere / Re: "Stiinta" evolutionistilor
« : Septembrie 21, 2012, 07:46:49 pm »Iată câteva motive pentru care marea majoritate a credincioşilor refuză şi astăzi teoria evoluţiei. Cei care totuşi nu o fac, probabil au rezolvat punctul 4 (printre care se numără şi subsemnatul).
Certitudinea: unii oameni pur şi simplu ştiu că au dreptate şi oricât de mult ai încerca să-i convingi să dea o şansă şi celeilalte părţi, ei au decis a priori ce să creadă.
Trebuie să gândeşti. Multora nu le place acest proces cognitiv. Evident că de moment ce accepţi evoluţionismul trebuie să-ţi schimbi şi concepţia despre divinitate. Pentru unii, e prea mult stres.
Ignoranţa: nici măcar nu şi-au pus problema. Evoluţionismul e doar o teorie, o speculaţie, fiecare e liber să creadă ce vrea, bla-bla-bla…
Nu vor să renunţe la ceea ce cred. Părerea mea este că, până când textele sfinte nu vor fi reconciliate cu teoria evoluţiei, mulţi vor refuza să creadă oricât de bune şi de multe ar fi dovezile. Nu ar fi prima dată: pe vremea lui Galilei s-a întâmplat acelaşi lucru. Mult mai greu s-ar fi renunţat la geocentrism dacă lumea nu ar fi ajuns să interpreteze textele mai puţin literal ca până atunci.
Pentru unii apartenenţa de lumea primatelor este o jignire mult prea mare. Vezi celebra: „Tu vrei să spui că mă trag dintr-o maimuţă?” – de obicei indiviul şi gesticulează de mama focului în acel moment; trebuie să recunoaştem că există totuşi o asemănare. De obicei aceşti indivizi sunt şi cei obsedaţi de „consecinţele” morale ale evoluţionismului. Iată ce spune Stareţ Varsanufie de la Optina (1845-1913): “Filosoful englez Darwin a creat un adevărat sistem, după care viaţa este lupta pentru existenţă, lupta celui tare împotriva celui slab, unde cei biruiţi sunt sortiţi nimicirii. El pune început unei gîndiri sălbatice, iar cei ce ajung a crede în ea nu se vor uita de două ori dacă să omoare un om, să se năpustească asupra unei femei ori să jefuiască cel mai apropiat prieten – şi vor face toate acestea liniştiţi, avînd deplina recunoaştere a dreptului lor de a săvîrşi aceste nelegiuiri.” Asta explică de ce ţările scandinave, cu cel mai mare procentaj ai adepţilor evoluţiei, au una din cele mai mici răţi a criminalităţii de pe întregul mapamond. Şi, ca să vezi ironie, cine ne-a plasat pe noi în rândul primatelor? Vreun ateu obsedat de evoluţionism? Dimpotriva, un creaţionist (Carolus Linneaus).
Îndoctrinare & co.: aveţi grijă de unde vă procuraţi informaţiile! O conferinţă ţinută de către un pastor despre evoluţionism nu ar fi tocmai cea mai bună alegere. Normal, nu vă opreşte nimeni să mergeţi, dar tot timpul trebuie să vă uitaţi de cealaltă parte a gardului. O parte a poveştii pare întotdeauna plauzibilă. Până când nu examinezi dovezile din ambele părţi nu ai cum să-ţi dai seama de întregul adevăr. Şi, am ajuns la ultima categorie:
Obsedaţii de diavol. C.S. Lewis spunea că atunci când vine vorba de diavol, omul poate face două greşeli: să fie obsedaţi de acesta sau să nu-l bage deloc în seama. Unii nu ascultă sfatul se pare, iar rezultatul e cât se poate de trist: oamenii de ştiinţă nu sunt decât nişte îndrăciţi ce s-au revoltat împotriva Creatorului lor. Parcă nici nu-i poţi blama pe aceştia: cine ar accepta o teorie când eşti sigur că e făcută de oameni posedaţi de diavol?
653
Cafenea / Re: De toate....pentru noi.
« : Septembrie 21, 2012, 06:06:01 pm »
Gândirea analitică erodează credința religioasă
Persoanele care gândesc analitic sunt mult mai puțin înclinate să creadă în ființe supranaturale, în aparență pentru că se opun procesului de gândire intuitiv, care susține credințele mistico-religioase, arată un nou studiu realizat la Universitatea British Columbia, din Vancouver, Canada.
Vasta majoritate a oamenilor crede în existența unui Creator supranatural (Dumnezeu, alți zei), dar există și un grup numeros de atei și agnostici care nu o fac, explică Ara Norenzayan, profesor de psihosociologie și autor al studiului În procesarea informației, oamenii folosesc două sisteme cognitive separate: unul care este rapid, emoțional și intuitiv, și unul mai lent – cel analitic.
Primul sistem imprimă nativ un scop, o personalitate sau stări mintale pentru oricare obiect, conducând la formarea de credințe supranaturale. Persoanele care se bazează mai mult pe gândirea intuitivă sunt mult mai înclinate să fie credincioase, în timp ce restul nu. Asta nu înseamnă că gândirea analitică ar genera necredință, ci doar că sistemul analitic îl poate domina pe cel intuitiv, și invers, a precizat Norenzayan pentru New Scientist.
Will Gervais, un student de-al lui Norenzayan, a rugat 93 de colegi să-și noteze singuri credința în Dumnezeu și alți agenți supranaturali, precum îngerii. Câteva săptămâni mai târziu, o parte din aceiași subiecți au fost ”cultivați” să gândească analitic, fiind rugați să dezlege propoziții care conțineau cuvinte precum ”cumpăt” sau ”rațional”, să citească texte scrise cu fonturi greu de deslușit, și chiar să se uite o fotografie a sculpturii ”Gânditorul”, a lui Rodin. Separat, un grup de control a avut ca sarcini dezlegarea de propoziții conținând cuvinte neutre, precum ”pantofi”, să citească texte cu fonturi ușor lizibile și să admire poze cu sculptura ”Discobolul” (”Aruncătorul de disc”), a lui Myron.
Norenzayan și Gervais i-au invitat apoi pe subiecți să-și noteze din nou credința în supranatural. Studenții care au fost antrenați să gândească analitic și-au dat note mai mici, indiferent de nota anterioară. Același rezultat a fost obținut și cu un lot de 148 de subiecți adulți, testați online. Norenzayan și echipa sa a conchis astfel că gândirea analitică are un rol cauzal în necredința religioasă. ”Rezultatele noastre sugerează că practica gândirii analitice poate fi unul dintre motivele pentru care oamenii de știință tind să nu fie credincioși”, spune Norenzayan. Studiul său mai pare să arate că – așa cum se tem mulți ”oameni ai credinței” – expunerea la știință erodează convingerile iraționale nu numai prin descoperiri precum evoluția, ci și prin simpla promovare a gândirii analitice.
Dar Norenzayan avertizează că lucrurile nu sunt tocmai simple. ”Multe alte aspecte promovează credința religioasă”, unul dintre cele mai importante fiind frica de moarte, a subliniat el. ”Nu poți transforma un credincios devotat într-un ateu doar prin promovarea gândirii analitice. Alți factori vor susține credința”, a conchis psihologul canadian.
Persoanele care gândesc analitic sunt mult mai puțin înclinate să creadă în ființe supranaturale, în aparență pentru că se opun procesului de gândire intuitiv, care susține credințele mistico-religioase, arată un nou studiu realizat la Universitatea British Columbia, din Vancouver, Canada.
Vasta majoritate a oamenilor crede în existența unui Creator supranatural (Dumnezeu, alți zei), dar există și un grup numeros de atei și agnostici care nu o fac, explică Ara Norenzayan, profesor de psihosociologie și autor al studiului În procesarea informației, oamenii folosesc două sisteme cognitive separate: unul care este rapid, emoțional și intuitiv, și unul mai lent – cel analitic.
Primul sistem imprimă nativ un scop, o personalitate sau stări mintale pentru oricare obiect, conducând la formarea de credințe supranaturale. Persoanele care se bazează mai mult pe gândirea intuitivă sunt mult mai înclinate să fie credincioase, în timp ce restul nu. Asta nu înseamnă că gândirea analitică ar genera necredință, ci doar că sistemul analitic îl poate domina pe cel intuitiv, și invers, a precizat Norenzayan pentru New Scientist.
Will Gervais, un student de-al lui Norenzayan, a rugat 93 de colegi să-și noteze singuri credința în Dumnezeu și alți agenți supranaturali, precum îngerii. Câteva săptămâni mai târziu, o parte din aceiași subiecți au fost ”cultivați” să gândească analitic, fiind rugați să dezlege propoziții care conțineau cuvinte precum ”cumpăt” sau ”rațional”, să citească texte scrise cu fonturi greu de deslușit, și chiar să se uite o fotografie a sculpturii ”Gânditorul”, a lui Rodin. Separat, un grup de control a avut ca sarcini dezlegarea de propoziții conținând cuvinte neutre, precum ”pantofi”, să citească texte cu fonturi ușor lizibile și să admire poze cu sculptura ”Discobolul” (”Aruncătorul de disc”), a lui Myron.
Norenzayan și Gervais i-au invitat apoi pe subiecți să-și noteze din nou credința în supranatural. Studenții care au fost antrenați să gândească analitic și-au dat note mai mici, indiferent de nota anterioară. Același rezultat a fost obținut și cu un lot de 148 de subiecți adulți, testați online. Norenzayan și echipa sa a conchis astfel că gândirea analitică are un rol cauzal în necredința religioasă. ”Rezultatele noastre sugerează că practica gândirii analitice poate fi unul dintre motivele pentru care oamenii de știință tind să nu fie credincioși”, spune Norenzayan. Studiul său mai pare să arate că – așa cum se tem mulți ”oameni ai credinței” – expunerea la știință erodează convingerile iraționale nu numai prin descoperiri precum evoluția, ci și prin simpla promovare a gândirii analitice.
Dar Norenzayan avertizează că lucrurile nu sunt tocmai simple. ”Multe alte aspecte promovează credința religioasă”, unul dintre cele mai importante fiind frica de moarte, a subliniat el. ”Nu poți transforma un credincios devotat într-un ateu doar prin promovarea gândirii analitice. Alți factori vor susține credința”, a conchis psihologul canadian.
654
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Septembrie 21, 2012, 05:12:28 pm »
Cere si ti se va da. Ce scrie unul...Cu toate astea ,aceasta iluzie numita Iehova, are multi fani 
Crestinii fac cancer. In mod bizar, desi sunt vegheati permanent de bunul dumnezeu, o patesc si ei. Saptamanal aud de cate un caz. Ei, cand se intampla una ca asta, nici unul nu-si pune intrebarea "De ce ? Ce-am facut eu sa merit una ca asta ? Lui Hitler de ce nu i-ai dat cancer si-mi dai mie ? Sau copiilor mei ? WTF, GOD", respectiv "cum poate o fiinta omnibenevolenta sa fie atat de incredibil de malvolenta incat sa creeze o boala asa cumplita precum cancerul, pe care sa o aplice, fara nici o retinere, pe oameni nevinovati, chiar si copii ??". Nu, nici vorba. In schimb toti considera (fiind spalati pe creier in grup au acelasi tipar de gandire, sau mai bine zis de lipsa totala a ei) ca domnul zeu ii pune la incercare. Mai jos aveti un mesaj tipic de incurajare:
[Insert christian person who has cancer here] suntem alaturi de tine din toate punctele de vedere! Bunul Dumnezeu, sunt convins ca vegheaza si este alaturi de noi, in aceasta INCERCARE la care suntem supusi! Sunt convins ca pe langa mine, vor fi si altii care vor face un gest cat de MIC, care cu siguranta va deveni MARE, atunci cand vom invinge! DOAMNE-AJUTA!
Vai, dar ce importanti sunt unii ! Ii pune "bunul dumnezeu" la incercare, auzi. Si alta treaba n-are bunul dumnezeu decat sa-i puna pe oameni la incercare dandu-le cancer ?? Foarte tare, dumnezeu e mare ! Cat de misto poate sa fie sa chinui oamenii sub pretextul ca ii pui la incercare ? Mengele a fost prost ca nu s-a gandit la asta, acum se inchinau toti la el. Va tai o mana, un picior, etc, dar nu va faceti griji, eu doar va pun la incercare ! Si daca, printr-un miracol, supravietuiti, sa stiti ca eu v-am salvat ! Caci dumnezeu, pardon, mengele, e mare.
Care-i scopul acestei "puneri la incercare" (desi un termen mai potrivit ar fi "supunere la tortura") ? Ce anume vrea sa domnul zeu sa incerce prin aceasta ? Poate, ma gandesc, daca ai capacitatea sa strangi o suma foarte mare de bani intr-un timp foarte scurt ca sa te vindeci, cu alte cuvinte, daca esti un cersetor eficient ? Ca inteleg ca bunul dumnezeu nu te vindeca fara bani, bani pe care, evident, trebuie sa-i ceri (nici macar cu imprumut) de la altii. Daca n-ai bani te lasa sa mori. Oare asta sa fie incercarea ? Poate sunt mai multe incercari intr-una si asta e una din ele.
Daca poti sa te tavalesti in chinuri si sa-i pupi fundul divin in acelasi timp ? Asta, e drept, e o incercare pe care foarte putini o pot trece. Chiar si pentru simplul motiv ca fundul lui apetisant e de negasit. Multi sunt cei care il cauta, dar putini sunt cei care il gasesc cu adevarat. Iar aceia se numesc nebuni. E vorba, deci, de un test de loialitate, sau de fidelitate, fara de care bunul dumnezeu nu poate dormi linistit ? Vrea sa stie daca credem in el, respectiv daca il pupam in cur, din orice pozitie, in orice circumstanta, no matter what ? Pai, scuzati-ma, dar ultima oara cand am verificat bunul dumnezeu, pe langa faptul ca era extraordinar de bun si nu facea decat lucruri extraordinar de bune (cum ar fi cancerul, sida, ciuma etc), mai avea o proprietate cel putin la fel de importanta: OMNISCIENTA. Adica, carevasazica, bunul dumnezeu stie TOTUL. Inclusiv daca credinta lui Gingirel e una sincera, autentica, sau ba. Ce rost are sa-l tortureze, pardon, sa-l puna la incercare, atunci pe Gingirel, daca stie deja cum va reactiona acesta ? Evident, nici unul. Asa ca "bunul dumnezeu" ar fi bine sa gaseasca un alt pretext ca sa ne tortureze, cum ar fi, de exemplu, ca e sadic si i se scoala cand vede cum ne tavalim in chinuri. Macar ar fi sincer, si am putea sa-l veneram pentru sinceritatea sa, daca nu si pentru sadismul sau absolut dement. Ca, cine stie, poate credinciosilor le place sa-i mai bata bunul dumnezeu cu un cancer din cand in cand. Caz in care nu inteleg de ce se mai vaita atat, sau de ce cersesc bani pentru tratament (caci dumnezeu a zis: cere si ti se va da! si le-a dat cancer, exact asa cum au cerut), ignorand "incercarea divina". Doar nu vreti sa trisati ?? Asta ar insemna ca ati picat din start testul divin. Nu, voi trebuie sa va duceti crucea pana la capat, ca Iisus, si sa muriti demni, in chinuri, eventual strigand "Doamne, de ce m-ai parasit", ca oricum va invie bunul dumnezeu dupa aia
M-am saturat de pocaitii cersetori si ipocriti. Din punctul meu de vedere, care de cele mai multe ori coincide cu cel al bunului dumnezeu, pot sa moara in chinuri. Stiu, sunt prea bun. Nu ma sanctificati, va rog ! Inca n-am ajuns la un asemenea nivel de toleranta si, desigur, benevolenta, incat sa torturez oameni ca "sa-i pun la incercare".
Ca sfintii aia de prin evul mediu, la ale caror moaste balesc multi cre(s)tini si in ziua de azi. Aia au reusit, de altfel, performanta maxima in materie de toleranta: sa arda oameni de vii. Sau aproape maxima, ca nimeni nu-l poate intrece pe idolul lor, bunul dumnezeu, care, lasand la o parte bolile mirifice de care vorbeam, a inventat chiar un loc special unde oamenii sa fie torturati si arsi pentru eternitate. Lucru care i-a "inspirat" de altfel si pe slujitorii lui...
Crestinii fac cancer. In mod bizar, desi sunt vegheati permanent de bunul dumnezeu, o patesc si ei. Saptamanal aud de cate un caz. Ei, cand se intampla una ca asta, nici unul nu-si pune intrebarea "De ce ? Ce-am facut eu sa merit una ca asta ? Lui Hitler de ce nu i-ai dat cancer si-mi dai mie ? Sau copiilor mei ? WTF, GOD
", respectiv "cum poate o fiinta omnibenevolenta sa fie atat de incredibil de malvolenta incat sa creeze o boala asa cumplita precum cancerul, pe care sa o aplice, fara nici o retinere, pe oameni nevinovati, chiar si copii ??". Nu, nici vorba. In schimb toti considera (fiind spalati pe creier in grup au acelasi tipar de gandire, sau mai bine zis de lipsa totala a ei) ca domnul zeu ii pune la incercare. Mai jos aveti un mesaj tipic de incurajare:[Insert christian person who has cancer here] suntem alaturi de tine din toate punctele de vedere! Bunul Dumnezeu, sunt convins ca vegheaza si este alaturi de noi, in aceasta INCERCARE la care suntem supusi! Sunt convins ca pe langa mine, vor fi si altii care vor face un gest cat de MIC, care cu siguranta va deveni MARE, atunci cand vom invinge! DOAMNE-AJUTA!
Vai, dar ce importanti sunt unii ! Ii pune "bunul dumnezeu" la incercare, auzi. Si alta treaba n-are bunul dumnezeu decat sa-i puna pe oameni la incercare dandu-le cancer ?? Foarte tare, dumnezeu e mare ! Cat de misto poate sa fie sa chinui oamenii sub pretextul ca ii pui la incercare ? Mengele a fost prost ca nu s-a gandit la asta, acum se inchinau toti la el. Va tai o mana, un picior, etc, dar nu va faceti griji, eu doar va pun la incercare ! Si daca, printr-un miracol, supravietuiti, sa stiti ca eu v-am salvat ! Caci dumnezeu, pardon, mengele, e mare.
Care-i scopul acestei "puneri la incercare" (desi un termen mai potrivit ar fi "supunere la tortura") ? Ce anume vrea sa domnul zeu sa incerce prin aceasta ? Poate, ma gandesc, daca ai capacitatea sa strangi o suma foarte mare de bani intr-un timp foarte scurt ca sa te vindeci, cu alte cuvinte, daca esti un cersetor eficient ? Ca inteleg ca bunul dumnezeu nu te vindeca fara bani, bani pe care, evident, trebuie sa-i ceri (nici macar cu imprumut) de la altii. Daca n-ai bani te lasa sa mori. Oare asta sa fie incercarea ? Poate sunt mai multe incercari intr-una si asta e una din ele.
Daca poti sa te tavalesti in chinuri si sa-i pupi fundul divin in acelasi timp ? Asta, e drept, e o incercare pe care foarte putini o pot trece. Chiar si pentru simplul motiv ca fundul lui apetisant e de negasit. Multi sunt cei care il cauta, dar putini sunt cei care il gasesc cu adevarat. Iar aceia se numesc nebuni. E vorba, deci, de un test de loialitate, sau de fidelitate, fara de care bunul dumnezeu nu poate dormi linistit ? Vrea sa stie daca credem in el, respectiv daca il pupam in cur, din orice pozitie, in orice circumstanta, no matter what ? Pai, scuzati-ma, dar ultima oara cand am verificat bunul dumnezeu, pe langa faptul ca era extraordinar de bun si nu facea decat lucruri extraordinar de bune (cum ar fi cancerul, sida, ciuma etc), mai avea o proprietate cel putin la fel de importanta: OMNISCIENTA. Adica, carevasazica, bunul dumnezeu stie TOTUL. Inclusiv daca credinta lui Gingirel e una sincera, autentica, sau ba. Ce rost are sa-l tortureze, pardon, sa-l puna la incercare, atunci pe Gingirel, daca stie deja cum va reactiona acesta ? Evident, nici unul. Asa ca "bunul dumnezeu" ar fi bine sa gaseasca un alt pretext ca sa ne tortureze, cum ar fi, de exemplu, ca e sadic si i se scoala cand vede cum ne tavalim in chinuri. Macar ar fi sincer, si am putea sa-l veneram pentru sinceritatea sa, daca nu si pentru sadismul sau absolut dement. Ca, cine stie, poate credinciosilor le place sa-i mai bata bunul dumnezeu cu un cancer din cand in cand. Caz in care nu inteleg de ce se mai vaita atat, sau de ce cersesc bani pentru tratament (caci dumnezeu a zis: cere si ti se va da! si le-a dat cancer, exact asa cum au cerut), ignorand "incercarea divina". Doar nu vreti sa trisati ?? Asta ar insemna ca ati picat din start testul divin. Nu, voi trebuie sa va duceti crucea pana la capat, ca Iisus, si sa muriti demni, in chinuri, eventual strigand "Doamne, de ce m-ai parasit", ca oricum va invie bunul dumnezeu dupa aia
M-am saturat de pocaitii cersetori si ipocriti. Din punctul meu de vedere, care de cele mai multe ori coincide cu cel al bunului dumnezeu, pot sa moara in chinuri. Stiu, sunt prea bun. Nu ma sanctificati, va rog ! Inca n-am ajuns la un asemenea nivel de toleranta si, desigur, benevolenta, incat sa torturez oameni ca "sa-i pun la incercare".
Ca sfintii aia de prin evul mediu, la ale caror moaste balesc multi cre(s)tini si in ziua de azi. Aia au reusit, de altfel, performanta maxima in materie de toleranta: sa arda oameni de vii. Sau aproape maxima, ca nimeni nu-l poate intrece pe idolul lor, bunul dumnezeu, care, lasand la o parte bolile mirifice de care vorbeam, a inventat chiar un loc special unde oamenii sa fie torturati si arsi pentru eternitate. Lucru care i-a "inspirat" de altfel si pe slujitorii lui...
655
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Septembrie 20, 2012, 10:26:52 am »
Adevarul supara intotdeauna .
656
Practici / Re: Psihologia din spatele religiei
« : Septembrie 19, 2012, 06:24:56 pm »
Fain..dar tot nu stiu ce trebuie facut...
Oare au inteles pretinii mesajul lui Harriet ?
Oare au inteles pretinii
mesajul lui Harriet ?
658
Discuții libere / Re: Există Dumnezeu?
« : Septembrie 19, 2012, 11:19:17 am »
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn1/150389_465760980111149_1612219471_n.jpg
La martorii lu Pacala:)) pe asta se pedaleaza pe injectarea fricii ce te paralizeaza la nivel atomic;frica de Iehova(cel mai tare drog);frica de spiritul sfint(spiritul prostiei la superlativ);Isus Cristos in schimb e baiat bun el ne invata sa ne iubim si dusmanii.
FRICA este arma tacuta dar f.eficienta a tuturor religiilor.Oamenii robiti de frica ,nu mai sint liberi ,asa ca un cal la care i-ai pus hamuri.Religiosul ...un cal cu hamuri,un sclav docil, o capra dresata sa fie oaie
Guvernantii,politicienii,serviciile....stiu ca religia indobitoceste...dar ei considera ca astfel se obtine o clasa...de fazani dresati
la care daca nu le e frica de lege, atunci sa le fie frica de dumnezeu....stiti voi ala care nu a reusit s-asi demonstreze existenta.
Astfel ei spera ca vor avea mai putini clienti in puscariile lor , asa supraglomerate si costisitoare pt societate.
Si bineinteles religiosii sint pretuiti de politic,ca masa de manevra ;votul ii intereseaza ,care poate fi influentat de liderii religiosi credinciosilor,pentru o tabara s-au alta.
Deci, totul e manipulare ,spalare pe creier....pentru INTERESe ascunse ,a celor putini ,peste cei multi.
La martorii lu Pacala:)) pe asta se pedaleaza pe injectarea fricii ce te paralizeaza la nivel atomic;frica de Iehova(cel mai tare drog);frica de spiritul sfint(spiritul prostiei la superlativ);Isus Cristos in schimb e baiat bun
el ne invata sa ne iubim si dusmanii.FRICA este arma tacuta dar f.eficienta a tuturor religiilor.Oamenii robiti de frica ,nu mai sint liberi ,asa ca un cal la care i-ai pus hamuri.Religiosul ...un cal cu hamuri,un sclav docil, o capra dresata sa fie oaie
Guvernantii,politicienii,serviciile....stiu ca religia indobitoceste...dar ei considera ca astfel se obtine o clasa...de fazani dresati
la care daca nu le e frica de lege, atunci sa le fie frica de dumnezeu....stiti voi ala care nu a reusit s-asi demonstreze existenta.Astfel ei spera ca vor avea mai putini clienti in puscariile lor , asa supraglomerate si costisitoare pt societate.
Si bineinteles religiosii sint pretuiti de politic,ca masa de manevra ;votul ii intereseaza ,care poate fi influentat de liderii religiosi credinciosilor,pentru o tabara s-au alta.
Deci, totul e manipulare ,spalare pe creier....pentru INTERESe ascunse ,a celor putini ,peste cei multi.
659
Discuții libere / Re: "Stiinta" evolutionistilor
« : Septembrie 16, 2012, 04:39:53 pm »
Sinteti prea mindrii sa credeti ca "parintii "vostrii,nostrii," au fost niste maimutoi ? 
Daca ii vorba, oamenii fac lucruri mai abominabile ca maimutele...dupa cum stiti
Daca ii vorba, oamenii fac lucruri mai abominabile ca maimutele...dupa cum stiti