25
« : Iulie 28, 2013, 10:10:28 am »
Oamenii fug de libertate, le place minciuna si robia. Invata precum papagalul si atata poate zice , mintea lor este plecata cu sorcova si nu pot iesi din cuvantul WTS care este o organizatie terorista. Terorizeaza omenirea bagand frica in oameni care ajung incet sclavii lor.
Frica de libertate
“In dragoste nu este frica, ci dragostea
desavarsita izgoneste frica;pentru ca frica
are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste”(1Ioan 4:18)
Alte temeri care inhiba maturizarea personala.
Libertatea crestina nu inseamna izolare. Pe de alta parte ea nu inseamna sa fugim de izolare sacrificandu-ne individualitatea si integritatea personala pentru un sistem sau un grup si pentru sentimentul de apartenenta la aceasta, ci indeamna la relatii nascute dintr-o expresie spontana a iubirii puse in slujba unei prietenii rodnice.
Cand cineva s-a integrat intr-o organizatie, gandul excluderii sau auto-excluderii este extrem de suparator. Dupa ce a trait intr-o comunitate stransa in care a avut un sentiment de siguranta si de apartenenta, persoana respectiva trebuie sa infrunte viata in afara acelei societati. Aceasta perspectiva mareste sentimentele de angoasa si de neputinta. Deseori organizatiile se joaca cu aceste slabiciuni ale oamenilor, facandu-i sa creada ca daca vor pleca se vor trezi singuri si neajutorati intr-o lume ostila: “Daca pleci, unde vei merge?’’ este deseori intrebarea pusa in randurile Martorilor lui Iehova.
Cred ca am putea sa ne limpezim gandurile, daca vom examina situatiile cu care s-au confruntat crestinii din primul secol. Avertismentul apostolului impotriva celor ce vor incerca sa stranga discipoli pentru ei insasi se implinea sub ochii lor (Fapte 20:29,30). Fratii erau amenintati ca vor fi dati afara din adunare daca nu se vor conforma hotaratilor unor batrbati ca Diotref (3 Ioan 9,10). Mesajul lui Isus catre cele sapte biserici din Apocalips (cap. 2, 3) ne dezvaluie ca neghina se imprastiase in mijlocul graului (cf. Matei 13:25, 38,39). Cartea Apocalipsei a expus devierile de la credinta, iubire si adevar care trebuiau corectate in mod urgent, pentru a nu cadea de la favoarea lui Dumnezeu. Ce ar fi spus un crestin din primul secol daca ar fi observat ca autoritatea lui Isus este uzurpata de oameni, ca fiecare trebuie sa-si sacrifice constiinta pentru a se conforma grupului, ca adevarul, spiritul si iubirea erau incetul cu incetul schimbate pentru a discredita adevarata credinta? Ar fi putut trai in locurile unde a propovaduit Pavel, precum in Efes si in Tesalonic. Daca ar fi anuntat ca se retrage din mijlocul lor, ar fi primit urmatorul raspuns: “Cum de te gandesti sa pleci? Nu iti dai seama ca Pavel insasi ne-a propovaduit Evanghelia aceasta, incepand secerisul crestin care continua pana in prezent? Desigur, daca ceva este gresit, Christos va indrepta aceasta gresala; noi trebuie doar sa asteptam. Oare nu in adunarea noastra ai invatat ceea ce stii? Daca te vei retrage unde vei merge, caci afara sunt sacalii si paganii? Nu vei mai gasi o adunare de marimea acesteia si te-ai trezi de unul singur, sau parte a unui grup mai mic risipit!”
Ce s-ar fi intamplat daca crestinul respectiv, convins de argumentele prezentate mai sus ar fi inchis ochii la greselile fragrante pe care le-a observat si ar fi ramas in cadrul adunarii asteptand o schimbare? Oare daca s-ar fi conformat in mod pasiv, nu s-ar fi gasit in randul acelora despre care Christos zicea : “Stiu faptele tale ca nu esti nici rece nici in clocot. O, daca ai fi rece sau in clocot, dar fiindca esti caldicel, nici rece nici in clocot, am sa te vars afara din gura mea“? (Apocalips 3:15-16).
Drumul pe care l-au urmat multi crestini din vremea aceea nu s-a schimbat, ci dimpotriva el a dus la formarea ierarhiei ecleziastice. Daca acel crestin din primul secol s-ar fi conformat, impreuna cu familia sa, in cele din urma ar fi ajuns supusi acestei ierarhii. Daca noi am fi trait pe vremea aceea, am fi acceptat aceasta? Daca da, atunci inseamna ca argumentele prezentate mai sus pentru a ne conforma sistemului vor fi acceptate.
Desigur, oamenii aveau si atunci nevoie de credinta in promisiunea lui Isus:
“Daca ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la El si vom locui impreuna cu El” ( Ioan 14:23). Numai prin aceasta credinta vom putea infrunta situatii asemanatoare celei in care s-a gasit David si sa ne rugam asemenea lui, Domnului:
‘Tu esti ajutorul meu, nu ma lasa, nu ma parasi Dumnezeul mantuirii mele! Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste.”(Psalmul 27, 9, 10 compara cu Ioan 10: 28, 29)
Afişare Mesaje
?