28
« : Decembrie 23, 2012, 09:50:17 pm »
Imoralitatea Divina!
Facebook Fara Religie
Moralitatea, atunci cand e confiscata de religie, isi altereaza sensul si se transforma intr-o banala unealta. Carpita cu pilde si inzorzonata cu citate care si-au dezvoltat mereu subintelesuri noi vreme de sute si sute de ani, ni se arata astazi in straie de mireasa cu cagula neagra peste ochi.
Daca e sa privim cu detasare aspectele "morale" pozitive sustinute de crestinism, fenomenul e ok. Problema e alta! "A fi moral" e un factor independent de religie, care tine de mecanismele si de parghiile sociale adanc inradacinate in genetica. Omul, ca fiinta rationala si profund creativa, a teoretizat dintotdeauna simtul conservarii speciei, natural semanat in fiinta tuturor speciilor, si a construit bazele explicative ale conceptelor de „bine” si „rau”, delimitandu-se firesc de tagma celorlalte vietuitoare. Ca adevar suprem si de necontestat, omul este singura fiinta care-si constientizeaza propriul sfarsit. De aici si pana la aparitia primelor nuclee religioase tot parcursul evolutiei s-a concretizat intr-o serie de succesiuni cu caracter perfect normal.
Baza credintei hipnotizatilor religiosi pleaca de la adevarul de necontestat si de neverificat prin dogma al „adevarului incontestabil punctat de scripturi”. Nu ai voie sa-ti pui intrebari, nu ti-e permisa indoiala, nu ai voie sa le cercetezi adancimile creatiei, nu iti este ingaduit sa te indoiesti de sanatatea mintala a autorilor, s.a.m.d.
Rationamentul de baza al oamenilor normali pleaca de la faptul ca scripturile sunt mituri, ca autorii s-au tot succedat de-a lungul a zeci si sute de ani, ca „adevarul scripturilor” s-a tot adaptat literar la o forma din ce in ce mai greu de atacat din punct de vedere moral-literar, ca dovezile istorice concrete sunt total inexistente in sensul izvoarelor credibile si ca existenta zeilor a suplinit dintotdeauna golurile cunoasterii acolo unde cautarea s-a dovedit a fi lenesa, egoista si mai mult decat superficiala.
Ati fi tentati sa credeti ca omul religios e lipsit de inteligenta. Fals. Omul religios poate fi extrem de inteligent. Exista trei mari situatii in care oamenii accepta robia ridicola a religiilor:
- indoctrinarea din perioada copilariei
- traumele psihice majore provocate in general de marile deceptii ale vietii (boala sau moartea cuiva apropiat) si
- afectiunile psihice care sustin prin evolutia lor alterarea perceptiei realitatii.
A fi indoctrinat, traumatizat ori bolnav nu te va defini social ca „prost al satului”. Poti evolua cu mare succes ca predicator, ierarh bisericesc, preot, calugar, filosof, medic, profesor, politician, etc. Pana la urma, factorul religios majoritar iti poate oferi chiar senzatia de protectie in cadrul unei comunitati si siguranta autoevaluarii pozitive a sperantelor in „ceva mai bun” pentru tine si pentru familia ta. Si totusi... intre a fi religios si a eticheta valoarea morala autentica e cale de zeci de poste cu o sumedenie de scurtaturi. Moral devii prin educatie atunci cand genetica ti-o permite intamplator si natural. Parerea mea e ca nu poti fi mai bun daca nu esti si cat de cat inteligent. Oamenii religiosi pot fi buni, dar nu pot fi mai buni decat ateii. In ambele sensuri exista notiunea de „bine”. Trebuie sa recunosc, fara nicio urma de falsitate, ca n-as putea sa ma bucur de raul cuiva inregimentat cerebral intr-o religie, oricare ar fi ea. Mi-ar fi mila sa vad preot, cu adevarat credincios, care isi tine copiii in foame acra pentru ca enoriasii s-au desteptat si l-au dat uitarii pe vecie. Cu atat mai mult, ma intristeaza faptul ca exista inca oameni inteligenti care nu reusesc sa-si invinga patologia prietenilor imaginari, crezand ca moralitatea tine de exteriorul fiintei umane si nu de plamadirea interiorului in frageda copilarie a fiecaruia dintre noi. Nu „diavolul” e cel care-l ispiteste pe criminal. Omul nu poate fi exonarat de esenta raului bine sadit in pruncia individului batut de parinti, abuzat de tata, asezat in genunchi de bunici sau violat de vecinul schizofrenic. Pe de alta parte, omul isi poate etala cu usurinta o fateta morala in societate si un chip de bruta in familie.
Toate aparentele celor din jurul nostru fac zilnic bai de moralitate in ochii nespalati ai semenilor si vedem periodic indivizi cu ochi sclipitori si fete luminoase amatori de veselie si buna-cuviinta care pe-nserat isi incing nevestele-n batai crunte. Pe pereti icoane, pe masa alcool, pe copii echimoze si vanatai. Ingustimea conceptului care agata moralitatea de fusta religiei se insurubeaza apasat in copilarie si face parte din ideologia doctrinara a perpelitorilor de creiere-n formare. Cine-si obliga fiul sau fiica sa practice ritualuri religioase comite un abuz. E un viol comis cu brutalitate asupra constiintei, iar individul se va purta ca atare in perspectiva propriei maturitati....
Teoriile religioase au insa un caracter moral desavarsit, dar sa nu uitam ca intre moralitate si religie nu exista echivalente directe. A fi "moral" nu implica obligativitatea vreunei religii. Sunt notiuni independente. Daca e sa calculam volumul crimelor pe parcursul istoriei cunoscute, cele mai multe omoruri vin din zona religioasa (cca 85%) Omorul religios intrece cu mult crimele naziste si comunismul, si nu mai punem la socoteala indaratnicia fata de valorile stiintifice care astazi ne prelungesc viata. Acum 200 de ani speranta de viata era de cca.50 de ani la femei si 45 de ani la barbati, mortalitatea infantila trecea de 55% in cazul grupei de varsta 0-10 ani iar cca.30% dintre femei mureau la prima nastere. SI astazi se mai moare, dar procentele sunt cu mult mai scazute in tarile civilizate. Daca cineva va indrazni sa se impotriveasca spuselor mele, atunci e clar UN MARE NESIMTIT!
Fundamentalismul tocmai aici se ascunde... si sustine ca moralitatea nu poate exista in absenta religiei cu care se confunda prin definitie, scuzandu-si crimele de orice fel sub paravanul dogmelor. Pana la urma, am putea vorbi despre o serie de tendinte ale fiintei umane ce isi cauta justificari pe diferite planuri ale existentei. Un copil educat in spirit moral, fara biserici si prieteni imaginari batuti in cuie, va fi cu un pas inaintea celui indoctrinat abuziv tocmai prin acuratetea mesajului inmagazinat prin educatie. M-am intalnit astazi cu un amic si am observat ca nu poate concepe "moralitatea" in absenta religiei si in lipsa unui creator. Exista si situatii cand mai bine asculti, pentru ca nu ai pe cine convinge. Asta e patologie curata!
Aprofundarea oricarei religii bate calea fundamentalismului. Tocmai de aceea firescul ratiunii ne sopteste metaforic in urechea constiintei "sa le luam in ras". Decat intelept in burta minciunii, mai bine ironic in bratele adevarului.
Personal, mi s-a spus de nenumarate ori ca nu am o judecata normala ca ateu si ca moralitatea mea e alterata de „flacara necredintei in dumnezeul ortodox cel adevarat”. In toate cazurile, persoanele deranjate isi permiteau in mod curent imoralitati pe care nu le-as comite niciodata, cum ar fi: santajul, falsitatea, lingusirea, oportunismul nesimtit, agresivitatea verbala, ingamfarea, lipsa altruismului si excesele de superioritate cu tendinte patologice. „Ajuta-ti aproapele” reprezinta pentru aceasta „suma de indivizi” un aspect dogmatic de care atarna o erata mai lunga decat dogma. A le fi „aproape” tine de apropieri specifice bazate pe interes. Sunt apropiati politici, de afaceri, de jupuiala religioasa, de barfa, de adulter, de tipic temperamental, de gusturi estetice s.a.m.d. Ajuta cu placere o familie de bani gata si intorc spatele unor amarati, dar sustin cu mandrie ca sunt crestini ortodocsi.
Sa vedem cum arata un exemplu de moralitate cules la intamplare de sub intunericul sutanei.
Intrebare: „Chinezii sunt cei mai multi ca popor, toti o sa ajunga in iad pentru ca nu s-au nascut intr-o tara crestina? Nu ti se pare un pic stupid? in loc sa crezi toate prostiile incearca sa gandesti un pic critic!
Raspuns: „Chinezii nu ajung în iad doar pentru că s-au născut într-o ţară necreştină. Ei nu-L cunosc şi nu-L urmează pe Isus Cristos fără vina lor şi vor fi judecaţi după legile morale înscrise de Dumnezeu în conştiinţa fiecărui om. Dar un om care provine dintr-o ţară în care este cunoscut Isus Cristos e vinovat dacă nu crede în El şi nu-i urmează Cuvântul”.
Intrebare: „De ce Dumnezeu nu ii salveaza si pe copiii din Africa. Doar sunt parte a creatiei Lui. De ce nu intervine divinitatea atunci cand rautatea omului depaseste masura?”
Raspuns: „Caile Domnului sunt nestiute. Daca ar fi fost botezati in dreapta credinta crestina, Dumnezeu ar putea avea grija de ei si de viitorul lor. Sa nu uitam ca in Romania nu exista asa ceva pentru ca Dumnezeu ii are la inima pe ortodocsi” (altul care ori n-a calcat prin rural, ori nu-si poarta mercedesul parohial prin gropile marginase ale comunei, preferand gospodariile bigotilor cu dare de mana si buzunare la vedere).
Eu as raspunde altfel la ce-a de-a doua intrebare... Dumnezeu e meschin, fariseu si egoist. Chiar daca stie ce se va intampla ii place sa-si tortureze creatia. Adora imaginea copiilor nevinovati care mor de foame si savureaza cu ochii pe jumatate inchisi lacrimile micutilor bolnavi de cancer...
Religion is an insult to human dignity. With or without it you would have good people doing good things and evil people doing evil things. But for good people to do evil things, that takes religion. (Steven Weinberg, Nobel Price laureate)
Afişare Mesaje
s-au nu mai au echilibru sa stea in doua luntre.
