Mesaje

31

Discuții libere / Alcătuirea Bibliei

« : Mai 09, 2013, 11:23:55 am »

Biblia este alcatuita, conform canonului protestant, din 66 de carti. Vechiul Testament contine 39 de carti, iar Noul Testament este alcatuit din 27 de carti.

Canonul biblic

Prin canon biblic se intelege lista cartilor inspirate ale Bibiei, lista acceptata in mod obisnuit.

Canonul Vechiului Testament a fost stabilit la Sinodul de la Iamnia ( 100 d.Hr. ), fiind alcatuit din 39 de carti grupate in trei categorii: Legea ( Torah ), Profetii ( Neviim ) si Scrierile ( Ketuvim ).

Cea mai veche recunoastere  canonica a 23 de carti din Noul Testament este Canonul Muratori ( 180 d. Hr. ). Prin comparatie cu canonul actual, din el lipsesc Epistola catre Evrei, primele doua epistole ale lui Ioan si a doua epistola a lui Petru. In lista lui Athanasius din Alexandria ( 367 d.Hr. ) figureaza deja toate cele 27 de carti ale Noului Testament. Recunoasterea oficiala a canonului Noului Testament, in forma lui actuala, s-a facut la sinoadele din Roma ( 382 d.hr. ), Hippo ( 393 d. Hr. ) si Cartagina ( 397 d. Hr. ).

Apocrifele ( apocriphos – ascuns, tainic, dosit )

Din numarul lor fac parte acele carti care nu au fost canonizate la Sinodul de la Iamnia ( Tobia, Iudith, Baruch, Isus, fiul lui Sirah, Macabei, Suzana, Eclesiasticul ). Aceste carti nu corespund criteriilor dupa care o carte poate fi considerata inspirata.

Biserica Catolica a canonizat totusi aceste carti cu ocazia Sinodului de la Trident ( 1546 ). Bisericile protestante raman la convingerea ca ele nu sunt inspirate, ele nerespectand criteriile necesare.

Literatura Noului Testament cunoaste si ea apocrife: Evanghelia egipteana, Evanghelia lui Petru, Toma, Iacov, Iuda si Nicodim. In total sunt aproximativ 50 de evanghelii apocrife , dar necanonizate.

Limbile Bibliei

Biblia a fost scrisa in trei limbi: Vechiul Testament a fost scris in ebraica si aramaica, in timp ce Noul Testament a fost scris in greaca.

In timpul Imperiilor Babilonian si Medo-Persan, aramaica era o limba internationala, inrudita cu ebraica. Pe vremea lui Iisus, in Palestina se vorbea numai limba aramaica. Doar in sinagogi se mai folosea limba ebraica cu ocazia  citirii Torei, insa era nevoie de un translator care traducea textul in aramaica, singura limba inteleasa de poporul de rand.

In ceea ce priveste Noul Testament, cele mai clare carti sunt cele ale lui Luca, scrise intr-o limba greaca curata. De cealalta parte, Pavel a scris intr-o limba greaca greoaie, plina de aramaisme si ebraisme, insa usor de inteles de catre un palestinian din secolul intai.

Alcatuirea Bibliei

Conform cuvintelor Mantuitorului din Luca 24, 44, Vechiul Testament este impartit in trei mari sectiuni: 1) Legea ( Torah ), cuprinzand cele cinci carti ale lui Moise ; 2) Proorocii ( Neviim ), cuprinzand: Iosua, Judecatorii, 1 si 2 Samuel, 1 si 2 Regi, Isaia, Ieremia, , Ezechiel si cartile celor 12 profeti “mici” din finalul Vechiului Testament ; 3) Scrierile ( Ketuvim ), cuprinzand: Psalmii, Rut, Neemia, Ezra, Cantarea Cantarilor, Eclesiastul, Estera, Proverbe, 1 si 2 Cronici, Plangerile lui Ieremia si Iov.

Noul Testament este alcatuit din: cele patru Evanghelii, cartea Faptele Apostolilor, 14 epistole ale lui Pavel, 7 epistole generale scrise de Iacov, Ioan, Petru si Iuda si cartea Apocalipsei.

In textul original, scrisul era continuu, fara semne de punctuatie si fara spatii intre cuvinte. Impartirea in capitole s-a facut in secolul al XIII-lea, iar in versete , in 1551 de catre Robert Stephanus , al Paris.

Elaborarea Bibliei

Biblia are 39 de autori diferiti, care au trait in secole diferite, in culturi diferite si avand pregatire intelectuala diferita. Timpul elaborarii cartilor Bibliei a fost de aproximativ 1500 de ani, incepand cu vremea lui Moise ( ~ 1400 i.Hr. ) si pana spre sfarsitul primului secol crestin.

Au existat patru surse principale ale Bibliei: 1) Revelatia divina prin : vedenii, vise si instructiuni directe; 2) Experienta personala ( de ex. Exodul ) ; 3) Cronicile regilor si 4) Rapoarte primite de la martori oculari.

Traducerile Bibliei

O problema care se ridica in legatura cu acest aspect este urmatoarea: De ce este nevoie de mai multe traduceri ?

1) Pentru ca Biblia sa fie cat mai apropiata de original, pe masura ce sunt descoperite manusrise mai vechi si mai bune.

2) Pentru ca limbile evolueaza si cuvintele isi modifica sensul.

3) Pentru ca traducatorii trebuie sa exprime adevarurile Bibliei intr-un limbaj usor de inteles pentru populatiile analfabete sau semi-analfabete.

Iata un exemplu : In 1 Corinteni 16, 20 , apostolul Pavel le da credinciosilor indemnul : “Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare sfanta.” Daca crestinii din toate colturile lumii ar aplica acest indemn in mod literal, ar rezulta o multime de probleme in anumite culturi. Daca in cultura orientala a primului secol un asemenea gest era cu totul nevinovat si acceptabil, in unele culturi contemporane el este complet inecceptabil.

Unele traduceri ale Bibliei au rezolvat aceasta problema, transmitand ideea intr-o forma acceptabila pentru cultura noastra. Astfel, traducerea Good News Bible traduce expresia “ o sarutare sfanta” cu “o sarutarea frateasca”; traducerea New English Bible foloseste expresia “o sarutare a pacii”, iar traducerea Living Bible foloseste expresia “ o strangere de mana iubitoare”.

Ultima traducere amintita este acceptabila pentru nord-americani. Insa, daca toate traducerile Bibliei ar contine  versiunea “o strangere de mana iubitoare”, cum s-ar rezolva problema in acele culturi in care nu e nicio problema cu sarutarea sfanta, dar in care oamenii nu-si dau mana niciodata ?

Tipuri de traduceri

Exista doua sisteme de baza: traducerea literala si traducerea dinamic-echivalenta.

1) Traducerea literala consta in incercarea de a traduce textul original cuvant cu cuvant, cat mai aproape de sensul initial. Astfel de traduceri ale Bibliei sunt versiunile King James si New American Standard. Traducerile literale pot fi demodate, insa ele sunt excelente pentru studiu.

2) Traducerea dinamic-echivalenta incearca sa inteleaga  gandul avut in minte de autor si sa traduca acel gand intr-un limbaj modern, inteligibil. Parafrazarile nu sunt traduceri adevarate, ci mai degraba reformulari, explicari ale textului original ( ex. Living Bible ). Astfel de traduceri sunt bune pentru studii devotionale sau in grupe, insa pentru un studiu exegetic , sistematic, ele nu sunt recomandate.

Traduceri ale Bibliei

Septuaginta ( LXX, “saptezeci” ) este o traducere in limba greaca a Vechiului Testament, realizata in secolul al treilea i.Hr. de catre 72 barbati ( dupa unele surse, 70 ), sub patronajul lui Ptolemeu Filadelful. Septuaginta a fost versiunea folosita in timpul Domnului Christos.

Vulgata. In anul 382 d. Hr. papa Damarus l-a insarcinat pe Ieronim sa traduca Biblia intr-o  limba latina comuna, accesibila. Astfel s-a nascut versiunea in limba latina cunoscuta sub numele de Vulgata.

Noul Testament al lui Erasmus, realizat in 1516, dupa manuscrise nu prea vechi. Este o traducere in limba greaca, versiunea King James avand la baza acest text.

Traducerea King James, realizata in 1611, este considerata cea mai buna traducere in limba engleza. Intre timp, au fost descoperite manuscrise noi ale cartilor Bibiei, necunoscute la data la care a fost facuta traducerea King James. De aceea, unele versiuni mai recente in limba engleza sunt , uneori, mai exacte decat traducerea King James.

Problema pe care o ridica traducerea King James este folosirea unei limbi engleze foarte vechi. Intre timp, sensul unor cuvinte s-a schimbat  aproape total. Un exemplu este versetul din  Romani 1, 13 in care se  foloseste cuvantul “let”. La data la care a fost facuta traducerea, in 1611, termenul “let” insemna “ a impiedica”. Astazi sensul lui este total opus: “a permite”.



Manuscrise ale cartilor Bibliei

Nu avem la dispozitie niciun manuscris original al Bibliei. Ea a ajuns la noi prin copieri successive, fapt ce ar fi putut introduce unele erori de copiere. Este insa important sa retinem natura acestor posibile erori: omiterea unor cuvinte sau litere, adaugarea de substantive si articole, inlocuirea de cuvinte prin sinonime, simplificarea unor constructii gramaticale, inlocuirea unor cuvinte vechi cu unele noi.

Unii au folosit acest argument pentru a lovi in autenticitatea Bibliei, insa prin compararea a cateva mii de manuscrise existente, datand din perioade diferite, s-a constatat o remarcabila uniformitate a textului , dar mai ales a ideilor, chiar daca difera exprimarea. Biblia ramane astfel demna de toata increderea, reprezentand cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu transmis omenirii in limbajul omenesc, accesibil.

32

Discuții libere / Originea divină a Bibliei

« : Mai 09, 2013, 11:23:04 am »

Desi Biblia este scrisa de oameni pentru oameni, folosind un limbaj propriu naturii umane, originea ei este divina. Pentru a ne convinge de lucrul acesta, Dumnezeu ne-a lasat o multime de dovezi cu privire la originea divina a acestei carti:

1) Afirmatiile autorilor ei

a) Biblia este plina de expresii ca: “Asa vorbeste Domnul”, sau “Cuvantul Domnului mi-a vorbit”. In Vechiul Testament exista aproximativ 3800 de astfel de expresii care arata ca la originea soliilor nu se afla un om sau altul, ci Insusi Dumnezeu.

b) Foarte adesea, o carte a Bibliei recunoaste autoritatea alteia. De exemplu, in momentul investirii in functia de conducator al poporului Israel, Dumnezeu i se descopera lui Iosua si, printre alte indemnuri si incurajari, ii spune:” Intareste-te numai si imbarbateaza-te, lucrand cu credinciosie dupa toata legea pe care ti-a dat-o robul Meu Moise…” ( Iosua 1, 6 ). Spunand acestea, Dumnezeu intareste autoritatea Torei.

De asemenea, in rugaciunea profetului Daniel din capitolul 9 al cartii sale, e amintita cartea profetului Ieremia pe care Daniel o studia cu ardoare pentru a afla timpul profetizat cu privire la incheierea robiei ( Daniel 9, 1-2 ).

Autorii Evangheliilor citeza adesea din scrierile Vechiului Testament, intarind astfel autoritatea acestora, lucru pe care il face Insusi Mantuitorul cand face trimiteri la Scripturile existente.

c) Cea mai mare ofensa ce poate fi adusa unui scriitor este aceea de a i se spune ca nu este original. Scriitorii Bibliei tocmai acest lucru il recunosc: ei nu sunt originali, ci doar transmitatori ai mesajelor lui Dumnezeu.

“De aceea, multumim fara incetare lui Dumnezeu ca, atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci , asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu care lucreaza si in voi care credeti.” ( 1 Tesaloniceni 2, 13 )

2 ) Marturia lui Iisus Christos

Insusi Mantuitorul a citit scrierile Vechiului Testament. Aflat in sinagoga din Nazaret, Iisus “S-a sculat sa citeasca si I s-a dat cartea proorocului Isaia…” ( Luca 4, 16-17 ). Daca Insusi Fiul lui Dumnezeu citeaza din cartea lui Isaia, inseamna ca aceasta carte are autoritate divina si contine un mesaj important pentru noi.

De asemenea, Iisus a citat din scrierile Vechiului Testament:  Geneza ( Matei 19, 3-5 ),  Psalmi ( Matei 22, 42-45 ), cartea lui Iona ( Matei 12, 38-41 ) etc.

El a recomandat scrierile sfinte oamenilor: “Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” ( Ioan 5, 39 )

3 ) Unitatea Bibliei

Daca Biblia nu ar fi fost unitara si ar fi intrat in contradictie cu ea insasi, ea nu ar fi rezistat atacurilor scepticismului.

Biblia are 39 de autori diferiti, cu ocupatii diferite, vorbind limbi diferite, locuind in zone geografice diferite, traind in secole si culturi diferite, fara sa aiba ( multi dintre ei ) posibilitatea sa se cunoasca intre ei. Cu toate acestea, opera lor este unitara, avand ca tema principala descoperirea Planului de Mantuire. O astfel de unitate intr-o diversitate atat de complexa nu poate fi produsul intelepciunii omenesti. Aici avem dovada vie a interventiei lui Dumnezeu.

4 ) Implinirea profetiilor biblice

Cu toata experienta acumulata in milenii de istorie, in ciuda celor mai noi tehnologii si a statisticilor si previziunilor specialistilor in diferite domenii, oamenii nu pot sti ce va aduce ziua de maine. Ei pot doar presupune, pot lansa ipoteze, opinii…

Biblia insa nu da gres la acest capitol. Cu sute de ani inainte de implinirea unor evenimente, ea vorbeste despre acele evenimente, uneori cu lux de amanunte. Caderea unor orase antice ca Tir si Ninive , sau a unor imperii ca Babilon, Medo-Persia, Grecia si Roma, a fost profetizata pe paginile Scripturilor intr-un moment in care nu exista niciun indiciu al prabusirii lor. Doar inspiratia divina a Bibliei poate explica existenta unui numar asa de mare de profetii care s-au implinit cu exactitate.

“ Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: “Hotararile Mele vor ramanea in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea.”( Isaia 46, 10 )

5 ) Puterea transformatoare a Bibliei

Biblia se deosebeste de orice alta lucrare prin puterea ei de a transforma  caracterul si de a schimba  destinul oamenilor.  Nicio lucrare antica sau contemporana nu poate pretinde aceleasi rezultate in domeniul moral. Puterea de a transforma caractere nu sta in latura umana a Bibliei, ci in prezenta elementului divin.

“Fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu care este viu si care ramane in veac.” (1 Petru 1, 23 )

Autoritatea si suficienta Bibliei

Principiul protestant conform caruia Biblia este singura sursa infailibila si autoritara a revelatiei divine este principiul dupa care se ghideaza si Biserica Adventista. Noi credem ca la baza oricarei invataturi si practici crestine trebuie sa se afle un “Asa zice Domnul”.

Acest principiu este rezumat in expresia latina “Sola Scriptura”, folosita pentru prima data de reformatorul elvetian Ulrich Zwingli ( 1484-1531 ) in enuntarea celor 67 de teze din anul 1523.

In disputa sa cu Satana, Mantuitorul ne-a demonstrat ca Biblia este singura autoritate dupa care trebuie sa ne orientam in viata de credinta. “Sta scris” a fost arma Sa de neinvins in teribila confruntare din pustia ispitirii cu Diavolul si armata sa de demoni ( Matei 4, 4. 7. 10 ).

Apostolul Pavel intareste autoritatea si sufienta Scripturilor atunci cand ii scrie mai tanarului sau colaborator Timotei: “ Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare bun.” ( 2 Timotei 3, 16-17 )

Suficienta Scripturilor este intarita si de interdictia de a adauga sau de a omite ceva din totalitatea revelatiei lui Dumnezeu :

“Sa n-adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu si sa nu scadeti nimic din ele, ci sa paziti poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, asa cum vi le dau eu.” ( Deuteronom, 4, 2 )

“ Orice Cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in el. Nu adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te pedepseasca si sa fii gasit mincinos.” ( Proverbe 30, 5-6 )

“ Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca va scoate cineva ceva din cuvintele cartii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta.” ( Apocalipsa 22, 18-19 )

Asadar, trei avertismente, plasate la inceputul, in mijlocul si la sfarsitul Bibliei, ne conduc spre o singura concluzie: Biblia este de origine divina, are autoritate divina si este atotsuficienta in privinta mantuirii omului pacatos. “

“Sola Scriptura”

33

Discuții libere / Inspirația Bibliei

« : Mai 09, 2013, 11:21:55 am »

Etimologia: Termenul “Biblie” nu exista in Scripturi, el provenind de la cuvantul grecesc “biblos” ( carte ). La origine, cuvantul provine de la numele portului fenician Byblos, renumit pentru confectionarea papirusurilor.

Conceptia Bisericii Adventiste cu privire la Biblie

Biblia este cartea-sursa a crestinismului. Ea reprezinta sursa autoritara din care sunt extrase si dupa care sunt verificate invataturile crestine.

“Sfintele Scripturi, Vechiul si Noul Testament, sunt Cuvantul scris al lui Dumnezeu dat prin inspiratie divina, prin oameni sfinti ai lui Dumnezeu care au vorbit si au scris asa cum au fost miscati de Duhul Sfant. In Cuvantul Sau, Dumnezeu a incredintat omului cunostinta necesara pentru mantuire. Sfintele Scripturi sunt revelatia infailibila a vointei lui Dumnezeu. Ele sunt standardul caracterului, testul experientei, descoperitorul autoritar al doctrinelor si raportul demn de incredere al actelor lui Dumnezeu in istorie.” “Doctrine fundamentale”, nr. 1

“Ca mijloc de instruire intelectuala, Biblia este mai eficienta decat orice alta carte sau decat toate cartile la un loc. Maretia temelor ei, simplitatea plina de demnitate a afirmatiilor ei si frumusetea figurilor de stil insufletesc si inalta gandurile asa cum nimic altceva nu o poate face. Niciun alt studiu nu poate oferi atata putere mintii ca efortul de a apuca adevarurile uimitoare ale revelatiei. Mintea adusa astfel in contact cu gandurile Celui Infinit nu poate decat sa se dezvolte si sa se fortifice.” E. G. White, Educatie, pag. 14

Inspiratia Bibliei

Biblia este o carte inspirata, perfecta pentru scopul pentru care a fost data. Nu exista in cuprinsul ei nicio eroare care sa pericliteze mantuirea vreunei persoane. Trebuie sa avem asigurarea ca intregul proces al comunicarii adevarului, apoi alcatuirea si pastrarea manuscriselor, dar si traducerea si tiparirea lor in limbile moderne,  s-au facut sub supraveghere divina.

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu …” 2 Timotei 3, 16

“Caci nicio proorocie n-a fost adusa prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.” 2 Petru 1, 21

Biblia – o carte “intrupata”

Asemenea Persoanei Mantuitorului care a imbinat in mod armonios divinul cu umanul, Biblia este si ea o carte unica, imbinand cele doua naturi. Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, rostit insa intr-un limbaj omenesc. Ca scriere, Biblia este de origine omeneasca; in privinta mesajului, ea este de origine divina. Desi “comoara” a fost incredintata unor vase omenesti, ea este totusi din ceruri.

Limbajul fiind omenesc, el nu este scutit de imperfectiuni. Cu toate acestea, mesajul ei este divin.

“Marturia este transmisa prin exprimarea nedesavarsita a limbajului omenesc, totusi ea este marturia lui Dumnezeu.” E. G. White, Tragedia Veacurilor, pag. 6-7

Infailibilitatea Bibliei

Termenul “infailibil” ( incapabil de a gresi ) nu apare in manuscrisele originale ale Bibliei. El apare insa o singura data in traducerea engleza a Bibliei ( King James Version): “Li S-a infatisat viu prin dovezi infailibile” ( Faptele apostolilor 1, 3 ).

Infailibilitatea Bibliei trebuie inteleasa in sensul ca ea este Cuvantul lui Dumnezeu vrednic de incredere, atat istoric cat si faptic, dar nu in sensul ca elementul uman nu a avut rolul sau in scrierea si transmiterea textului. Imperfectiunile umane si-au pus amprenta pe limbajul ei, fara insa ca mesajul divin sa aiba de suferit.

Cum actioneaza inspiratia

Multe biserici conservatoare sustin teoria inspiratiei verbale potrivit careia, in manuscrisele originale ( numite “autografe” ), Dumnezeu a ispirat fiecare cuvant. Prin urmare, conform acestei viziuni, cuvintele Scripturii sunt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Profetii devin astfel niste secretari, niste dactilografi, un fel de masini de scris umane. Totul e mecanic, Scripturile luand nastere printr-o simpla dictare. Profetii nu sunt altceva decat doar niste simple instrumente de scris in mana lui Dumnezeu. Jean Calvin, un aparator al teoriei inspiratiei verbale,  sustinea ca Scripturile au fost “dictate”.

Biserica Adventista nu sustine teoria inspiratiei verbale, datorita numeroaselor probleme pe care le ridica aceasta. Una dintre problemele de nerezolvat este imposibilitatea de a explica diferentele care apar in rapoartele biblice.

De exemplu, Matei, Luca si Ioan afirma ca Petru s-a lepadat de Iisus cand a cantat cocosul, in timp ce  Marcu afirma ca el s-a lepadat cand a cantat cocosul a doua oara. Un alt exemplu de diferente dintre rapoartele biblice este cel legat de numarul demonizatilor din Gadara. Matei vorbeste de doi demonizati vindecati, Marcu si Luca amintesc de unul singur, iar Ioan nu aminteste deloc de aceasta minune. Daca Biblia ar fi fost dictata, cum s-ar putea explica aceste diferente ?

Un punct de vedere inrudit cu cel al inspiratiei verbale este teoria inspiratiei gradate. Potrivit acestei teorii, in Biblie exista unele pasaje mai inspirate decat altele. De exemplu, Luther credea ca Epistola lui Iacov este mai putin inspirata decat Epistola catre Galateni a lui Pavel.

Biserica Adventista nu sustine nici teoria inspiratiei gradate, considerand ca “toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos…” ( 2 Timotei 3, 16 )

“Dumnezeu nu a randuit pe niciun om sa pronunte judecata asupra Cuvantului Sau, selectand anumite lucruri ca fiind inspirate si discreditandu-le pe altele ca fiind neinspirate.” E. G. White, Letter 22, 1889

Acceptand teoria inspiratiei gradate  se poate ajunge la aberatii cum este cazul Bibliei prescurtate, din care a fost eliminat aproximativ  40% din continutul originar ( vezi studiul nr. 11 – Biblia prescurtata.)

Biserica Adventista, asemenea metodistilor si anabaptistilor,  sustine teoria inspiratiei dinamice, in care mesajul divin este filtrat prin personalitatea, intelectul, pregatirea si stilul fiecarui autor in parte.

“ Biblia este scrisa de oameni inspirati, insa ea nu este modul de gandire si de exprimare al lui Dumnezeu. Ca scriitor, Dumnezeu nu este reprezentat…Scriitorii Bibliei au fost scribii lui Dumnezeu, nu pana sa de scris. Priviti la diferiti scriitori. Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii au fost aceia care au fost inspirati. Inspiratia nu actioneaza supra cuvintelor omului sau asupra expresiilor lui, ci asupra omului insusi care, sub influenta Duhului Sfant, este inspirat cu ganduri. Insa cuvintele primesc amprenta mintii omului. Gandul divin este transmis. Gandul si vointa divina se combina cu gandul si vointa omeneasca, in acest fel ceea ce rosteste omul este Cuvantul lui Dumnezeu.” E. G. White, Manuscris nr. 24/ 1886

Mecanismul inspiratiei

Mai intai, Dumnezeu ilumineaza mintea profetului, influentandu-i gandirea. Apoi El activeaza cugetarea si memoria profetului, dandu-i acestuia o intelegere clara a revelatiei. In final, Dumnezeu trezeste dorinta profetului de a scrie ceea ce i s-a descoperit, sau ii da porunca sa faca acest lucru.

In tot acest proces, partea omului nu este pasiva. El nu este o masina de scris, ci trece descoperirea primita prin filtrul personalitatii sale, al intelectului sau , al stilului sau litarar si al modului sau de gandire.

Un exemplu concludent il reprezinta cei patru evanghelisti. Desi ei trateaza acelasi subiect, nu e greu sa observam cat de diferit  redau ei cele vazute si traite.  Marcu este foarte laconic si precis, evitand detaliile care i s-au parut nesemnificative. Luca, asa cum ii sta bine unui medic,  este foarte meticulos, Evanghelia sa fiind foarte bogata in informatii. La Ioan, un om foarte profund, nu predomina informatiile, ci trairile launtrice. Matei este foarte exact, deosebit de documentat si logic, profesiunea sa de vames punandu-si amprenta si asupra Evangheliei pe care a scris-o.

In final, fiecare carte a Bibliei, dincolo de mesajul divin,  ne comunica ceva si despre autorul ei.

34

Discuții libere / Căile relevației

« : Mai 09, 2013, 11:20:56 am »

Deoarece revelatia directa nu poate fi suportata de omul aflat in starea de pacat, Dumnezeu a fost nevoit sa foloseasca doar cai indirecte pentru a Se descoperi pe Sine. Cand Moise I-a cerut Domnului : “Arata-mi slava Ta”, Dumnezeu i-a raspuns: “Fatza nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca.” ( Exodul 33, 18. 20 ).

Singura ocazie in care Dumnezeu S-a putut descoperi direct omului a fost in Eden, inainte de caderea  in pacat ( vezi Geneza 3, 8 ). In conditiile pacatului, prezenta nemijlocita a Divinitatii ar insemna judecarea si nimicirea atat a pacatului, cat si a pacatosului. In prezenta unui Dumnezeu sfant si neprihanit, pacatul si omul care il cultiva nu pot supravietui. Acesta este motivul pentru care Biblia foloseste , in dreptul lui Dumnezeu, metafora “foc mistuitor” ( Evrei 12, 29 ) .

In dragostea Sa fata de omul cazut in pacat, Dumnezeu a cautat cai suportabile pentru a comunica cu acesta fara sa-i primejduiasca existenta. Pentru ca noi sa realizam ce inseamna ca omul pacatos sa stea in fatza sfinteniei divine, Biblia ne ofera numeroase exemple de oameni care au venit in contact cu slava lui Dumnezeu ( descoperita doar partial ! ), aratandu-ne efectul acestei atingeri asupra naturii umane.

Dupa primirea viziunii relatate in Isaia cap. 6, profetul exclama:”Vai de mine ! Sunt pierdut , caci sunt un om cu buze necurate , locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate si am vazut cu ochii mei pe Domnul, Imparatul, Domnul Ostirilor.” ( Isaia 6,5 ). Chiar daca profetul Isaia nu L-a vazut pe Dumnezeu Tatal in toata slava Sa, ci pe Fiul, intr-o slava suportabila pentru natura umana, efectul acestei teofanii este evident.

Dupa ce profetul Daniel are parte de teofania ( descoperirea lui Dumnezeu ) relatata in capitolul 10 al cartii sale, natura sa umana cedeaza: “Puterile m-au lasat – relateaza profetul – culoarea mi s-a schimbat, fatza mi s-a slutit si am pierdut orice vlaga. Am auzit glasul cuvintelor lui, si pe cand auzeam glasul cuvintelor lui, am cazut lesinat cu fatza la pamant.” ( Daniel 10, 8-9 ).

O experienta asemanatoare a trait si Manoah, tatal lui Samson, dupa intalnirea cu ingerul Domnului. Infricosat de prezenta unui singur inger sfant, Manoah ii spune sotiei sale: “Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu.” ( Judecatori 13, 22 )

Acestea sunt doar cateva exemple din numeroasele cazuri prezentate in Biblie. Toate dovedesc faptul ca, datorita naturii sale pacatoase, omul nu poate sta in prezenta nemijlocita a slavei lui Dumnezeu. Iata motivul pentru care Divinitatea a ales sa comunice cu omul decazut prin cai indirecte.

Caile revelatiei pot fi impartite in doua categorii mari: 1) Revelatia generala si 2) Revelatia speciala.

I. Revelatia generala

Este o revelatie nespecifica. In cadrul acesteia, Dumnezeu ni se descopera prin:

1) Natura

Natura ne ofera o revelatie partiala si impersonala a lui Dumnezeu, ea avand nevoie sa fie completata de alte cai prin care Il putem cunoaste. Natura suporta si ea urmarile pacatului impreuna cu omul, drept urmare ea nu mai poate oglindi planul initial al Creatorului. Cu ocazia potopului, Biblia afirma ca “orice faptura isi stricase calea pe pamant” ( Geneza 6, 12 ), indepartandu-se de planul initial al lui Dumnezeu cu Creatia Sa. Apostolul Pavel face o observatie asemanatoare in Epistola catre Romani, vorbind despre “robia stricaciunii” si despre faptul ca “firea ( natura ) a fost supusa desertaciunii ( degradarii )” ( Romani 8, 20-21 )

Prin urmare, natura nu ne poate oferi o revelatie suficienta a slavei lui Dumnezeu. Ea trebuie interpretata prin Duhul Sfant si trebuie intregita cu alte cai ale revelatiei. Fara acestea, exista pericolul caderii in idolatrie,  panteism  sau evolutionism.

Cu toate acestea, natura ramane, in ciuda degradarii ei, un mijloc al revelatiei lui Dumnezeu. Privind atent de la microcosmos pana in macrocosmos si studiind legile care guverneaza Universul, putem intelege cate ceva din atributele lui Dumnezeu. Intelegem ceva din puterea Sa, din inteligenta Sa, din sensibilitatea sa , din imaginatia Sa.

“In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati.” ( Romani 1, 20 ; vezi si Psaluml 19, 1-4 ).

Natura nu este Dumnezeu, insa Dumnezeu ni se descopera prin natura.

2) Constiinta

“Urechile tale vor auzi dupa tine glasul care va zice: “Iata drumul, mergeti pe el !” ( Isaia 30, 21 )

Am putea defini constiinta ca fiind organul ceresc al trupului pamantesc, acea zona a fiintei umane prin care ne vorbeste Dumnezeu. Biblia nu contine termenul “constiinta”, insa foloseste sinonime ca “cuget”, “inima”, “gand”.

Prezenta constiintei este una din cele mai solide dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Daca omul ar fi un animal evoluat, nu ar putea fi explicata existenta constiintei. Legea conservarii de sine l-ar obliga pe om sa fie unitar in actiunile si planurile sale. Constiinta nu ar trebui sa-l mustre cand face ceva rau. Dimpotriva, ea ar trebui sa-i aprobe orice gest, orice act, orice gand sau plan care sa conduca la consevarea de sine.

Ca mijoc al revelatiei, constiinta este si ea atinsa de degradarea adusa de pacat. Se poate conta pe ea doar daca omul se afla intr-o  relatie buna cu Dumnezeu. In rest, lumea e plina de constiinte pervertite, degradate…

3) Istoria

Ridicarea si prabusirea imperiilor contine date si dovezi ca o Mana nevazuta conduce toate lucrurile in mod inteligent spre un final glorios al biruintei definitive a binelui asupra raului. Istoria este o cale nespecifica si impersonala a revelatiei. Ea este insuficienta pentru cunoasterea lui Dumnezeu si a planurilor Sale, fapt pentru care ea trebuie interpretata prin Duhul Sfant si completata cu alte cai ale revelatiei.

4) Experienta personala

Este o cale a revelatiei indispensabila cunoasterii lui Dumnezeu. Ea nu poate inlocui alte cai ale revelatiei, insa aduce un plus de putere, stand la baza unei convingeri profunde.

Experienta personala este o cunoastere existentiala a lui Dumnezeu. Omul simte, “vede” si constientizeaza in anumite momente din viata mana nevazuta a lui Dumnezeu care intervine spre binele lui vremelnic sau vesnic.

Fara aceasta experienta personala cu Dumnezeu, astazi nu am fi avut Biblia in forma ei actuala. Apostolul Ioan recunoste ca mare parte din scrierile sfinte se datoreaza experientei personale pe care autorii Bibliei au avut-o cu Dumnezeu: “Ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si pipait cu mainile noastre cu privire la Cuvantul vietii…aceea va vestim si voua…” ( 1 Ioan 1, 1-3 )

II. Revelatia speciala

Este reprezentata de acele cai prin care Dumnezeu S-a facut cunoscut pe Sine intr-un mod specific, personal si obiectiv.

Doua sunt caile revelatiei speciale: Iisus Christos si Biblia.

1) Iisus Christos

Persoana, lucrarea si invatatura lui Iisus Christos reprezinta revelatia suprema, completa, personala si obiectiva a lui Dumnezeu. Prin El, Dumnezeu S-a descoperit omului pana la limitele capacitatii lui de intelegere.

Insusi Mantuitorul afirma: “Cine M-a vazut pe Mine , L-a vazut pe Tatal Meu.” ( Ioan 14, 9 ), aratand prin aceasta ca El este revelatia suprema a lui Dumnezeu. Apostolii, la randul lor, afirma in repetate randuri acelasi adevar:

-“Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” ( Ioan 1, 14 up. )

-“ El, care este oglindirea slavei Lui, intiparirea Fiintei Lui…” ( Evrei 1, 3 )

-“Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.” ( Ioan 1, 18 )

Astazi insa, Iisus Christos nu mai e pe pamant. De aceea, Dumnezeu a randuit o alta sursa speciala a revelatiei Sale: raportul scris al modului in care gandeste si actioneaza El – Biblia.

2) Biblia

Biblia, in esenta,  nu este altceva decat raportul scris, prin intermediul profetilor si apostolilor, al gandurilor si actiunilor lui Dumnezeu.

Vorbind despre Scripturile Vechiului Testament ( lucru valabil si pentru Noul Testament ), apostolul Pavel afirma ca “tot ce a fost scris mai inainte a fost scris pentru invatatura noastra…” ( Romani 15, 4 pp.) .

Rolul Scripturilor este complex. Ele au menirea sa-i invete adevarul pe cei cei care nu-l cunosc. Pe cei care il cunosc, dar nu il practica, ele au rolul sa-i mustre. Pe cei care cunosc adevarul , dar nu-l practica si care totusi doresc o schimbare in viata lor, Scripturile au rolul de a-i ajuta sa se indrepte. Iar pe cei care cunosc adevarul, il practica si doresc mai mult, Scripturile au menirea sa-i ajute sa creasca in intelepciune.

“Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte si sa dea intelepciune in neprihanire.” ( 2 Timotei 3, 16 )

Insa poate cel mai mare rol pe care il are Biblia este acela de a-L prezenta pe Iisus Christos, Cel care este revelatia suprema a lui Dumnezeu. Fara existenta Bibliei, revelatia prin Iisus Christos nu ar fi ajuns pana la noi.

35

Discuții libere / Revelația lui Dumnezeu

« : Mai 09, 2013, 11:19:38 am »

Diferente

Intre crestinism si celelalte religii exista o diferenta fundamentala. Crestinismul nu a aparut pentru ca cineva si-ar fi propus sa dea nastere unei religii noi. El nu a aparut nici pentru ca altcineva, suparat pe biserica sau religia lui si nemultumit de anumite aspecte ale inchinarii, si-ar fi  propus sa faca o reforma religioasa profunda ( vezi  exemple ca Budha, Mahomed, Confucius, Akhenaton, Zoroastru, etc. ). Nimic din toate acestea.

Crestinismul a aparut pentru ca Dumnezeu  S-a descoperit pe Sine omenirii pe diferite cai, facand din religia crestina o religie revelata. Suntem crestini nu pentru ca noi L-am cautat pe Dumnezeu si L-am descoperit, ci pentru ca El ne-a cautat si S-a descoperit omenirii. Acest fapt este subliniat in nenumarate texte ale Scripturii:

- “Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile , ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile…” Evrei 1, 1-2

- Adresandu-Se ucenicilor Sai, Mantuitorul spunea: “Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.” Ioan 15, 15

- Referindu-se la mantuirea omului pacatos, apostolul Pavel se intreaba retoric: “Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o…?” Evrei 2, 3

Probabil ca una din cele mai incurajatoare afirmatii ale Bibliei se afla in titulatura sub care este prezentat Dumnezeu in Cartea Apocalipsei: “Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine” ( Apocalipsa 1, 4 ). Daca Ioan, autorul Apocalipsei, ar fi urmat logica gramaticala, el ar fi trebuit sa scrie : “Cel ce este, Cel ce era si Cel ce va fi”. Insa, intentionat, inspiratia a ales aceasta formula, tocmai pentru a ne ajuta pe noi, oamenii, sa intelegem ca Dumnezeu este intotdeauna Cel care vine in intampinarea omului, descoperindu-Se la timpul potrivit si in modul cel mai potrivit.

Contrar ideii sustinute de Lucian Blaga cu privire la Marele Anonim ( numele dat de poet lui Dumnezeu ) – o divinitate retrasa in dosul unei perdele transcendentale, neinteresata de soarta omenirii si imposibil de contactat de catre creaturile Sale, crestinismul este o religie revelata, un rezultat al cautarii omului de catre Dumnezeu, nu invers.

Definitie

Conform Micului Dictionar Enciclopedic, revelatia inseamna “dezvaluire, descoperire ( neasteptata ) a unui fapt, a unui adevar ascuns” Acelasi dictionar completeaza definitia afirmand ca revelatia este, de asemenea, “o notiune teologica prin care se desemneaza actul prin care Dumnezeu Si-ar dezvalui natura si vointa Sa unor persoane dotate cu facultati suprarationale.”

Prima parte a definitiei este corecta. Avand in vedere natura pacatoasa a omului si spiritul sau de razvratire impotriva Creatorului, ne surprinde faptul ca Dumnezeu a ales sa ni se descopere. Daca El nu ar fi avut bunavointa si initiativa de a se descoperi omului pacatos, caracterul Sau, natura Sa si planurile sale ar fi ramas pentru totdeauna ascunse noua.

A doua parte a definitiei este insa incorecta. Dumnezeu nu S-a descoperit unor oameni supradotati, ci unor oameni cu aceleasi limite si slabiciuni ca ale fiecarui om. Biblia este plina de argumente in acest sens. Toate personajele biblice pe care le admiram pentru credinta si realizarile lor au fost oameni cu limite, cu defecte de caracter si suspusi naturii umane.

Despre marele profet al Vechiului Testament, Ilie, sta scris: “Ilie era un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi…” ( Iacov 5, 17 ) In ciuda limitelor umane inerente ale profetului, Dumnezeu i S-a descoperit, l-a folosit in lucrarea Sa si, in cele din urma, l-a luat la cer.

Nu, oamenii lui Dumnezeu nu erau niste supradotati. Aveau o pregatire intelectuala medie si ocupatii obisnuite: Amos era pastor si culegator de smochine; Ioan, Petru, Andrei si Iacov erau pescari; David era pastor; Ieremia era doar un copil la data chemarii sale in slujba de profet… Insa din punct de vedere al caracterului, acestia erau oameni consacrati, integri, dispusi sa colaboreze cu cerul in implinirea planurilor divine.

Necesitatea revelatiei

Revelatia lui Dumnezeu sta la baza intregului edificiu al adevarului. Fara ea nu am fi cunoscut nimic din tainele Dumnezeirii, nimic din planurile , intentiile si scopurile urmarite de Creator in relatia Sa cu omul si intreaga creatiune.

Iata o intrebare justificata pe care o gasim pe paginile Scripturii:“Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic ?” ( Iov 11, 7 ). Fara revelatia divina, raspunsul ar fi fost un Nu! categoric.

Lucian Blaga aminteste in filozofia lui despre Marele Anonim de o perdea transcendentala care se interpune intre divinitate si om. Dincolo de ea , orice eforturi ar face omul, nu se poate patrunde. Desi filozofia lui Blaga , in esenta ei, este departe de adevarul biblic, ea contine totusi un sambure de adevar: Intre Dumnezeu si omul pacatos exista un zid de netrecut generat de pacat.

“Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa va asculte.” ( Isaia 59, 1-2 )

Totusi, in ciuda acestui “zid” ridicat de om prin acceptarea pacatului in viata sa, Dumnezeul Bibliei este dispus sa Se descopere lui: “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, zice Domnul…” ( Ieremia 29, 12-13 )

Incercari omenesti

Simtind “perdeaua transcendentala” – “zidul de despartire” dintre el si Dumnezeu – omul a incercat toate posibilitatile de a trece dincolo de limitele sale si de a afla cate ceva din tainele Divinitatii. Iata cateva cai folosite de om pentru a patrunde dincolo de “zid”:

1) Ratiunea.

Poate rezolva ratiunea umana problemele fundamentale ale existentei ? Orice filozofie sau religie trebuie sa ofere un raspuns acceptabil la cele trei intrebari fundamentale: Cine suntem ? De unde venim ? Incotro mergem ?

La prima intrebare, oameni “rationali” sustin ca au dovezi stiintifice care probeaza teoria ca nu suntem altceva decat niste animale evoluate. Insa tot oameni “rationali” sustin, pe baza altor dovezi stiintifice, ca suntem creaturi ale lui Dumnezeu ( vezi lucrarea “Creationismul Stiintific”  de Henry M. Morris ). Alti  oameni “rationali” sustin ca suntem doar niste cobai pe care unele civilizatii extraterestre fac experimente…Cine suntem de fapt ?

E clar ca nu putem fi in acelasi timp si animale evoluate, iesite din supa oceanului primordial, si creaturi iesite din mana lui Dumnezeu, si produsul unor experiente OZN. Ratiunea nu ne poate ajuta sa gasim un raspuns satisfacator la intrebarea: Cine suntem ?

Doar prin revelatie divina putem intelege ca suntem fiinte create de mana unui Dumnezeu iubitor si Atotputernic, avand in noi “gandul vesniciei” ( Eclesiastul 3, 11 ) si tinzand mereu spre idealul de a ajunge “dupa chipul si asemanarea Lui.” ( Geneza 1, 27 ).

La intrebarea: De unde venim? este si mai greu sa raspundem doar  bazandu-ne pe ratiune. Si-ar putea oare imagina un om propria nastere daca nu ar exista cineva din exterior care sa-i explice ce s-a intamplat atunci ?

Nasterea ( fizica ) este un fenomen irepetabil. De asemenea, creatiunea a fost un eveniment unic, irepetabil. Cum am putea cunoaste un astfel de fenomen daca nu am fost martorii lui ? Ratiunea se bazeaza pe studii facute asupra unor fenomene repetabile. Cand avem de-a face cu un act unic, cum este cel al Creatiunii, orice deductie, orice presupunere sau concluzie pot fi eronate.

Niciodata omul nu ar fi aflat originea lui ( De unde venim ? ) daca lucrul acesta nu i s-ar fi descoperit de catre Cineva care a asistat la actul Creatiunii.

A treia intrebare fundamentala a existentei ii pune si mai mult in incurcatura pe cei ce se “inchina” ratiunii: Incotro mergem ? Daca ratiunea nu ne ajuta sa ne cunoastem originea si natura, cu atat mai putin ea nu ne poate ajuta sa ne descopere viitorul. Da, se pot face unele presupuneri, unele deductii pe baze statistice, analizand unele tendinte  sau tinand cont de legea cauzalitatii. Concluziile pot fi insa cat se poate de eronate. O analiza a prezicerilor “stiintifice” de acum cateva decenii cu privire la timpul pe care il traim astazi ne dovedeste ca ratiunea nu are nicio valoare atunci cand e vorba de viitor. Daca am fi dat crezare acelor preziceri, astazi ar fi trebuit sa colonizam planeta Marte, sa invingem cancerul si sa locuim in orase subacvatice…Realitatea este insa cu totul alta.

Ratiunea, deoarece opereaza cu elemente strict pamantesti, este incapabila sa patrunda in tainele divine. Si aceasta pentru ca “lucrurile ascunse sunt ale Domnului , Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri.” ( Deuteronom 29, 29 )

2) Credinta

Credinta in sine – aceea care nu se bazeaza pe revelatia lui Dumnezeu – nu poate sa ne ajute mai mult decat ratiunea. Dimpotriva, ea poate produce mai mult rau decat bine, ducandu-ne, din punct de vedere al cunoasterii adevarului, pe o linie moarta.

Credinta veritabila – aceea pe care o cere Dumnezeu de la om – trebuie sa aiba ca suport revelatia, adica ceea ce Creatorul a considerat ca este necesar sa ne descopere cu privire la El si la planurile Sale. La o astfel de credinta se refera apostolul Pavel cand afirma: “Astfel credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu.” ( Romani 10, 17 )

Ne place sau nu ne place, trebuie sa recunoastem ca, in ceea ce priveste cunoasterea adevarului, suntem dependenti de ceea ce Dumnezeu a hotarat sa ne descopere si sa ne multumim cu atat. Ceea ce trece peste revelatia lui Dumnezeu este un teren minat, nesigur si primejdios pentru omul care doreste sa cunoasca adevarul.

3) Imaginatia

Imaginatia este cea mai nesigura cale de cunoastere a adevarului. Ea poate fi asemanata cu un joc cu cuburi din care copilul poate construi ceea ce doreste. Insa oricata imaginatie ar avea acel copil, el va fi intotdeauna limitat de numarul, forma si culorile cuburilor. In mod asemanator, imaginatia umana este limitata de informatiile care sunt stocate in baza de date a umanitatii. Traim pe planeta noastra ca sub un “clopot” de sticla, limitati in timp si spatiu si cu posibilitati extrem de reduse de a vedea ce se intampla dincolo de “clopot”.

Vazand limitele noastre umane, generate de faptul ca suntem fiinte create si cazute in pacat, Dumnezeu a fost dispus sa vina in intampinarea aspiratiilor noastre, descoperindu-ne , prin revelatie divina, acele lucruri de care avem nevoie. Cu adevarat, Dumnezeul bibliei este un Dumnezeu al revelatiei.

36

Discuții libere / Studii de doctrina – Introducere

« : Mai 09, 2013, 11:18:35 am »

Materialele care urmeaza sa fie postate sub genericul „Studii de doctrina” reprezinta rodul unor studii biblice personale legate de diferite subiecte de doctrina.
Mi-au fost de mare ajutor lucrari ca: “Manualul Doctrinelor Biblice A. Z. S.” de Vilhelm Moldovan, “Doctrine Biblice “ de Alonso Werner, de asemenea participarea la o serie de cursuri organizate de I.I.S.C  ( Institutul International de Slujire Crestina ), dar si o multime de predici, seminare, articole si alte materiale pe care le-am avut la dispozitie.
Am inceput acest proiect motivat de  interesul pe care oamenii il acorda diferitelor teme de doctrina biblica, de intrebarile pe care le pun pe internet, dar si de necesitatea de a-mi verifica temelia credintei pe care o marturisesc.

Doresc ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa-i insoteasca pe toti cei care cauta adevarul, pe toti cei care doresc sa-l urmeze si pe toti cei care lucreaza, intr-un domeniu sau altul, la raspandirea adevarului.

„Nu e greu sa gasesti adevarul; e greu sa ai dorinta de a-l gasi.” Nicolae Iorga

„Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” Ioan 5, 39

37

Discuții libere / Ce spune biblia despre Iisus Christos!

« : Mai 09, 2013, 02:00:09 am »

Unii afirma despre Iisus Christos ca este doar o legenda. Altii sustin ca El a fost  doar un om genial, care a inteles mersul si nevoile societatii omenesti, si nimic mai mult. Sunt crestini care afirma despre El ca este prima creatura a lui Dumnezeu, ridicata ulterior la rang de Dumnezeu. Si, in sfarsit, exista si teoria ca Iisus Christos S-a nascut din Tatal ( deci are un inceput al existentei ).

Este important sa stim cine este in realitate Iisus Christos ?

Desigur. Nu ne este indiferent cine este Cel ce s-a jertfit pe cruce: un simplu om sau un Fiu de Dumnezeu. Nu ne este indiferent cui ne inchinam: unui simplu om sau unui Fiu de Dumnezeu. Nu ne este indiferent alaturi de cine vom sta in vesnicie, cine mijoceste pentru noi, cine se numeste pe sine “fratele nostru mai mare”. De aceea, a-L cunoaste pe Iisus Christos este esential pentru mantuirea noastra: Ieremia  9, 23-24;  Ioan 17, 3; Filipeni 3, 10-11.

Ce spune Biblia despre Iisus Christos ?

1)  Biblia ne invata ca Iisus Christos este Dumnezeu adevarat, avand aceleasi atribute divine ca si Tatal si Duhul Sfant: Matei 28, 19; Ioan 5, 23; Romani 9, 5; Filipeni 2, 6-8; Coloseni 2, 9; Evrei 1, 8.

2) Biblia ne invata ca Iisus Christos a fost, in acelasi timp,  om adevarat. El S-a intrupat in trup omenesc pentru a aduce la indeplinire Planul Mantuirii noastre: Isaia 53, 1-3; Luca 24, 36-30; Ioan 6, 42. 7, 12; Filipeni 2, 5-8; 1 Timotei 2, 5;  Evrei 2, 17.

Ce dovezi ale divinitatii lui Christos ne ofera Biblia ?

- Faptul ca a iertat pacatele oamenilor, chiar in timpul vietii pe pamant: Matei 9, 2; Luca 7, 48.

- Faptul ca a primit inchinare, chiar inainte de inaltarea la cer: Matei 2, 11; 14, 33; 15, 25.

- Marturia lui Iisus in fata marelui preot: Matei 26, 63-64.

- Marturia profetilor Vechiului Testament: Psalm 2, 7; 45, 7; Isaia 9, 6.

- Marturia Tatalui la botez: Luca 3, 22.

- Marturia apostolilor: Matei 16, 16; Ioan 20, 28; Romani 9, 5; Coloseni 2, 9; Tit 2, 13; Evrei 1, 8.

- Marturia demonilor: Luca 4, 41.

- Marturia oamenilor: Matei 27, 54; Luca 23, 42; Ioan 4, 42; 11,27.

Ce dovezi ale umanitatii lui Christos ne ofera Biblia ?

- Marturia lui Ioan Botezatorul: Ioan 1, 30.

- Marturia lui Iisus despre Sine: Ioan 8, 40.

- Marturia apostolilor: Faptele Apostolilor 2, 22; 1 Timotei 2, 5.

- Marturia vrajmasilor lui Iisus: Ioan 10, 33.

De ce a fost necesara intruparea lui Iisus Christos ? Nu putea sa ne mantuiasca fara sa se intrupeze ?

Sunt cel putin patru motive majore care au facut necesara intruparea:

- Pentru a se putea jertfi pentru  pacatele omenirii: Evrei 2, 9.

- Pentru a putea deveni un Model de urmat pentru oameni: Ioan 13, 15.

- Pentru a-L descoperi pe Tatal intr-un mod in care sa-L intelegem: Ioan 14, 8-11.

- Pentru a putea deveni  Marele Preot al omenirii: Evrei 2, 17; 4, 14-16.

Ce functii indeplineste Domnul Iisus Christos in legatura cu omenirea ?

Biblia ne invata ca Iisus Christos indeplineste mai multe roluri importante: 1) Creator : Ioan 1, 1-3. 2) Legiuitor: Iacov 4, 12. 3) Profet: Ioan 6, 14. 4) Mantuitor: Ioan 4, 42. 5) Mijlocitor: 1 Timotei 2, 5. 6) Judecator: Faptele Apostolilor 10, 42. 7) Imparat: Apocalipsa 19, 13-16.