331
Exegeză biblică / Re: Comentarii la Turnul de Veghe (21 - 27 iulie - Dumnezeu al organizării)
« : Iulie 23, 2014, 01:19:55 pm »O ORGANIZAŢIE ACTIVĂ ÎN SECOLUL I
10. Ce le-a spus Isus conducătorilor religioşi iudei şi de ce?
10 Sub conducerea fidelului Iosua, poporul Israel a cucerit oraş după oraş şi a ocupat ţara Canaanului. Mai târziu însă, în secolele care au urmat, israeliţii au încălcat în repetate rânduri legile lui Dumnezeu. Când Isus a venit pe pământ, israeliţii nu mai ascultau de Iehova şi de trimişii săi. Ei decăzuseră atât de mult, încât Isus a spus că locuitorii Ierusalimului ‘îi omorau pe profeţi’. (Citeşte Matei 23:37, 38.) Dumnezeu i-a respins pe conducătorii religioşi iudei din cauza infidelităţii lor. Isus le-a spus: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui” (Mat. 21:43).
Deci israeliţii au fost organizaţi şi au eşuat.
11, 12. a) Ce arată că Iehova a început să binecuvânteze o nouă organizaţie în secolul I? b) Din cine era alcătuită această nouă organizaţie?
11 În secolul I e.n., Iehova a respins naţiunea infidelă Israel. Însă el a avut în continuare o organizaţie alcătuită din slujitori fideli. Iehova a început să-şi reverse binecuvântarea asupra acestei noi organizaţii, care asculta de Cristos şi respecta învăţăturile sale. Ea a luat fiinţă la Penticosta din anul 33 e.n. Cu acea ocazie, aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus erau adunaţi într-o casă din Ierusalim. „Deodată, din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa.” Atunci, „nişte limbi ca de foc . . . s-au împărţit, aşezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toţi s-au umplut de spirit sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum îi făcea spiritul să vorbească” (Fap. 2:1-4). Acest eveniment uluitor a fost o dovadă incontestabilă că Iehova îşi susţinea noua organizaţie, alcătuită din discipolii lui Cristos.
12 În acea zi memorabilă „au fost adăugate cam trei mii de suflete” la numărul continuatorilor lui Isus. De asemenea, „Iehova îi adăuga zilnic pe cei ce erau salvaţi” (Fap. 2:41, 47). Discipolii lui Isus aveau atât de mult succes în predicare, încât „Cuvântul lui Dumnezeu creştea, iar numărul discipolilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim”. Chiar şi „o mare mulţime de preoţi au trecut la credinţă” (Fap. 6:7). Astfel, mulţi oameni sinceri au acceptat adevărurile proclamate de membrii acestei noi organizaţii. Mai târziu, Iehova a dovedit din nou că îşi susţinea organizaţia când a început să aducă în congregaţia creştină ‘oameni din naţiuni’. (Citeşte Faptele 10:44, 45.)
„Cum îi făcea spiritul să vorbească” - Deci nu aveau o programare dinainte.
La aceste paragrafe era de aşteptat să existe „o dovadă incontestabilă” că Iehova avea o nouă organizaţie.
13. Ce lucrare i-a încredinţat Dumnezeu noii sale organizaţii?
13 Nu exista niciun dubiu cu privire la lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredinţase continuatorilor lui Cristos. Când a fost pe pământ, Isus le-a lăsat un model, întrucât, la scurt timp după botezul său, el a început să predice despre „regatul cerurilor” (Mat. 4:17). Isus i-a învăţat pe discipolii săi să facă aceeaşi lucrare. El le-a spus: „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului” (Fap. 1:
. Primii discipoli ai lui Cristos au înţeles clar ce se cerea din partea lor. De exemplu, în Antiohia din Pisidia, Pavel şi Barnaba le-au spus cu îndrăzneală iudeilor care li se împotriveau: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar, pentru că voi îl respingeţi şi nu vă consideraţi demni de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre naţiuni. De fapt, Iehova ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a naţiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»” (Fap. 13:14, 45-47). Începând din secolul I, membrii părţii pământeşti ai organizaţiei lui Dumnezeu le vorbesc oamenilor despre măsurile luate de Iehova în vederea salvării.Dacă Dumnezeu le-a încredinţat lucrarea tuturor creştinilor, de ce nu au fost numiţi toţi apostoli, dacă toţi au fost trimişi?
MULŢI PIER, DAR SLUJITORII LUI DUMNEZEU SUPRAVIEŢUIESC
14. Ce s-a întâmplat cu Ierusalimul în secolul I, dar cine a supravieţuit?
14 Iudeii în general n-au acceptat vestea bună şi n-au ţinut seama de avertismentul lui Isus că asupra Ierusalimului avea să se abată un dezastru. El le spusese discipolilor săi: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din oraş să iasă din el şi cei de la ţară să nu intre în el” (Luca 21:20, 21). Ceea ce a prezis Isus s-a întâmplat. În 66 e.n., din cauza unei revolte a iudeilor, armatele romane conduse de Cestius Gallus au înconjurat Ierusalimul. Însă acestea s-au retras brusc, iar continuatorii lui Isus au avut astfel ocazia să plece din Ierusalim şi din Iudeea. Potrivit istoricului Eusebiu, mulţi au trecut Iordanul şi s-au refugiat la Pella, în provincia Pereea. În 70 e.n., armatele romane, sub conducerea generalului Titus, s-au întors şi au distrus Ierusalimul. Însă creştinii fideli au supravieţuit deoarece au ţinut seama de avertismentul lui Isus.
Poate n-am înţeles eu, dar ieşirea creştinilor din Ierusalim dovedeşte că Iehova este un Dumnezeu al organizării? Sau poate este altul obiectivul articolului şi eu îi tot dau cu red herring.
15. În pofida căror obstacole a înflorit congregaţia creştină în secolul I?
15 În pofida greutăţilor, a persecuţiilor şi a altor încercări ale credinţei, congregaţia creştină a înflorit în secolul I (Fap. 11:19-21; 19:1, 19, 20). De ce? Deoarece primii creştini s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu (Prov. 10:22).
Interesant este că Biblia pune într-un oarecare contrast organizarea cu binecuvântarea lui Dumnezeu.
(Zaharia 4:6) . . .Drept răspuns, el mi-a zis: „Iată cuvântul lui Iehova către Zorobabel: «„Nu prin armate, nici prin putere, ci prin spiritul meu“, a spus Iehova al armatelor.
(Deuteronomul 17:16) 16 Numai să nu aibă mulţi cai şi să nu facă poporul să se întoarcă în Egipt ca să-i aducă mulţi cai, fiindcă Iehova v-a spus: «Să nu vă mai întoarceţi niciodată pe drumul acesta».
- înmulţirea cailor este o tactică bună în cazul unui eventual război.
(2 Cronici 16:6, 7) . . .Regele Asa a luat tot Iuda şi au dus din Rama pietrele şi lemnul cu care construise Baeşa. Şi a început să întărească cu acestea Gheba şi Miţpa. 7 În timpul acela, Hanani, văzătorul, a venit la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că te-ai bizuit pe regele Siriei şi nu te-ai bizuit pe Iehova, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat armata regelui Siriei din mâna ta. . .
16. Ce trebuiau să facă toţi creştinii pentru a-şi păstra credinţa puternică?
16 Pentru a-şi păstra credinţa puternică şi pentru a rămâne uniţi, toţi creştinii trebuiau să facă eforturi. Studierea cu sârguinţă a Scripturilor, participarea cu regularitate la întruniri şi predicarea cu zel a mesajului despre Regat erau esenţiale. Aceste activităţi au contribuit la sănătatea spirituală şi la unitatea poporului lui Iehova din acea vreme, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre. Congregaţiile erau bine organizate. În ele erau bătrâni şi slujitori auxiliari gata să-i ajute pe membrii congregaţiei, care aveau parte de foloase în urma eforturilor asidue ale acestor fraţi (Filip. 1:1; 1 Pet. 5:1-4). De asemenea, congregaţiile se bucurau când erau vizitate de supraveghetori itineranţi, cum era Pavel (Fap. 15:36, 40, 41). Asemănările dintre modul nostru de închinare şi cel al creştinilor din secolul I sunt uimitoare. Suntem foarte recunoscători că Iehova şi-a organizat întotdeauna slujitorii!*
(Faptele 15:28, 29) . . .Căci spiritul sfânt şi noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: să studiaţi Scripturile, să participaţi la întrunirile Martorilor şi să mergeţi în predicare.((Faptele 15:28, 29) . . .Căci spiritul sfânt şi noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: 29 să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale strangulate şi de la fornicaţie. . .)
Şi mai uimitoare sunt asemănările cu secta fariseilor:
(Ioan 9:22) . . .Părinţii lui au spus aceste lucruri pentru că se temeau de iudei, căci iudeii se înţeleseseră ca, dacă cineva mărturisea despre el că este Cristosul, să fie dat afară din sinagogă. - Este interesant că puţine sunt religiile în care să îţi fie atât de teamă să fii dat afară.
(Matei 23:2) . . .„Scribii şi fariseii s-au aşezat pe scaunul lui Moise. - Cine s-au aşezat pe scaunul lui Moise dând mii şi mii de legi cu privire la orice aspect al vieţii (să nu porţi toc la congres, să dai bacşiş la hotel etc. vezi şi articolul de săptămâna trecută unde ţi se spune cum să faci fiecare pas în LP). De asemenea, cine s-au aşezat pe scaunul lui Isus, spunând că ei sunt calea (spre Dumnezeu), adevărul (adică ei îl au) şi viaţa (veşnică, pe care nu o poţi câştiga fără ei).
(Luca 18:11, 12) . . .Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sinea lui astfel: «O, Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni — extorcatori, nedrepţi, adulteri —, nici chiar ca acest încasator de impozite. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ce câştig». Cine au această atitudine: „Noi avem adevărul. Nu suntem ca ceilalţi oameni („am haarets”, parcă), care sunt nedemni să primească viaţa veşnică. Noi mergem în cea mai importantă lucrare pe care trebuie să o facă un creştin...”
17. Ce vom analiza în următorul articol?
17 Pe măsură ce sfârşitul lumii lui Satan se apropie, partea pământească a organizaţiei universale a lui Iehova înaintează cu o viteză mai mare ca oricând. Ţinem şi noi pasul cu ea? Progresăm din punct de vedere spiritual? Următorul articol ne va arăta cum putem face lucrul acesta.
Data viitoare: „noi suntem organizaţia”.