Dragă Oma, noi nu trebuie să speculăm, textele mai sus menţionate sun clare şi indică clar când a fost creat Fiul lui Dumnezeu la "început" în începutul primei zile de creaţie.
Doar pentru că citim Biblia cu ochelarii WTS putem vedea altfel.
Dar aratăm tu mie în Biblie versete care să-ţi susţină punctul de vedere.
În ce priveşte durata unei zile din Geneza 1:
Îţi citez din cartea "Creaţionismul ştinţific":
"Principalul argument prin care se caută să se dovedească
validitatea teoriei care face echivalenţa dintre o zi şi o eră,
pe lîngă dorinţa de a obţine un cadru corespunzător teoriei
geologice, este faptul că în ebraică, cuvîntul yom nu trebuie să
aibă neapărat semnificaţia unei zile de 24 de ore, ci acesta
poate fi interpretat în sensul „unei perioade foarte
îndelungate". Se presupune că un suport biblic pentru o
astfel de interpretare poate fi găsit în 2 Petru 3:8, „... pentru
Domnul, o zi este ca o mie de ani".
Nu există nici o îndoială asupra faptului că yom poate fi
folosit cu înţelesul de timp în general. De fapt, în realitate
este tradus prin „timp" de 65 de ori în versiunea King James.
Pe de altă parte, este tradus prin „ziuă" de aproape 1200 de
ori. fn plus, forma lui la plural, yamim, este tradusă prin
„zile" de aproximativ 700 de ori.
De aceea, este clar că înţelesul normal pe care îl are yom şi
yamim este „zi", respectiv „zile". Dacă se intenţionează să se
dea cuvîntului un înţeles parabolic sau metaforic, această
intenţie este prezentată clar în context. în aproximativ 95 la
sută din cazurile în care apare, sensul literal este indicat cu
claritate.
Chiar şi în acele cazuri cînd contextul permite sensul de
„timp" în general, durata lui este întotdeauna nedefinită, aşa
cum este în cazul expresiei „ziua necazului" sau „ziua fericirii".
De fapt, este foarte dificil ca cineva să găsească măcar un
singur caz în care yom să nu poată fi interpretată ca o zi
de 24 de ore şi să trebuiască neapărat să fie interpretată ca
o perioadă lungă de timp. Ori de cîte ori scriitorul a
intenţionat într-adevăr să redea ideea unei perioade
îndelungate de timp, el folosea de obicei un alt cuvînt cum ar
fi olam (care înseamnă „eră" sau „timp îndelungat") sau ataşa
cuvîntului yom un adjectiv cum ar fi rab (care înseamnă
„lung"), aşa încît cele două cuvinte împreună, yom rab, au
avut înţelesul de „un timp îndelungat". Dar se pare că nu se
poate niciodată dovedi că yom, luat singur, ar cere în cel puţin
un caz sensul de o perioadă îndelungată de timp, şi cu
siguranţă, nici un caz în care este folosit nu sugerează o eră
geologică.
Am putea susţine şi faptul că, deşi yom niciodată nu impune
semnificaţia de eră îndelungată, este posibil să permită o astfel
de interpretare. Totuşi, scriitorul primului capitol din cartea
Genesei s-a asigurat cu grijă împotriva unei astfel de
interpretări, atît prin determinarea substantivului printr-un
numeral ordinal („ziua întîi", „ziua a doua", etc), şi de asemenea prin faptul că indică
în fiecare caz limitele perioadei de timp prin expresia „a fost o
seară şi apoi a fost o dimineaţă". Fiecare din aceste expresii ar
fi fost suficientă ca să limiteze sensul lui yom la o zi de 24 de
ore, iar cînd ambele expresii sînt folosite, era imposibil ca
scriitorul să fi putut dispune de o modalitate mai bună sau
mai sigură de a nu transmite semnificaţia de o zi de 24 de ore,
pe care intenţiona să o transmită.
Ca să dovedim acest lucru, să observăm că ori de cîte ori se
adaugă în Vechiul Testament un numeral cardinal sau ordinal
cuvîntului „zi", cu scopul de a delimita perioada de timp (şi
există peste 200 de cazuri de acest gen), sensul este
întotdeauna cel al unei zile de 24 de ore. în mod similar,
cuvintele „seară" şi „dimineaţă", fiecare cu o frecvenţă de
peste o sută de ori în ebraica Vechiului Testament, nu sînt
folosite niciodată cu un alt înţeles decît cel literal, al unei seri
şi al unei dimineţi cu care se încheie şi începe o zi de 24 de ore.
Ca o dovadă suplimentară, cuvîntul este definit clar de
prima dată cînd a fost folosit. Dumnezeu este cel care defineşte
acest termen! „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul
1-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o
dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi" (Genesa 1:5). Yom este
definit aici ca fiind perioada luminoasă a alternanţei luminăîntuneric,
care, datorită rotaţiei pămîntului în jurul axei
sale, a continuat de atunci încoace. Această definiţie elimină
în mod evident orice interpretare în sensul unei ere geologice.
Se ridică uneori obiecţiunea că primele trei zile nu au fost
zile aşa cum le avem astăzi, deoarece soarele nu a fost creat
decît în ziua a patra. Această obiecţiune ar putea fi folosită ca
o armă împotriva celor care o ridică. Cu cît primele trei zile
au fost mai lungi, cu atît mai catastrofică ar fi fost situaţia în
cazul în care soarele nu era prezent în aceste zile, dacă întradevăr
soarele este singura sursă posibilă de lumină pentru
pămînt. Vegetaţia care a fost creată în ziua a treia ar fi puoit
rezista timp de cîteva ore fără soare, dar este greu să ne
închipuim că ar fi rezistat timp de o eră geologică!
Indiferent de lungimea exactă a primelor trei zile, trebuie să
fi existat vreo sursă de lumină la îndemînă ca să facă o
separare între lumină şi întuneric, între seară şi dimineaţă.
Se pare că nu a fost soarele aşa cum îl ştim noi acum, dar
desigur, cînd este vorba de o sursă de lumină, Dumnezeu nu se limitează la soare.9
Oricare ar fi fost aceasta, pămîntul s-a rotit evident în jurul
axei sale, întrucît serile şi dimineţile s-au perindat în mod
regulat în aceste trei zile. Plasarea celor doi mari luminători
pe ceruri nu trebuie să fi avut un efect mare asupra acestei
viteze de rotaţie, aşa încît durata celei de a patra zi şi a celor
care au urmat a fost probabil aceeaşi cu cea a primelor trei
zile. Este de asemenea interesant să observăm că Genesa 1:14-19
lămureşte şi mai mult semnificaţia „zilei" şi a „zilelor": „Să
fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă
ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremile, zilele
şi anii; ...luminătorul cel mare ca să stăpînească ziua, şi
luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; ...a fost o
seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra".
Se pare că este destul de cert că nu mai există nici o
îndoială cu privire la înţelesul cuvîntului zi, cel puţin după
această zi a patra.
Avînd în vedere toate cele discutate mai sus, se pare chiar
imposibil să acceptăm teoria echivalenţei dintre zi şi epocă,
indiferent de numărul oamenilor de ştiinţă şi al teologilor care
au susţinut-o. Scriitorul capitolului 1 din Genesa a intenţionat
clar să descrie un act al creaţiei îndeplinit în şase zile de 24 de
ore. Nu ar fi fost posibil ca el să fi putut reda acest înţeles mai
clar şi mai viu decît în cuvintele şi în propoziţiile pe care le-a
folosit de fapt.
Scuze pentru postarea cam lungă, cartea poate fi descărcată la linkul:
http://www.scribd.com/doc/42791291/Creationismul-Stiintific-Henry-m-Morris
Afişare Mesaje
