Citat din: w12 15/2 pag. 29, par. 11-12
Mulți creștini din zilele noastre au tras foloase aplicând sfaturile lui Petru. De exemplu, când Carmen a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, soțul ei, Sergiu, n-a fost de acord. „Ma înfuriam, eram gelos și posesiv; mi-era teamă să n-o pierd“, recunoaște el. Carmen afirmă: „Viața cu Sergiu nu era ușoară nici înainte să cunosc adevărul. Își ieșea repede din fire. Trebuia să fiu mereu atentă cum mă port cu el. Când am început să studiez Biblia, atmosfera a devenit și mai tensionată“. Cum a depășit Carmen această situație? Ea își amintește lecția pe care a învățat-o de la sora cu care studia: „Odată, nu am vrut să ținem studiul. Cu o seara înainte, eu și Sergiu ne-am certat, iar el m-a lovit. Asta m-a întristat foarte mult și-am început să-mi plâng de milă. După ce i-am povestit surorii ce s-a întamplat și cum mă simțeam, ea m-a rugat să citesc 1 Corinteni 13:4–7. Atunci am spus: «Sergiu nu mi-a arătat niciodată o asemenea iubire». Dar sora m-a ajutat să văd lucrurile din altă perspectivă: «Dar tu de câte ori i-ai arătat o astfel de iubire?». «Niciodată, i-am răspuns eu. E un om foarte dificil!» «Carmen, dar cine învață adevărul? Tu sau el?», m-a întrebat ea cu blândețe. Am înțeles imediat că trebuia să-mi schimb modul de gândire și l-am rugat pe Iehova să mă ajute să-i arăt soțului meu mai multă iubire. Încet-încet, lururile s-au schimbat“. După 17 ani, Sergiu a acceptat adevărul.
Am văzut multe discuții în diverse locuri pe baza acestor paragrafe. Relatarea este cel puțin ciudată, pentru că pare să încurajeze femelile să suporte abuzurile fizice ale soților. Aceasta este în general recomandarea martorilor, și se practică pentru a nu aduce 'dezonoare poporul lui Iehova'. Mai ales „surorile” care au un partener „necredincios” sunt îndemnate să „suporte” pentru a nu se zice că martorii „dezbină familii”. Ce părere aveți, cum trebuie tratate astfel de cazuri?
Personal cunosc câteva cazuri de martori care practicau violența domestică fară probleme, având chiar poziții de răspundere în congregație. Soțiile lor nu aveau curajul să vorbeasă cu „frații cu răspundere”, din cauza rușinii, sentimentelor de inutilitate, din cauza copiilor, etc.


memorat

important este ca spoiala sa existe,la sala si prin alte parti sa umble cu zambetul pe buze,chiar daca inima le plange.Rusinos.


