Salutări!
Sunt Florin din Arad, am 35 de ani, şi sunt afierosit (celibatar). Cu martorii am avut tangenţe doar câţiva ani până în anul 2000, timp în care am făcut liceul seral şi am început facultatea în paralel cu un servici din 1997-98, cam perioada când am terminat şi studiu biblic cu o familie de martori din cartierul unde am domiciliul.
Despre relaţia mea cu Societatea WT.
În timp ce am studiat scripturile şi cu ajutorul cărţilor ajutătoare ale martorilor am căutat motive pentru care să nu mă asociez cu ei imediat după ce termin studiul deoarece lucram şi perioada studiilor era de peste 5 ani la zi.
Citind şi cărţi de teologie baptiste am ajuns la citatele Părintelui Istoriei Bisericii, Eusebius Pamphili de Cezarea, şi am luat decizia să caut prima dată acele codexuri şi pergamente, sau fotocopii ale lor, în limba ebraică, arameică-siriană şi în limba greacă , pe care le-a citat părintele în temele sale, şi apoi să iau o decizie legată de un alt botez.
Le-am explicat martorilor, referitor la formula de botez din Matei cap. 28 - v. 19, că pentru mine un nou "botez trinitarian", este ceva care nu aduce nimic primului botez, şi nu sunt dispus în condiţiile acestea să fac nici un pas înainte în primul rând pentru că ei se declară monoteişti şi nu trinitarieni.
Am continuat să frecventez adunările "Sălii Regatului" până în anul 2000 când am rămas convins că creştinismul este apostat, dar nu consideram Societatea Biblică "Turnul de Veghe" un înlocuitor al creştinismului autentic, şi nici un intermediar între credincios şi Mesia sau credincios şi Dumnezeu, ci credeam că mai există puţin credincioşi prin toate adunările bisericilor creştine.
În anul vara anului 2000 când am avut dese îmbolnăviri la început intestinale, apoi renale, apoi cu stomacul şi biliare, care erau legate una de alta ca un cerc vicios şi în urma unor împrejurări create în urma unei sume de făgăduinţe care le-am făcut în anii premergători lui Dumnezeu şi m-am ţinut doar de o parte din ele m-am gândit să las toate certurile din creştinism şi să mă afierosesc separat printr-o consacrare personală lui Dumnezeu şi lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Împrejurarea s-a ivit când în perioada de secetă a anului, adică perioada secerişului, când au venit la spitalul Municipal din localitate, unde acum e secţia de urgenţe, mulţi soli ai misiunilor creştine şi a unor publicaţii din oraş, şi astfel am citit toţi din literatură creştină sau din Bibliile oferite gratuit din care şi făceam dezbateri. Aşa mi s-a cerut până la urmă când merg afară (într-o curte mai mică) unde mă rugam, ca să fac şi o rugăciune şi pentru ploaie, şi acolo m-am şi consacrat. De aici m-am considerat doar credincios şi afierosit, pentru că nu cunoşteam cuvintele "nazirinean" şi "nazarinean" care le-am folosit doar mai târziu.
Până în anul 2002 când am terminat facultatea, şi când mi-am adus aminte de făgăduinţele făcute cu doi ani înainte, am avut câţiva colaboratori care în principiu se considerau creştini şi cu care am făcut schimb de documente scrise în format electronic. Am promis şi să-mi găsesc un loc de muncă prin care mă gândeam că o pot ajuta pe mama şi am lucrat cam un an de zile la o firmă care m-a chemat iniţial ca programator dar am ajuns să lucrez până la capătul anului în program normal ca depanator într-un service la acelaşi patron.
Apoi din cauza problemelor mamei de sănătate, a unei operaţii chirurgicale grele pe care a avut-o în anul 2003, şi a altor probleme care s-au ivit la firmă, am decis să stau acasă de unde o puteam ajuta mai mult.
S-a format un grup de tineri necăsătoriţi care ne-am rugat la început pentru mama, iar apoi am început şi studiu biblic şi adunări regulate, acasă la mama unde apoi au venit şi alţi oameni de diferite vârste.
Acest grup s-a transformat în adunare Nou Testamentală de mai multe ori şi am avut mai multe locuri unde ne adunam, şi am fost botezat până la urmă după cum mi-am dorit, aşa cum scrie în exemplele biblice din cartea Faptele Apostolilor în anul 2005.
În anul 2007 când a fost conferinţa de la Cluj cu Raymond Franz am reluat legături cu diferiţi martori din România şi de afară, recapitulând istoria Societăţii într-un document pe care l-am redactat în anul următor, în anii următori am organizat şi mici adunări spontane cu în perioadele anului când erau mai multe zile libere şi nu era ocupată nici mama.
Apoi din 2008 am luat legătura cu câteva misiuni şi congregaţii de mesianici iudaici şi nazarineni din Israel, Mexic, Statele Unite şi din Canada, unde am fraţi cu care particip în diferite conferinţe audio-video online. Nu am luat legătura cu mesianici apostolici din cauza că a apărut o mişcare locală de evrei care au început să practice o formă asemănătoare de mesianism şi plănuiam să aiu legătura cu ei.
Acum eu mă consider în primul rând "copil al lui Israel", apoi încerc să ţin făgăduinţele care le-am făcut începând cu anul 2000, apoi mă străduiesc să ţin după cum se poate între neamuri, cerinţele celor care merg să locuiască pe "pământul lui Dumnezeu", aceleaşi cerinţe care li se cerea şi samaritenilor după exilul babilonian, cu scopul să pot oricând merge în Israel fără să fie ceva străin de mine, şi să pot discipoliza pe alţii din cetăţile lui Israel ori din diasporă.
Florin.
Sunt Florin din Arad, am 35 de ani, şi sunt afierosit (celibatar). Cu martorii am avut tangenţe doar câţiva ani până în anul 2000, timp în care am făcut liceul seral şi am început facultatea în paralel cu un servici din 1997-98, cam perioada când am terminat şi studiu biblic cu o familie de martori din cartierul unde am domiciliul.
Despre relaţia mea cu Societatea WT.
În timp ce am studiat scripturile şi cu ajutorul cărţilor ajutătoare ale martorilor am căutat motive pentru care să nu mă asociez cu ei imediat după ce termin studiul deoarece lucram şi perioada studiilor era de peste 5 ani la zi.
Citind şi cărţi de teologie baptiste am ajuns la citatele Părintelui Istoriei Bisericii, Eusebius Pamphili de Cezarea, şi am luat decizia să caut prima dată acele codexuri şi pergamente, sau fotocopii ale lor, în limba ebraică, arameică-siriană şi în limba greacă , pe care le-a citat părintele în temele sale, şi apoi să iau o decizie legată de un alt botez.
Le-am explicat martorilor, referitor la formula de botez din Matei cap. 28 - v. 19, că pentru mine un nou "botez trinitarian", este ceva care nu aduce nimic primului botez, şi nu sunt dispus în condiţiile acestea să fac nici un pas înainte în primul rând pentru că ei se declară monoteişti şi nu trinitarieni.
Am continuat să frecventez adunările "Sălii Regatului" până în anul 2000 când am rămas convins că creştinismul este apostat, dar nu consideram Societatea Biblică "Turnul de Veghe" un înlocuitor al creştinismului autentic, şi nici un intermediar între credincios şi Mesia sau credincios şi Dumnezeu, ci credeam că mai există puţin credincioşi prin toate adunările bisericilor creştine.
În anul vara anului 2000 când am avut dese îmbolnăviri la început intestinale, apoi renale, apoi cu stomacul şi biliare, care erau legate una de alta ca un cerc vicios şi în urma unor împrejurări create în urma unei sume de făgăduinţe care le-am făcut în anii premergători lui Dumnezeu şi m-am ţinut doar de o parte din ele m-am gândit să las toate certurile din creştinism şi să mă afierosesc separat printr-o consacrare personală lui Dumnezeu şi lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Împrejurarea s-a ivit când în perioada de secetă a anului, adică perioada secerişului, când au venit la spitalul Municipal din localitate, unde acum e secţia de urgenţe, mulţi soli ai misiunilor creştine şi a unor publicaţii din oraş, şi astfel am citit toţi din literatură creştină sau din Bibliile oferite gratuit din care şi făceam dezbateri. Aşa mi s-a cerut până la urmă când merg afară (într-o curte mai mică) unde mă rugam, ca să fac şi o rugăciune şi pentru ploaie, şi acolo m-am şi consacrat. De aici m-am considerat doar credincios şi afierosit, pentru că nu cunoşteam cuvintele "nazirinean" şi "nazarinean" care le-am folosit doar mai târziu.
Până în anul 2002 când am terminat facultatea, şi când mi-am adus aminte de făgăduinţele făcute cu doi ani înainte, am avut câţiva colaboratori care în principiu se considerau creştini şi cu care am făcut schimb de documente scrise în format electronic. Am promis şi să-mi găsesc un loc de muncă prin care mă gândeam că o pot ajuta pe mama şi am lucrat cam un an de zile la o firmă care m-a chemat iniţial ca programator dar am ajuns să lucrez până la capătul anului în program normal ca depanator într-un service la acelaşi patron.
Apoi din cauza problemelor mamei de sănătate, a unei operaţii chirurgicale grele pe care a avut-o în anul 2003, şi a altor probleme care s-au ivit la firmă, am decis să stau acasă de unde o puteam ajuta mai mult.
S-a format un grup de tineri necăsătoriţi care ne-am rugat la început pentru mama, iar apoi am început şi studiu biblic şi adunări regulate, acasă la mama unde apoi au venit şi alţi oameni de diferite vârste.
Acest grup s-a transformat în adunare Nou Testamentală de mai multe ori şi am avut mai multe locuri unde ne adunam, şi am fost botezat până la urmă după cum mi-am dorit, aşa cum scrie în exemplele biblice din cartea Faptele Apostolilor în anul 2005.
În anul 2007 când a fost conferinţa de la Cluj cu Raymond Franz am reluat legături cu diferiţi martori din România şi de afară, recapitulând istoria Societăţii într-un document pe care l-am redactat în anul următor, în anii următori am organizat şi mici adunări spontane cu în perioadele anului când erau mai multe zile libere şi nu era ocupată nici mama.
Apoi din 2008 am luat legătura cu câteva misiuni şi congregaţii de mesianici iudaici şi nazarineni din Israel, Mexic, Statele Unite şi din Canada, unde am fraţi cu care particip în diferite conferinţe audio-video online. Nu am luat legătura cu mesianici apostolici din cauza că a apărut o mişcare locală de evrei care au început să practice o formă asemănătoare de mesianism şi plănuiam să aiu legătura cu ei.
Acum eu mă consider în primul rând "copil al lui Israel", apoi încerc să ţin făgăduinţele care le-am făcut începând cu anul 2000, apoi mă străduiesc să ţin după cum se poate între neamuri, cerinţele celor care merg să locuiască pe "pământul lui Dumnezeu", aceleaşi cerinţe care li se cerea şi samaritenilor după exilul babilonian, cu scopul să pot oricând merge în Israel fără să fie ceva străin de mine, şi să pot discipoliza pe alţii din cetăţile lui Israel ori din diasporă.
Florin.
memorat
