Și-a ars Iefta fiica în foc?

[sceptic]

Atunci Iefta i-a făcut o făgăduinţă lui Iehova şi a zis: „Dacă-i vei da pe fiii lui Amon în mâna mea, acela care va ieşi, da, care va ieşi pe uşile casei mele ca să mă întâmpine când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, acela va fi al lui Iehova; pe acela îl voi aduce ca ofrandă arsă“.

Textul literalmente spune că Iefta își va aduce fiica ca ofrandă arsă dacă v-a câștiga lupta.

Această expresie apare în Biblie cu referire la un sacrficiu prin foc:

(Numerele 15:3) şi-i veţi aduce lui Iehova o ofrandă prin foc, o ofrandă arsă sau o jertfă pentru împlinirea unei făgăduinţe speciale, fie de bunăvoie, fie la sărbătorile voastre periodice, ca să faceţi o mireasmă odihnitoare pentru Iehova, din cireadă sau din turmă. . .

(Leviticul 1:3–4) Dacă ofranda lui este o ofrandă arsă luată din cireadă, să prezinte un mascul fără defect. Să-l prezinte de bunăvoie înaintea lui Iehova la intrarea cortului întâlnirii. Să-şi pună mâna pe capul ofrandei arse, iar aceasta să fie primită cu bunăvoinţă în folosul lui, ca să facă ispăşire pentru el.

Iefta spune când se întoarce de la luptă:

În cele din urmă, Iefta a ajuns la Miţpa, la casa lui, şi iată că i-a ieşit în întâmpinare fiica lui cântând la tamburină şi dansând! Ea era singurul său copil. În afară de ea nu mai avea niciun fiu şi nicio fiică. Când a zărit-o, şi-a sfâşiat veşmintele şi a zis: „Vai, fiica mea! M-ai doborât! Asupra ta am adus necazul. Eu mi-am deschis gura către Iehova şi nu mai pot da înapoi“.

De ce susțin unii că fiica lui Iefta nu a fost arsă în foc?

La sfârşitul celor două luni s-a întors la tatăl ei, iar el şi-a împlinit făgăduinţa pe care o făcuse cu privire la ea. Şi ea nu a avut niciodată relaţii cu vreun bărbat. Şi a ajuns o regulă în Israel ca, an de an, fiicele lui Israel să meargă şi să-i aducă laude fiicei lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.

[logic]

Din lectura textului reiese ca a fost considerat o pierdere, nu viata fetei, ci faptul ca ea nu a apucat sa cunoasca relatiile cu un barbat. Acest lucru a fost deplans doua luni. Din moment ce implinirea juruintei a putut fi amanata, de ce nu s-a casatorit pentru un timp oarecare? De ce sacrificiul a trebuit sa includa virginitatea?

Iefta a numit "necaz" pierderea fiicei lui, pare-se, nu pentru viata ei, ci pentru ca era singurul copil al lui. In aceeasi perioada Samuel a fost dedicat de mama lui sa slujeasca pe viata la Cortul din Silo. Preotul Eli a binecuvantat familia, zicand "Sa dea DOMNUL sa ai copii din sotia aceasta, care sa inlocuiasca pe acela pe care ea l-a imprumutat DOMNULUI" (1Sam 2:20). S-a grabit Iefta cand a facut juruinta, cu gandul la slujitoarele necasatorite din casa/familia lui? Era o practica ca familiile sa dedice nu numai baieti, ci si fete pentru slujire la cort? "[Fiii lui Eli] se culcau cu femeile care slujeau la usa cortului intalnirii" (1 Sam 2:22).

Dupa implinirea juruintei, nu barbatii si femeile, ci fetele din Israel au laudat-o / sarbatorit-o patru zile pe an. Ideea ar fi ca lucrul omagiat a fost gestul ei de renuntare (de dragul unei juruinte de care depindea soarta Israelului), la viata personala, la casatorie si tot ce mai implica ea in relatia cu un barbat, la varsta cand avea cele mai mari visuri ca fecioara.

Ar putea fi acestea suficiente motive de a "explica" ofranda arsa, altfel decat aducerea fetei ca jertfa umana?

[Dagothur]

Eu zic că ambele variante sunt plauzibile. Pentru cei care consideră că un israelit n-ar fi fost capabil de așa ceva sau, să ne aducem aminte de povestea lui Avraam și Isac. Avraam a vrut literalmente să își sacrifice fiul. N-a fost doar o ilustrare. Pe de altă parte, deși israeliții trăiau în mijlocul națiunilor barbare, dintre care unele practicau sacrificiile umane, se pare că nu le-au împrumutat obiceiul. Unii dintre scriitorii religioși consideră că Jephta și-a ars într-adevăr fiica drept jertfă. Dar biserica, începând cam din secolul 3, a fost cuprinsă de un tot mai accentuat spirit anti-semit. Pentru cei care cred în învierea morților: n-aveți decât să îl întrebați personal pe Jephta când o învia. Și dacă n-o să învie, e clar că și-a ars fiica de-adevăratelea și a mâniat-o pe Zâna-zânelor.

[sceptic]

Pasajul este unul controversat. Catholic Encyclopedia prezintă istoria interpretării lui:

Ceea ce lasă să se înțeleagă în mod evident naraţiunea este că fiica lui Iefta a fost oferită ca sacrificiu uman, şi, în fapt, asta a fost interpretarea unanimă în tradiţia evreiescă, precum şi în cea creştină timpurie. Cu toate acestea, unii apologeți moderni, şocați de ideea că un judecător peste care a venit „Spiritul Domnului” (11:29) ar putea comite un act atât de barbar, s-au străduit să demonstreze că cuvintele de jurământ a lui Iefta nu ar trebui să fie luate literal, ci ca referindu-se la celibatul perpetuu la care fiica sa urma să fie condamnată. Argumentele în acest sens, care sunt departe de a fi convingătoare, pot fi găsite în Vigouroux, „Dictionnaire de la Biblie”. Ei ignora starea morală barbară a lui Israel, relativă la acea epocă îndepărtată, stare evidentă din alte naraţiuni din aceeaşi carte a Judecătorilor (vezi cap. 19). Faptul că sacrificiul uman a fost interzis în mod expres de Legea Mozaică nu ajuta la argumentație, pentru că, chiar şi acceptând că legea exista altfel decât in stadiu incipient, ceea ce este cel puţin foarte îndoielnic, este clar din cărţile istorice referitoare la acestă perioadă, cât și la cele ulterioare, faptul că prescripţiile legii au fost ignorate în mod constant de către poporul evreu. Că aceste jurăminte  nechipzuite, cu consecinţele lor grave, şi chiar sacrificii umane, nu au fost lucruri nemaiauzite în această etapă a istoriei lui Israel, pot fi deduse din pasaje, cum ar fi 1 Samuel 14:24; 2 Samuel 21:6-9; 2 Regi 16:3; etc

De menționat în privința modului în care au interpretat creștinii timpurii pasajul, sunt cuvintele lui Josephus Flavius din „Antichități Iudaice” (94 e.n):

10. După rostirea acestor vorbe, Iephtes a lăsat solii să plece şi l-a rugat pe Dumnezeu să-i dăruie izbânda, făcând solemnul legământ că, dacă se va întoarce teafăr acasă, va aduce jertfă Domnului prima făptură care va veni în întâmpinarea lui. Apoi s-a ciocnit cu duşmanii, i-a învins şi a omorât mulţi dintre ei, urmărindu-i până în oraşul Maliath. A năvălit şi în ţinuturile ammaniţilor, a dărâmat multe oraşe şi s-a ales cu o pradă bogată, eliberându-şi propriul popor de o robie pe care a îndurat-o vreme de douăzeci şi doi de ani. Ajuns acasă, a dat peste el o nenorocire care nu se potrivea deloc cu norocoasa lui expediţie: la reîntoarcere, i-a ieşit în întâmpinare, cea dintâi, singura lui fată, care era neprihănită. În amarnica-i durere, a gemut adânc şi şi-a certat fiica pentru graba ei de a-l întâmpina: potrivit legământului său, trebuia s-o aducă jertfă lui Dumnezeu. Iar ea şi-a primit fără să crâcnească soarta ce-o aştepta: aceea de a muri pentru victoria propriului părinte şi eliberarea concetăţenilor ei. A cerut s-o păsuiască două luni, ca să-şi deplângă tinereţea alături de concetăţenii ei; abia atunci va fi gata să-i aducă la îndeplinire solemnul legământ. Iephtes a îngăduit fiicei sale răgazul cerut şi, după scurgerea lui, şi-a adus fiica jertfă arderii de tot, făcând ceea ce nici în spiritul legii, nici pe placul lui Dumezeu nu era, fără să se preocupe de viitor şi de ce vor gândi urmaşii despre fapta lui, când va ajunge la ei.

Citind cuvintele din Evrei, este lesne de înțeles de ce unii creștini se văd obligați să reinterpreteze expresia „ofrandă arsă”:

Şi ce să mai spun? Căci nu-mi va ajunge timpul să mai vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, precum şi despre Samuel şi ceilalţi profeţi, care, prin credinţă, au înfrânt regate, au înfăptuit dreptatea, au primit promisiuni, au închis gura leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, au fost făcuţi puternici din slabi cum erau, au fost viteji în război, au pus pe fugă armatele de străini.

Oricum, un alt loc din Biblie unde este nevoie de o interpretare figurativă a textului pentru ca totul să „dea bine”.

Din moment ce implinirea juruintei a putut fi amanata, de ce nu s-a casatorit pentru un timp oarecare? De ce sacrificiul a trebuit sa includa virginitatea?

Nu cred că întreținerea de relații sexuale cu un bărbat sau o scurtă căsătorie ar fi îmbunat lucurile.

Iefta a numit "necaz" pierderea fiicei lui, pare-se, nu pentru viata ei, ci pentru ca era singurul copil al lui.

Un judecător care regretă amarnic faptul că fiica lui se va dedica lui Iehova? Nu tocmai un exemplu. De fapt Iefta spune: „asupra ta am adus necazul”, arătând îngrijorare pentru soarta fiicei sale, nu pentru propria linie genealogică. Serviciul la templu pare mai degrabă un blestem în acest context.

Dupa implinirea juruintei, nu barbatii si femeile, ci fetele din Israel au laudat-o / sarbatorit-o patru zile pe an. Ideea ar fi ca lucrul omagiat a fost gestul ei de renuntare (de dragul unei juruinte de care depindea soarta Israelului), la viata personala, la casatorie si tot ce mai implica ea in relatia cu un barbat, la varsta cand avea cele mai mari visuri ca fecioara.

Această mențiune a amânări „împlinirii” făgăduinței pentru a-și 'plânge fecioria' ar putea indica spre un altfel de jertfă. În continuare textul rămâne ambiguu: „La sfârşitul celor două luni s-a întors la tatăl ei, iar el şi-a împlinit făgăduinţa pe care o făcuse cu privire la ea”.

Resurse:
http://www.chabad.org/library/article_cdo/aid/638426/jewish/What-happened-to-Jephthahs-daughter.htm
http://jbq.jewishbible.org/assets/Uploads/371/371_jephthahs.pdf
http://www.newadvent.org/cathen/08333b.htm
Flavius Josephus - Antichitati iudaice vol 1

[logic]

Iefta a numit "necaz" pierderea fiicei lui, pare-se, nu pentru viata ei, ci pentru ca era singurul copil al lui
Un judecător care regretă amarnic faptul că fiica lui se va dedica lui Iehova? Nu tocmai un exemplu. De fapt Iefta spune: „asupra ta am adus necazul”, arătând îngrijorare pentru soarta fiicei sale, nu pentru propria linie genealogică. Serviciul la templu pare mai degrabă un blestem în acest context.

    In alte versiuni biblice (NAS, KJV, etc) Iefta spune ca fiica l-a adus "foarte jos", aducandu-i necaz sau fiind si ea printre aceia care ii aduc necaz. Sensul cuvantului ebraic este de agitare, tulburare, necajire. "Durerea mea s-a intaratat, imi ardea inima in mine" (Psalm 39:2, 3).

    Daca necazul este asupra lui Iefta si este sufletesc, ramane doar de explicat de ce nu a fost o bucurie pentru el ca propria fiica, unicul copil, si nu o persoana din casa sau cetate, sa fie "imprumutata" pe viata sa slujeasca la cort.

[sceptic]

La ultimul studiu al Turnului de veghe (nu am fost, mi s-a zis doar) membrii Comitetului de redactare și-au arătat încă odată erudiția biblică:

‘Spiritul lui Iehova a venit peste Iefta’

15 Să analizăm alt exemplu. Când israeliții au fost nevoiți să lupte împotriva amoniților, „spiritul lui Iehova a venit . . . peste Iefta“. Iefta și-a dorit foarte mult victoria; el dorea ca Iehova să fie lăudat. De aceea, i-a făcut un jurământ care, ulterior, a pretins din partea lui un mare sacrificiu. Dacă Iehova îl ajuta să-i înfrângă pe amoniți, Iefta urma să-i dedice  prima  persoană  din  casa  lui  care  avea să-l întâmpine. Cea care i-a ieșit
în cale  a fost  chiar  fiica  sa,  unicul  său  copil  (Jud. 11:29–31, 34). A fost Iefta luat prin surprindere? Probabil că nu, deoarece, când a făcut jurământul, el știa că e posibil să fie întâmpinat de fiica sa. Totuși, Iefta și-a respectat jurământul, ducând-o la sanctuarul din Șilo, ca să-i slujească toată viața lui Iehova. Fiica lui Iefta era și ea o slujitoare loială și știa că jurământul  făcut  de  tatăl  ei  trebuia  respectat. (Citește Judecători 11:36.) Spiritul  lui Iehova  le-a  dat  amândurora  tăria  de  care aveau nevoie.

16 De ce a fost fiica lui Iefta dispusă să facă un asemenea sacrificiu pentru Iehova? Fără îndoială, zelul și devoțiunea tatălui ei au ajutat-o să cultive o credință puternică. Dragi părinți, exemplul vostru nu va trece neobservat. Prin deciziile pe care le luați dovediți că sunteți convin și de ceea ce spuneți. Copiii ascultă cu atenție rugăciunile voastre sincere, sunt receptivi la sfaturile voastre și observă eforturile pe care le faceți pentru a-i sluji lui Iehova cu o inimă întreagă. Astfel, foarte probabil, își vor dori și ei să-i slujească lui Iehova din toată inima. Cât de fericiți veți fi atunci!

În primul rând relatarea menționează următoarele: „Când a zărit-o, şi-a sfâşiat veşmintele şi a zis: Vai, fiica mea! M-ai doborât! Asupra ta am adus necazul.”  „A fost Iefta luat prin surprindere?  Probabil că nu.” spune Watchtower. Sunt convins că mulți martori care au citit relatarea, au avut unele îndoieli legate de acestă explicație, dar cu siguranță nimeni nu îndrăznit să-și manifeste scepticismul.

În următorul paragraf, Iefta este făcut un exemplu de zel. Cum am mai spus, un judecător care regretă faptul că fiica lui se dedică lui Iehova nu este tocmai un exemplu pentru creștini, cu atât mai puțin unul de zel.

O privire simplistă asupra unui pasaj cel puțin cotroversat. Se pare că noua generație de erudiți Watchtower nu se ridică la nivelul celei precedente, a lui Fred Franz, punându-se din ce în ce mai puțin accent pe doctrină și pe studii profunde din Scripturi. Probabil ținta Watchtower sunt cei cu educație puțină, neinteresați de doctrină, așa că procesul de simplificare își are rostul. În engleză el se numește "dumbing down".

[ilie]

Sceptic,se observa foarte clar slaba pregatire a noii generatii de"eruditi",a WTS. STUDII PROFUNDE DIN SCRIPTURI?DE UNDE PANA UNDE LA EI?De multe ori se contrazic in acelasi articol de studiu al turnului de veghe...cei cu functii nici macar nu citesc Biblia,fiindca nu au timp...NU DE MULT, Org.a indicat membrilor de filiala, sa citeasca Biblia...stii ce spunea REY, VIZAVII DE DEZBATEREA Biblica a membrilor corpului de guvernare..."eruditii"de astazi ...iau un articol mai vechi dintr-un turn"la ordin",il cosmetizeaza,il aduc la zi , (folosesc "limbajul la zi"al  wts,si ultimele "expresii teocratice"),si atat...vai de eruditia lor de carton!!!excelent mesajul tau!!!sanatate.

[Marcus]

probabil ceea ce voi scrie acum nu o sa denote nimic altceva decat naivitatea mea sau poate slaba mea eruditie totusi, dupa ce am citit toate cele scrise mai sus, desi recunosc ca , prezentate astfel ambele versiuni sunt in egala parte plauzibile, mi-a fost imposibil sa nu ma gandesc la cateva versete care ar putea face lumina in acest caz...

Intr-adevar, Avram a fost dispus sa isi sacrifice fiul, ca jertfa, totusi el a fost oprit. De ce? Pentru ca nu era vointa lui Dumnezeu sa accepte jertfe umane. (2 Imparati 17:17 Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L).
Cu totii stim ca era un obicei ca evreii sa aduc daruri de bunavoie la altar pentru a fi inchinate lui Dumnezeu. Daruri printre care se numarau si fiinte umane... Samuel a fost o astfel de jertfa umana, dar jertfirea lui a implicat faptul de a sluji la templul lui Dumnezeu intreaga lui viata. O astfel de jertfa se numeste consacrare.(1 Samuel 1:11 11 Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.”)
Din moment ce Dumnezeu poruncise deja in: Deuteronomul 18:10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor. ", de ce l-ar fi rasplatit el pe Iefta cu o victorie rasunatoare cand de fapt stia ca acesta a promis nimic altceva decat o incalcare directa a poruncii divine?
De fapt, asa cum am vazut in versetul de mai sus, tocmai aceste obiceiuri pagane printre care trecerea fiilor si ficelor prin foc, ale natiunilor inconjuratoare,si care amenintau sa-i corupa poporul, l-au determinat pe Dumnezeu sa le extermine definitiv. drept urmare cum ar fi putut Iefta sa isi treaca fiica prin foc, cand el insusi era executorul judecatoresc al lui Dumnezeu pentru a eradica astfel de crime??
In plus in judecatori 11:29 citim : "Duhul Domnului a venit peste Iefta". Cand a facut aceasta promisiune Iefta era sub influenta Spiritului Sfant, care nu i-ar fi perms sa faca o promisiune a carei indeplinire ar fi venit in contradictie cu poruncile lui Dumnezeu. Ieremia 7:31 Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte.
un ultim argument ... >>traducerea exacta din ebraica a textului "va fi închinat Domnului şi-l voi aduce ca ardere de tot.” (והיה ליהוה והעליתיהו עולה vehayah layhovah, vehaalithihu olah), este, conform celor mai multi eruditi evrei :"daca va fi potrivit pentru o ofranda arsa, va fi asa, daca va fi potrivit pentru a sluji lui Dumnezeu, va fi consacrat lui"<< - fragment din Clarke's Commentary on the Bible

[calea]

Mai bine este de fica lui Iefta, care va învia pentru viaţă veşnică, decât de atei care vor superi pedeapsa focului veşnic - Matei 25:41-46.

Mai bine să te sacrifici ca martir pentru o cauză dreptă decât să-ţi risipeşti viaţa....

[george 2]

Ai dreptate aici. Maimutoiul de David e unul dintre acesti atei care-si risipesc viata.

[David]

Crestinii merg in groapa, ca ateii. Veti putrezi ca oricine altcineva, si pana si amintirea voastre se va uita. Soarta omului ateu cat si a dobitocului crestin e aceeasi.

Georgica maimutel de doi lei, si-a risipit si ma-ta viata ca te-a crescut.

[george 2]

Trebe sa recunosc ca iti merge capu la prostii.

[GABRIELL]

Crestinii merg in groapa, ca ateii. Veti putrezi ca oricine altcineva, si pana si amintirea voastre se va uita. Soarta omului ateu cat si a dobitocului crestin e aceeasi.

Suna foarte fain si extra perfect de adevarat ;mai adevarat decit toate "adevarurile "martorilor.