O constantă a majorității religiilor sunt rugăciunile. Interesant este că oamenii credincioși cred adesea că Dumnezeu răspunde doar la rugăciunile venite din partea membrilor propriei religii. De exemplu, un creștin nu crede că rugăciunile musulmanilor sunt ascultate, darămite „rezolvate”. Totuși, oameni de pretutindeni susțin că Dumnezeu le răspunde la rugăciuni. Se întâmplă într-adevăr asta, sau avea de-a face cu o gândire deziderativă, o atribuire a succeselor pe seama divinității și o ignorare a cererilor nerezolvate?
Dacă Dumnezeu răspunde la rugăciuni, cum o face el?
Dacă o face, este moral ca el să intervină în viața oamenilor în mod selectiv? Care este regulile după care o face?
Este corect ca Dumnezeu să asulte rugăciunea unui creștin, de exemplu pentru a-și găsi un loc de muncă, și să intervină oferindu-i un loc de muncă, care altfel ar fi ajuns la un ateu sau la un budist. Nu ar însemna asta nedreptate?
Dacă Dumnezeu răspunde la rugăciuni, cum o face el?
Dacă o face, este moral ca el să intervină în viața oamenilor în mod selectiv? Care este regulile după care o face?
Este corect ca Dumnezeu să asulte rugăciunea unui creștin, de exemplu pentru a-și găsi un loc de muncă, și să intervină oferindu-i un loc de muncă, care altfel ar fi ajuns la un ateu sau la un budist. Nu ar însemna asta nedreptate?


memorat


Actualmente ateu si apostat calificat 