Domnul Isus care este adevărul citează şi din lege şi din profeţi şi din Psalmi, arătând că V.T. (* ce conţinea legea, profeţii şi Psalmii), este inspirat de Dumnezeu. El spune: "Cuvântul Tău este adevăr" (Ioan 17.17).
TaNaH este nume acronim pentru "Toată Scritura" (2 Timotei 3:16) format din inițialele denumirilor celor trei mari părţi ale sale: Tora תורה ("Învățăturile"), numită şi Moise, Neviim נביאים ("Profeții") şi Ketuvim כתובים ("Scrierile").
Cărţile lui Moise numite şi Pentateuh, nu sunt doar inspirate de Dumnezeu, ci conţin cuvintele Dumnezeului Cel Viu, şi poruncile Sale, scrise cuvânt cu cuvânt, de către cel despre care Mesia (care era înainte de Avraam), la adeverit că la văzut pe Dumnezeu din spate.
Profeţii conţin cuvintele lui Dumnezeu pe care le-au primit atunci când au fost trimişi să vorbească poporului sau să transmită un mesaj. Nici acestea nu conţin doar cuvintele inspirate ci există porţiuni sau scrisori pe care Dumnezeu le-a dictat cuvânt cu cuvânt. La alţi profeţi (numiţi şi profeţii mici) din vremea exilului Dumnezeu a trimis un înger ca Gabriel care a adus un mesaj către Daniel în metropola Babilon.
Scrierile sunt cărţi prin care se face un dialog cu Dumnezeu, i se adresează plângeri, laude, şi Dumnezeu face făgăduinţe sau dă înţelepciune.
Învăţături de genul "Biblia nu e pentru copii" sunt o nouă încercare a globaliştilor să pună piedici copiilor ca să fie educaţi biblic de la o vârstă fragedă aşa cum erau toţi tinerii din poporul Israel.
Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocită, de învaţă şi amăgeşte pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele jertfite idolilor.
Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni cari ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie. Tot aşa, şi tu ai câţiva cari, de asemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.
Iată o altă femeie care se crede învăţătoare şi care pune piedici copiilor să citească scripturile ca nu cumva să se poticnescă de ce scrie (incest, crimă, viol, homosexuali Sodomei, ş.a.) şi să se ferească la 8 şi la 12 ani de imoralitate iar apoi dacă nu ajung ca ea să spună că sunt sfinţi şi mămica lor e proorociţă mincinoasă pentru că a avut mai mult de un bărbat.
Ar putea să se adeverească copii ei la 12 ani cum a făcut Domnul (care nu putea fi adeverit direct de Iosif ci de Tatăl Său) ?
Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.
Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.