Subiect: Atei vs crestini . (Citit de 158918 ori)
GABRIELL
- Membru al Corpului de Guvernare
- Data Înregistrării: Oct 2011
-
- Mesaje postate: 1.577
- adevarul te va face liber dar intai te va enerva
-
memorat
Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein) (eu Gabriel- fost iehovist in congregatia Viilor Baia Mare. Sa se stie ! Actualmente ateu si apostat calificat 
Actualmente ateu si apostat calificat
GABRIELL
- Membru al Corpului de Guvernare
- Data Înregistrării: Oct 2011
-
- Mesaje postate: 1.577
- adevarul te va face liber dar intai te va enerva
-
memorat
Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein) (eu Gabriel- fost iehovist in congregatia Viilor Baia Mare. Sa se stie ! Actualmente ateu si apostat calificat
Actualmente ateu si apostat calificat
Ruth
- Vestitor botezat
- Data Înregistrării: Dec 2012
-
- Mesaje postate: 70
-
Haideti,haideti,curaj!Imi place ce a postat Universal!Cum comentati??? 
memorat
Devin liberăăăăă...datorită vouă!
Ruth
- Vestitor botezat
- Data Înregistrării: Dec 2012
-
- Mesaje postate: 70
-
Am salvat imaginea de mai sus,merci zeule,o s-o pun pe Facebook sa-mi pun "prietenii" in cap! 
De acord?
De acord?
memorat
Devin liberăăăăă...datorită vouă!
GABRIELL
- Membru al Corpului de Guvernare
- Data Înregistrării: Oct 2011
-
- Mesaje postate: 1.577
- adevarul te va face liber dar intai te va enerva
-
e stiinta grea, ma depaseste...il asteptam pe David sa explice;eu am alte argumente sa nu ma cramponez in chestii de genul asta.Interesant,nu am raspuns,da tot nu-i dau credit.
Eu stiu una si buna
Religie=desene animate
Iehova=Mos Craciun
si gata&aproape
stiinta de o parte si de alta, inca nu are toate explicatiile;insa traim vremuri cind lucrurile...se dezvaluie cu rapiditate
Eu stiu una si buna
Religie=desene animate
Iehova=Mos Craciun
si gata&aproape
stiinta de o parte si de alta, inca nu are toate explicatiile;insa traim vremuri cind lucrurile...se dezvaluie cu rapiditate
memorat
Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein) (eu Gabriel- fost iehovist in congregatia Viilor Baia Mare. Sa se stie ! Actualmente ateu si apostat calificat
Actualmente ateu si apostat calificat
Ruth
- Vestitor botezat
- Data Înregistrării: Dec 2012
-
- Mesaje postate: 70
-
Ei nah!Nu ne-am uitat la același post?!Mie nu mi s-a parut ca ar fi într-o anumită tabăra!Poate e doar realmente interesat,nu vreau sa speculez.....
memorat
Devin liberăăăăă...datorită vouă!
Universal
- Pionier auxiliar
- Data Înregistrării: Ian 2012
- Mesaje postate: 142
-
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=DgtPydVH848#""Acum 150 de ani, oamenii de stiinta nu stiau nimic despre masinile complexe ireductibil, totusi Darwin a anticipat dificultatile pe care sisteme ca acestea le puteau pune teoriei lui a evolutiei... Darwin: "Daca s-ar putea demonstra ca exista un organ complex care sa fie imposibil sa se fi format prin nenumarate mici modificari succesive, teoria mea ar fi pur si simplu desfiintata."" Exact lucrul asta s-a demonstrat...
« Ultima Modificare: Ianuarie 13, 2013, 11:53:54 pm de Universal »
memorat
"Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu." - Octavian Paler
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
Universal
- Pionier auxiliar
- Data Înregistrării: Ian 2012
- Mesaje postate: 142
-
O carte interesanta "Origini":
"COSMOLOGIE
Mari întrebări despre marea explozie
Ani de zile, teoria marii explozii a fost avansată de oamenii de ştiinţă ca fiind singura explicaţie viabilă a originii universului. După o examinare mai atentă însă rezultă faptul că deficienţele teoriei, puţin cunoscute publicului, se dovedesc insurmontabile.
PSIHOLOGIE
Misterul conştiinţei
Conştiinţa este o realitate a vieţii. Noi toţi o avem. Dar poate ştiinţa modernă să o explice prin cadrul ei actual mecanicist? Se pare că nu.
BIOLOGIE
Viaţa provenind din substanţe chimice – realitate sau fantezie?
În timpul lui Darwin, oamenii de ştiinţă credeau că celula vie nu este nimic mai mult decât un sac cu substanţe chimice. Ei şi-au putut de îndată imagina că o primă astfel de celulă a evoluat spontan dintr-un amestec de substanţe organice. Dar din moment ce cercetările biochimice nu pot acoperi incredibila complexitate chiar a celor mai simple microorganisme, nu reiese aşa de clar că evoluţia ar fi adecvată explicării originii vieţii.
TEORIA EVOLUŢIEI
O privire nouă asupra evoluţiei
Anumite tipuri de dovezi au fost utilizate în mod tradiţional ca mărturie în ideea că o specie a dat naştere alteia doar prin procese fizice. La o examinare critică însă reiese faptul că aceleaşi dovezi pot fi utilizate pentru a arăta că o concepţie inteligentă a jucat un rol în originea speciilor.
PALEONTOLOGIE
Mărturia rocilor
Corespunzător cu cele stabilite de ştiinţă, „realitatea” evoluţiei este clar evidenţiată de mărturia fosiselor. Reiese totuşi faptul că mărturia rocilor a fost prelucrată cu grijă pentru a susţine teoria actuală a evoluţiei.
FILOZOFIA ŞTIINŢEI
Ştiinţa la o dimensiune superioară
În momentul în care încercarea de a explica totul în univers prin simple legi fizice se dovedeşte lipsită de succes, nevoia de o nouă strategie de investigare ştiinţifică devine din ce în ce mai evidentă.
Note
Din partea editorilor
„Cred că noi înţelegem acum modul în care întreaga materie şi energie a universului a ajuns să existe”, declară fizicianul Paul Davies. „Dar viziunea ştiinţifică a creaţiei merge şi mai departe şi oferă perspectiva tentantă după care noi am fi chiar în stare să explicăm cum spaţiul şi timpul, adevărata structură a existenţei, au apărut din nimic, pur şi simplu.” Această perspectivă reprezintă punctul culminant al programului ştiinţific ce-şi propune să răspundă la cele mai multe dintre întrebările fundamentale despre natura şi originea universului.
De pe timpul lui Newton, ştiinţa a susţinut că toate fenomele pot fi descrise (cel puţin în principiu) în termeni de cantităţi măsurabile, care pot fi calculate utilizând legi matematice simple. Această premisă, pe care o putem numi principiul reducţionismului, implică faptul că realitatea este în mod esenţial simplă şi că fiinţele umane, numai prin puterea minţii lor şi a simţurilor lor pot în cele din urmă să ajungă capabile să înţeleagă pe deplin natura şi originea tuturor fenomenelor din univers. Deşi principiul reducţionismului este, fără îndoială, de nedovenit ca punct de plecare, el a stat la baza strategiei de cercetare ştiinţifică şi datorită faptului că oamenii de ştiinţă au mers dintr-un succes în altul, credinţa lor în aplicabilitatea universală a acestui principiu a crescut din ce în ce mai mult.
În plus, acceptarea în necunoştiinţă de cauză a principiului reducţionismului are unele consecinţe deosebit de tulburătoare. Reduce universul la un mecanism ce operează corespunzător unor legi matematice impersonale şi reduce fiinţa umană la un submecanism, ale cărui „liber arbitru” şi „sentimente” sunt corespunzătoare cu nimic mai mult decât nişte modele de interacţiuni chimice între molecule.
Drept rezultat, valorile şi normele etice nu mai pot fi înţelese ca principii fundamentale, avându-şi originea într-un creator transcendental, care defineşte ţelul final şi sensul vieţii umane. În schimb, acestea devin simple strategii de supravieţuire cu origine întâmplătoare, fiind perpetuate datorită eficacităţii lor în anumite circumstanţe şi urmând a fi îndepărtate de inexorabilele transformări fizice de îndată ce circumstanţele se modifică. În această privinţă, fizicianul Wolfgang Pauli prevedea: „Vom putea foarte bine ajunge, într-un viitor nu prea îndepărtat, în punctul în care parabolele şi imaginile vechilor religii îşi vor pierde forţa lor persuasivă, chiar şi pentru un om mediu;când aceasta se va întâmpla, mi-e teamă că vechile valori etice se vor prăbuşi ca un castel de cărţi de joc şi orori inimaginabilel vor fi săvârşite.” Date fiind implicaţiile serioase ale reducţionismului din ştiinţa modernă, ar trebui să ezităm în a-l accepta ca fiind cu desăvârşire valabil, până nu suntem determinaţi la aceasta de dovezi cu adevărat riguroase. Mulţi oameni de ştiinţă şi filozofi susţin ideea că astfel de dovezi au fost găsite din abundenţă. Totuşi, o examinare atentă a teoriilor ştiinţifice actuale ne arată că nu este chiar aşa. Cu toate că oamenii de ştiinţă au făcut, fără îndoială, multe descoperiri semnificative, ei se pripesc când declară că au dovedit un sistem universal pe baza principiului reducţionismului.
În această publicaţie vom prezenta o trecere în revistă dintr-un punct de vedere non-tehnic a teoriilor ştiinţifice actuale privitoare la originea universului, originea organismelor vii şi natura sinelui conştient. Constatarea noastră fundamentală este aceea că punctul de vedere reducţionist asupra lumii din ştiinţa modernă este câtuşi de puţin solid ancorat; prin urmare, conturăm o perspectivă alternativă, din care universul este înţeles ca fiind doar parţial cuantificabil şi în care se recunoaşte existenţa unui scop şi a unor calităţi spirituale.
Un asemenea sistem teoretic ar trebui să ne permită să facem conexiunea între domeniile cunoaşterii, separate în prezent, ale ştiinţei şi religiei. Un model adecvat pentru o astfel de legătură poate fi găsit şi în filozofia vedică (vaisnava) a Indiei, ce cuprinde într-un cadru intelectual sofisticat, atât explicaţii foarte detaliate asupra universului fizic, cât şi o descriere verificabilă a fenomenelor non-fizice, cum ar fi conştiinţa. Am ales, prin urmare, de a prezenta punctul nostru alternativ de vedere asupra lumii, în contextul acestui sistem de gândire.
Gânditorii reducţionişti nu deţin monopolul în cunoaşterea vieţii şi a universului. Puncte de vedere alternative rezonabile merită de a fi luate în considerare cu aceeaşi seriozitate ca şi modul de abordare reducţionist. Altminteri, pretenţia oamenilor de ştiinţă de a fi imparţiali şi obiectivi este lipsită de valoare, oamenilor fiindu-le tăgăduită adevărata libertate de alegere."
"COSMOLOGIE
Mari întrebări despre marea explozie
Ani de zile, teoria marii explozii a fost avansată de oamenii de ştiinţă ca fiind singura explicaţie viabilă a originii universului. După o examinare mai atentă însă rezultă faptul că deficienţele teoriei, puţin cunoscute publicului, se dovedesc insurmontabile.
PSIHOLOGIE
Misterul conştiinţei
Conştiinţa este o realitate a vieţii. Noi toţi o avem. Dar poate ştiinţa modernă să o explice prin cadrul ei actual mecanicist? Se pare că nu.
BIOLOGIE
Viaţa provenind din substanţe chimice – realitate sau fantezie?
În timpul lui Darwin, oamenii de ştiinţă credeau că celula vie nu este nimic mai mult decât un sac cu substanţe chimice. Ei şi-au putut de îndată imagina că o primă astfel de celulă a evoluat spontan dintr-un amestec de substanţe organice. Dar din moment ce cercetările biochimice nu pot acoperi incredibila complexitate chiar a celor mai simple microorganisme, nu reiese aşa de clar că evoluţia ar fi adecvată explicării originii vieţii.
TEORIA EVOLUŢIEI
O privire nouă asupra evoluţiei
Anumite tipuri de dovezi au fost utilizate în mod tradiţional ca mărturie în ideea că o specie a dat naştere alteia doar prin procese fizice. La o examinare critică însă reiese faptul că aceleaşi dovezi pot fi utilizate pentru a arăta că o concepţie inteligentă a jucat un rol în originea speciilor.
PALEONTOLOGIE
Mărturia rocilor
Corespunzător cu cele stabilite de ştiinţă, „realitatea” evoluţiei este clar evidenţiată de mărturia fosiselor. Reiese totuşi faptul că mărturia rocilor a fost prelucrată cu grijă pentru a susţine teoria actuală a evoluţiei.
FILOZOFIA ŞTIINŢEI
Ştiinţa la o dimensiune superioară
În momentul în care încercarea de a explica totul în univers prin simple legi fizice se dovedeşte lipsită de succes, nevoia de o nouă strategie de investigare ştiinţifică devine din ce în ce mai evidentă.
Note
Din partea editorilor
„Cred că noi înţelegem acum modul în care întreaga materie şi energie a universului a ajuns să existe”, declară fizicianul Paul Davies. „Dar viziunea ştiinţifică a creaţiei merge şi mai departe şi oferă perspectiva tentantă după care noi am fi chiar în stare să explicăm cum spaţiul şi timpul, adevărata structură a existenţei, au apărut din nimic, pur şi simplu.” Această perspectivă reprezintă punctul culminant al programului ştiinţific ce-şi propune să răspundă la cele mai multe dintre întrebările fundamentale despre natura şi originea universului.
De pe timpul lui Newton, ştiinţa a susţinut că toate fenomele pot fi descrise (cel puţin în principiu) în termeni de cantităţi măsurabile, care pot fi calculate utilizând legi matematice simple. Această premisă, pe care o putem numi principiul reducţionismului, implică faptul că realitatea este în mod esenţial simplă şi că fiinţele umane, numai prin puterea minţii lor şi a simţurilor lor pot în cele din urmă să ajungă capabile să înţeleagă pe deplin natura şi originea tuturor fenomenelor din univers. Deşi principiul reducţionismului este, fără îndoială, de nedovenit ca punct de plecare, el a stat la baza strategiei de cercetare ştiinţifică şi datorită faptului că oamenii de ştiinţă au mers dintr-un succes în altul, credinţa lor în aplicabilitatea universală a acestui principiu a crescut din ce în ce mai mult.
În plus, acceptarea în necunoştiinţă de cauză a principiului reducţionismului are unele consecinţe deosebit de tulburătoare. Reduce universul la un mecanism ce operează corespunzător unor legi matematice impersonale şi reduce fiinţa umană la un submecanism, ale cărui „liber arbitru” şi „sentimente” sunt corespunzătoare cu nimic mai mult decât nişte modele de interacţiuni chimice între molecule.
Drept rezultat, valorile şi normele etice nu mai pot fi înţelese ca principii fundamentale, avându-şi originea într-un creator transcendental, care defineşte ţelul final şi sensul vieţii umane. În schimb, acestea devin simple strategii de supravieţuire cu origine întâmplătoare, fiind perpetuate datorită eficacităţii lor în anumite circumstanţe şi urmând a fi îndepărtate de inexorabilele transformări fizice de îndată ce circumstanţele se modifică. În această privinţă, fizicianul Wolfgang Pauli prevedea: „Vom putea foarte bine ajunge, într-un viitor nu prea îndepărtat, în punctul în care parabolele şi imaginile vechilor religii îşi vor pierde forţa lor persuasivă, chiar şi pentru un om mediu;când aceasta se va întâmpla, mi-e teamă că vechile valori etice se vor prăbuşi ca un castel de cărţi de joc şi orori inimaginabilel vor fi săvârşite.” Date fiind implicaţiile serioase ale reducţionismului din ştiinţa modernă, ar trebui să ezităm în a-l accepta ca fiind cu desăvârşire valabil, până nu suntem determinaţi la aceasta de dovezi cu adevărat riguroase. Mulţi oameni de ştiinţă şi filozofi susţin ideea că astfel de dovezi au fost găsite din abundenţă. Totuşi, o examinare atentă a teoriilor ştiinţifice actuale ne arată că nu este chiar aşa. Cu toate că oamenii de ştiinţă au făcut, fără îndoială, multe descoperiri semnificative, ei se pripesc când declară că au dovedit un sistem universal pe baza principiului reducţionismului.
În această publicaţie vom prezenta o trecere în revistă dintr-un punct de vedere non-tehnic a teoriilor ştiinţifice actuale privitoare la originea universului, originea organismelor vii şi natura sinelui conştient. Constatarea noastră fundamentală este aceea că punctul de vedere reducţionist asupra lumii din ştiinţa modernă este câtuşi de puţin solid ancorat; prin urmare, conturăm o perspectivă alternativă, din care universul este înţeles ca fiind doar parţial cuantificabil şi în care se recunoaşte existenţa unui scop şi a unor calităţi spirituale.
Un asemenea sistem teoretic ar trebui să ne permită să facem conexiunea între domeniile cunoaşterii, separate în prezent, ale ştiinţei şi religiei. Un model adecvat pentru o astfel de legătură poate fi găsit şi în filozofia vedică (vaisnava) a Indiei, ce cuprinde într-un cadru intelectual sofisticat, atât explicaţii foarte detaliate asupra universului fizic, cât şi o descriere verificabilă a fenomenelor non-fizice, cum ar fi conştiinţa. Am ales, prin urmare, de a prezenta punctul nostru alternativ de vedere asupra lumii, în contextul acestui sistem de gândire.
Gânditorii reducţionişti nu deţin monopolul în cunoaşterea vieţii şi a universului. Puncte de vedere alternative rezonabile merită de a fi luate în considerare cu aceeaşi seriozitate ca şi modul de abordare reducţionist. Altminteri, pretenţia oamenilor de ştiinţă de a fi imparţiali şi obiectivi este lipsită de valoare, oamenilor fiindu-le tăgăduită adevărata libertate de alegere."
memorat
"Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu." - Octavian Paler
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
Universal
- Pionier auxiliar
- Data Înregistrării: Ian 2012
- Mesaje postate: 142
-
memorat
"Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu." - Octavian Paler
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
David
- Membru al Corpului de Guvernare
- Data Înregistrării: Nov 2011
-
- Mesaje postate: 3.303
-
Haideti,haideti,curaj!Imi place ce a postat Universal!Cum comentati???
Ce faci Ruth, ti-ai luat popcorn si te uiti la vreun meci?
Ok, hai sa punem lucrurile in perspectiva: biologia, ca stiinta, sustine in mod covarsitor ca viata a evoluat. Exista mult prea multe dovezi, din mai multe ramuri stiintifice, care pur si simplu sunt extrem de greu de contracarat.
Cu ce se incearca contracararea lor? Cu articolase de pe internet de genul celor copy/pastuite de Universal, cu carti scrise de credinciosi, amatori, cate un om de stiinta credincios al carui domeniu de specialitate e altul, unii chiar biologi pe care ii poti numara pe degetele de la mana.
Compara asta cu consensul stiitntific actual: nu exista, in stiinta, controverse vizavi de faptul ca evolutia (cu toate atributele ei, speciere, etc) a avut loc. Pur si simplu nu exista. Dupa cum la fel nu exista vreo teorie stiintifica care afirma ca viata ar fi fost creata de vreo inteligenta extraterestra. Credinciosii nici macar atat n-au, pt. ca a avea asa ceva ar inseamna a poseda un arsenal intreg de suport stiintific.
Am mai intrebat un individ pe-aici, in care jurnale stintifice au fost publicate scrierile astea semi-docte si ipotezele astea fantastice pe care le bagi tu la inaintare? In care forum stiintific au fost ele dezbatute, in care universitati sunt ele predate? O intrebare retorica desigur.
Ce avem insa, sunt alti oameni de stiinta crestini, profesionisti adevarati, care afirma ca in ciuda zbaterilor credinciosilor, evolutia este de netagaduit. Francis Collins este cel care a descoperit structura dublu helicoidala a ADN-ului, un "greu" in comunitatea stiintifica. Un crestin nu tocmai popular insa in cercurile creationiste, pt. ca este un sustinator fervent al evolutiei.
Kenneth R. Miller este un alt credincios pios (crestin si el, romano-catolic), si un om de stiinta prestigios. A mai si scris o serie de manuale de biologie pt. nivelul univrsitar si liceal. Si a mai scris si o carte numita "Finding Darwin's God", in care prezinta dovezile coplesitoare ale evolutiei, si demonteaza ID de tot.
De altfel, exista si pe acest forum o serie de astfel de dovezi, grupate la subiectul "Stiinta evolutionistilor", aviz amatorilor.
Nu ma voi ocupa de demontarea pretentiilor emise de Universal prin copy/paste. Nu merita efortul, mai ales din cauza erorilor hilare prin care teoria evolutiei este prezentata intr-o lumina falsa.
memorat
Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n-a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentru că aveau care de fier. - Judecatori 1:19
Ruth
- Vestitor botezat
- Data Înregistrării: Dec 2012
-
- Mesaje postate: 70
-
Nu ma uit la meciuri,nu sunt microbista! Dacă tot erai curios, la un film pe HBO,da' mai devreme;tu vad ca stai mai prost ca mine la capitolul odihna 
Ateii dorm mai putin,si gandesc mai mult! Erai si așteptat pe aici. Iar dacă Universal,creează controverse cu postarile lui,copiate sau nu,e dreptul lui.Omul e de acord cu ce a găsit,si poate i se par suficiente dovezile!Sunt si oameni care se opresc din cautari pt ca sunt multumiti de ce găsesc.Starea lor de bine e cea care contează.Mie îmi place sa ma uit la dezbateri,si sa scot ce-i bun din ele.Daca am ce scoate.
Ateii dorm mai putin,si gandesc mai mult! Erai si așteptat pe aici. Iar dacă Universal,creează controverse cu postarile lui,copiate sau nu,e dreptul lui.Omul e de acord cu ce a găsit,si poate i se par suficiente dovezile!Sunt si oameni care se opresc din cautari pt ca sunt multumiti de ce găsesc.Starea lor de bine e cea care contează.Mie îmi place sa ma uit la dezbateri,si sa scot ce-i bun din ele.Daca am ce scoate.
memorat
Devin liberăăăăă...datorită vouă!
Universal
- Pionier auxiliar
- Data Înregistrării: Ian 2012
- Mesaje postate: 142
-
Davide, ceea ce incerc eu sa arat, este faptul ca lucrurile nu sunt asa de simple cum incerci tu sa ne induci in eroare... nu exista un consens in lumea stiintifica, nici in ceea ce priveste originea universului (sunt enspe teorii) si nici a evolutiei (mai sunt cei care sustin saltismul sau echilibrium punctat)... unii spun ca evolutia nu poate fi observata datorita faptului ca se petrece prea lent, altii, ca evolutia nu poate fi observata datorita faptului ca este prea rapida si se petrece la marginea lantului trofic... dar nimeni nu isi pune problema ca evolutia nu poate fi observata pentru ca nici nu exista de fapt...
Universul "pare" batran... e ca si cum D-zeu ar crea un om matur si cand cineva ar fi intrebat ce varsta are omul respectiv raspunsul ar fi "varsta matura a omului"... adica 20 sau 30 de ani... chiar daca el ar avea cateva minute de existenta... intrebarea este: se inseala cel ce da varsta omului? raspunsul este : nu! Omul pare matur dar in realitate el e mai tanar decat iti poti imagina... exact lucrul asta se intampla si in stiinta... de fapt oamenii de stiinta nu "gresesc" cand estimeaza varsta pamantului si a universului... ei se "inseala"! E greu, nu!
P.S.: Apropo, ce parere ai de afirmatia lui Darwin: "Daca s-ar putea demonstra ca exista un organ complex care sa fie imposibil sa se fi format prin nenumarate mici modificari succesive, teoria mea ar fi pur si simplu desfiintata."?! (se pare ca tu raspunzi numai acolo unde iti convine, tipic ateist)
Universul "pare" batran... e ca si cum D-zeu ar crea un om matur si cand cineva ar fi intrebat ce varsta are omul respectiv raspunsul ar fi "varsta matura a omului"... adica 20 sau 30 de ani... chiar daca el ar avea cateva minute de existenta... intrebarea este: se inseala cel ce da varsta omului? raspunsul este : nu! Omul pare matur dar in realitate el e mai tanar decat iti poti imagina... exact lucrul asta se intampla si in stiinta... de fapt oamenii de stiinta nu "gresesc" cand estimeaza varsta pamantului si a universului... ei se "inseala"! E greu, nu!
P.S.: Apropo, ce parere ai de afirmatia lui Darwin: "Daca s-ar putea demonstra ca exista un organ complex care sa fie imposibil sa se fi format prin nenumarate mici modificari succesive, teoria mea ar fi pur si simplu desfiintata."?! (se pare ca tu raspunzi numai acolo unde iti convine, tipic ateist)
« Ultima Modificare: Ianuarie 14, 2013, 04:04:46 pm de Universal »
memorat
"Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu." - Octavian Paler
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
"Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog." - Neagu Djuvara
Dagothur
- Pionier special
- Data Înregistrării: Nov 2011
-
- Mesaje postate: 549
-
Daca s-ar putea demonstra ca exista un organ complex care sa fie imposibil sa se fi format prin nenumarate mici modificari succesive, teoria mea ar fi pur si simplu desfiintata.
Asa, si? Nu exista un astfel de organ.
Asa, si? Nu exista un astfel de organ.
memorat
GABRIELL
- Membru al Corpului de Guvernare
- Data Înregistrării: Oct 2011
-
- Mesaje postate: 1.577
- adevarul te va face liber dar intai te va enerva
-
Stephen Hawking, in documentarul “Did God create the Universe?” spune: “Cand oamenii ma intreaba daca exista Dumnezeu, eu le raspund ca intrebarea nu are niciun sens. E ca si cum cineva ar cere informatii despre cum poate sa ajunga la marginea Pamantului. Pamantul e o sfera, asadar nu are margini.
Suntem liberi sa credem ce vrem, dar cea mai simpla explicatie este ca nu exista Dumnezeu. Nimeni n-a creat Universul si nimeni nu ne controleaza soarta. Nu exista rai si nu exista viata dupa moarte; avem doar o viata pentru a aprecia Universul, si pentru asta eu sunt recunoscator” - Stephen Hawking.
Bibliografie:
“Did God create the Universe?”, Discovery Channel.
Merita citit ! Comentarii..cine poate !
Ingredientele Universului: materie, energie si spatiu
Publicat de Marius Ignatescu la data: 4 - Noiembrie - 2012, categoria: Astronomie si astrofizica, Univers
Materie, energie si spatiu. Acestea sunt ingredientele Universului. Materia si energia reprezinta practic acelasi lucru; precum doua fete ale aceleiasi monede. Energia nu poate fi creata sau distrusa, ci poate fi doar transformata. Aceasta este una din cele mai importante legi ale fizicii, “legea conservarii energiei”.
Spre deosebire de legile facute de oameni, legile Universului nu pot fi incalcate. In 1277, papa John XXI (Pedro Julião) s-a simtit atat de amenintat de legile naturii, incat le-a declarat erezii. Din fericire, decizia sa nu avea sa schimbe legea gravitatiei. Cateva luni mai tarziu, acoperisul palatului s-a prabusit asupra sa in timp ce dormea; pontificatul sau a durat doar 8 luni si 5 zile.
Legea conservarii energiei are implicatii majore in toate domeniile stiintei si tehnicii si are poate cea mai insemnata implicare practica. Implicarea consta in aceea ca societatea este direct dependenta de efectuarea de lucru mecanic, definit intr-o prima aproximatie ca produsul dintre forta si deplasare, ceea ce se realizeaza prin consum de energie. Toate activitatile noastre sunt dependente de a consuma energie. Aceasta lege este practic o expresie a acestei capacitati si exclude existenta unui perpetuum mobile de speta intaia, adica posibilitatea construirii unui agregat care ar putea produce mai multa energie decat primeste din exterior.
Ecuatia faimoasa a lui Einstein, e=mc2 arata ca materia poate fi transformata in energie si vice-versa. Daca materia poate fi produsa din energie, mai trebuie sa explicam originea a celorlalte doua: energia si spatiul. A fost creata energia la inceputul Universului?
Ce este energia?
Desi am auzit de numeroase feluri de energii (psihice, aure, linii energetice, centri energetici etc), in lumea fizica, aceasta reprezinta abilitatea unui sistem fizic de a actiona asupra unui alt sistem fizic. Se mai poate numi si potentialul care determina schimbari, fiind o marime ce indica capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic cand trece printr-o transformare din starea sa intr-o alta stare aleasa ca stare de referinta.
Desi nu ne gandim la energie, cu totii stim ce este. In fiecare zi, simtim razele Soarelui pe fetele noastre. Energia provenita de la Soare “calatoreste” circa 150 milioane km pana la noi. Nu doar stelele produc energie; ba chiar aceasta se gaseste in tot Universul si-l mentine intr-o continua schimbare.
Ce este spatiul?
Universul este o entitate reprezentata in trei dimensiuni, lungime, latime si inaltime plus a patra, timpul. Timpul nu este asemenea celor trei descrise cu ajutorul coordonatelor spatiale, ci este cea care ne permite sa ne amintim trecutul si sa simtim trecerea anilor. Conceptul de spatiu-timp este un construct matematic care combina cele trei dimensiuni spatiale cu cea temporala in incercarea de a descrie intr-un mod unitar Universul.
Spatiul… stim ca este o intindere mare, prea mare pentru a ne putea macar imagina. Stim ca este locul acela unde se afla satelitii nostrii, si mai stim diferite locuri in afara planetei noastre, de planete care se afla la distante foarte mari… numere foarte mari. Insa sunt doar niste numere. Mintea umana pur si simplu nu functioneaza bine cu aceste numere. Lumea noastra se limiteaza la mica noastra planeta, ceea ce-i dincolo de el, ramane o necunoscuta pentru multi dintre noi.
Pe scurt, spatiul reprezinta tot ceea ce exista in Univers deasupra atmosferei terestre. Spatiul de asemenea, inseamna ce se afla intre planete, stele, sau spatiul interstelar.
Originea energiei si a spatiului
Spatiul si energia au fost create intr-un mod spontan, printr-un eveniment ce oamenii de stiinta l-au numit Big Bang. Nu am fost martori la acest eveniment, insa, de atunci toate stelele si galaxiile din Univers se indeparteaza unele de altele, aratand ca Universul este in expansiune.
Primul om care a prezis prin calcule matematice ca universul nu este static ci este intr-o continua expansiune, a fost preotul Georges Henri Lemaitre, cu 20 de ani inainte ca Penzias si Wilson sa descopere, cu ajutorul unor telescoape, ecourile exploziei primordiale, adica a conceptului de Big Bang in forma pe care o stim astazi. Lemaitre insusi si-a descris teoria sa ca “oul cosmic care explodeaza in momentul creatiei”. Cu toate acestea, Lemaitre, ca preot, credea ca Universul a fost creat de catre Dumnezeu.
Insa ideea unui “ou cosmic” nu este noua, ci a fost un simbol universal fiind intalnit intr-o multitudine de legende. Aceeasi descriere o intalnim si in legendele finlandeze, in poemul epic Kalevala, la chinezi in povestea lui Pangu sau la indieni in “Brahmanda Purana” (in traducere, Istoria Universului).
Marele mister al Big Bang-ului este sa explicam cum Universul s-a materializat din nimic. Secretul sta in energia negativa.
Energia negativa
Sa facem o analogie simpla, imagineaza-ti un om care ridica un morman de pamant pe un teren plat. Mormanul de pamant reprezinta Universul. Pentru a-l ridica, omul va face o groapa in pamant. Si foloseste acel pamant pentru a-si construi mormanul. Groapa este practic imaginea negativa a mormanului. Ce a fost in groapa, este acum un morman de pamant.
Acesta este principiul care a stat la inceputul Universului. Cand Big Bang-ul a produs o cantitate enorma de energie pozitiva, a produs si o cantitate egala de energie negativa. Dar daca cele doua se aflau intr-o cantitate egala, unde se gaseste energia negativa astazi? Se gaseste in cel de-al treilea ingredient: in spatiu. Poate parea ciudat, insa datorita legilor naturii cu privire la gravitatie si miscare, cele mai vechi legi ale fizicii, spatiul contine multa energie negativa. Universul este practic o baterie uriasa ce stocheaza energia negativa. Partea pozitiva, masa si energia care o vedem astazi, reprezinta mormanul de pamant. Groapa, sau partea negativa, este imprastiata in tot spatiul.
Ce a cauzat aparitia spontana a Universului?
In viata noastra de zi cu zi, lucrurile nu se “materializeaza” pur si simplu din nimic. Nu poti pocni din degete pentru a face o cafea. Trebuie sa o faci tu, din boabe de cafea, apa si poate zahar si lapte. Daca ne uitam in ceasca, la particulele de lapte, la nivelul atomic, si mai apoi la nivelul sub-atomic, observam ca aparitia din nimic este posibila. Cel putin pentru o perioada scurta de timp. De exemplu, la acest nivel, particulele precum protonii pot aparea in mod aleator, stau putin, si apoi dispar pentru a reaparea in alt loc. Stiind ca Universul la inceputul sau a fost foarte mic, de dimensiunea unui proton, inseamna ca atunci s-a intamplat ceva cu adevarat remarcabil.
Ce sau cine a cauzat Big Bang-ul? Suntem obisnuiti sa gandim dupa modelul cauza si efect. Dar atunci cand vorbim despre Univers ca intreg, lucrurile sunt putin diferite. Imaginati-va un rau, care curge pe o panta abrupta a unui munte. Ce produce raul? Poate ploaia? Dar… care este cauza ploii? Poate Soarele care face ca apa din oceane sa se evapore si sa formeze norii? Dar ce face ca Soarele sa straluceasca? In interiorul Soarelui se produce procesul numit fuziune, unde atomii de hidrogen se unesc pentru a forma heliul, generand o cantitate imensa de energie. Dar de unde provine hidrogenul? Raspunsul: in Big Bang.
Aici este momentul crucial. Legile Universului arata ca Universul a aparut intr-un mod similar precum protonul din exemplul de mai sus, dar si ca nu a fost neaparat un “ceva” care sa cauzeze Big Bang-ul.
In momentul Big Bang-ului a luat nastere timpul. Pentru a intelege aceasta idee, sa luam de exemplu o gaura neagra care “pluteste” in spatiu. O gaura neagra este defapt o stea foarte masiva, incat a colapsat in interiorul sau. Nici lumina, dar nici timpul nu poate scapa de o gaura neagra.
Imaginati-va un ceas care se apropie din ce in ce mai mult de o gaura neagra. Cu cat acesta se apropie mai mult, cu atat timpul va trece mai greu. Acum imaginati-va ca ceasul intra in gaura neagra, bineinteles, presupunand ca acesta va rezista fortelor gravitationale imense ale gaurii negre. Acesta se va opri. Se opreste nu pentru ca nu mai functioneaza, ci pentru ca in interiorul unei gauri negre timpul nu exista. Exact asta s-a intamplat la inceputul Universului.
Universul, la inceputul sau, era extrem de mic si dens, precum gaurile negre moderne de astazi. Nu putem spune ca a existat un moment inaintea Big Bang-ului, pentru ca atunci timpul nu exista. Nu a existat o cauza a Big Bang-ului, pentru ca nu a existat timpul pentru acea cauza, pentru a exista. Astfel am descoperit ca pentru aparitia Universului nu exista o cauza.
Stephen Hawking spunea ca “pentru mine, asta inseamna ca nu exista posibilitatea sa existe un creator, pentru ca nu exista timpul in care creatorul sa existe si sa creeze Universul”. Deoarece timpul a inceput o data cu Big Bang-ul, a fost un eveniment care nu a fost creat de nimeni si de nimic.
Stephen Hawking, in documentarul “Did God create the Universe?” spune: “Cand oamenii ma intreaba daca exista Dumnezeu, eu le raspund ca intrebarea nu are niciun sens. E ca si cum cineva ar cere informatii despre cum poate sa ajunga la marginea Pamantului. Pamantul e o sfera, asadar nu are margini.
Suntem liberi sa credem ce vrem, dar cea mai simpla explicatie este ca nu exista Dumnezeu. Nimeni n-a creat Universul si nimeni nu ne controleaza soarta. Nu exista rai si nu exista viata dupa moarte; avem doar o viata pentru a aprecia Universul, si pentru asta eu sunt recunoscator” - Stephen Hawking.
“Did God create the Universe?”, Discovery Channel.
Suntem liberi sa credem ce vrem, dar cea mai simpla explicatie este ca nu exista Dumnezeu. Nimeni n-a creat Universul si nimeni nu ne controleaza soarta. Nu exista rai si nu exista viata dupa moarte; avem doar o viata pentru a aprecia Universul, si pentru asta eu sunt recunoscator” - Stephen Hawking.
Bibliografie:
“Did God create the Universe?”, Discovery Channel.
Merita citit ! Comentarii..cine poate !
Ingredientele Universului: materie, energie si spatiu
Publicat de Marius Ignatescu la data: 4 - Noiembrie - 2012, categoria: Astronomie si astrofizica, Univers
Materie, energie si spatiu. Acestea sunt ingredientele Universului. Materia si energia reprezinta practic acelasi lucru; precum doua fete ale aceleiasi monede. Energia nu poate fi creata sau distrusa, ci poate fi doar transformata. Aceasta este una din cele mai importante legi ale fizicii, “legea conservarii energiei”.
Spre deosebire de legile facute de oameni, legile Universului nu pot fi incalcate. In 1277, papa John XXI (Pedro Julião) s-a simtit atat de amenintat de legile naturii, incat le-a declarat erezii. Din fericire, decizia sa nu avea sa schimbe legea gravitatiei. Cateva luni mai tarziu, acoperisul palatului s-a prabusit asupra sa in timp ce dormea; pontificatul sau a durat doar 8 luni si 5 zile.
Legea conservarii energiei are implicatii majore in toate domeniile stiintei si tehnicii si are poate cea mai insemnata implicare practica. Implicarea consta in aceea ca societatea este direct dependenta de efectuarea de lucru mecanic, definit intr-o prima aproximatie ca produsul dintre forta si deplasare, ceea ce se realizeaza prin consum de energie. Toate activitatile noastre sunt dependente de a consuma energie. Aceasta lege este practic o expresie a acestei capacitati si exclude existenta unui perpetuum mobile de speta intaia, adica posibilitatea construirii unui agregat care ar putea produce mai multa energie decat primeste din exterior.
Ecuatia faimoasa a lui Einstein, e=mc2 arata ca materia poate fi transformata in energie si vice-versa. Daca materia poate fi produsa din energie, mai trebuie sa explicam originea a celorlalte doua: energia si spatiul. A fost creata energia la inceputul Universului?
Ce este energia?
Desi am auzit de numeroase feluri de energii (psihice, aure, linii energetice, centri energetici etc), in lumea fizica, aceasta reprezinta abilitatea unui sistem fizic de a actiona asupra unui alt sistem fizic. Se mai poate numi si potentialul care determina schimbari, fiind o marime ce indica capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic cand trece printr-o transformare din starea sa intr-o alta stare aleasa ca stare de referinta.
Desi nu ne gandim la energie, cu totii stim ce este. In fiecare zi, simtim razele Soarelui pe fetele noastre. Energia provenita de la Soare “calatoreste” circa 150 milioane km pana la noi. Nu doar stelele produc energie; ba chiar aceasta se gaseste in tot Universul si-l mentine intr-o continua schimbare.
Ce este spatiul?
Universul este o entitate reprezentata in trei dimensiuni, lungime, latime si inaltime plus a patra, timpul. Timpul nu este asemenea celor trei descrise cu ajutorul coordonatelor spatiale, ci este cea care ne permite sa ne amintim trecutul si sa simtim trecerea anilor. Conceptul de spatiu-timp este un construct matematic care combina cele trei dimensiuni spatiale cu cea temporala in incercarea de a descrie intr-un mod unitar Universul.
Spatiul… stim ca este o intindere mare, prea mare pentru a ne putea macar imagina. Stim ca este locul acela unde se afla satelitii nostrii, si mai stim diferite locuri in afara planetei noastre, de planete care se afla la distante foarte mari… numere foarte mari. Insa sunt doar niste numere. Mintea umana pur si simplu nu functioneaza bine cu aceste numere. Lumea noastra se limiteaza la mica noastra planeta, ceea ce-i dincolo de el, ramane o necunoscuta pentru multi dintre noi.
Pe scurt, spatiul reprezinta tot ceea ce exista in Univers deasupra atmosferei terestre. Spatiul de asemenea, inseamna ce se afla intre planete, stele, sau spatiul interstelar.
Originea energiei si a spatiului
Spatiul si energia au fost create intr-un mod spontan, printr-un eveniment ce oamenii de stiinta l-au numit Big Bang. Nu am fost martori la acest eveniment, insa, de atunci toate stelele si galaxiile din Univers se indeparteaza unele de altele, aratand ca Universul este in expansiune.
Primul om care a prezis prin calcule matematice ca universul nu este static ci este intr-o continua expansiune, a fost preotul Georges Henri Lemaitre, cu 20 de ani inainte ca Penzias si Wilson sa descopere, cu ajutorul unor telescoape, ecourile exploziei primordiale, adica a conceptului de Big Bang in forma pe care o stim astazi. Lemaitre insusi si-a descris teoria sa ca “oul cosmic care explodeaza in momentul creatiei”. Cu toate acestea, Lemaitre, ca preot, credea ca Universul a fost creat de catre Dumnezeu.
Insa ideea unui “ou cosmic” nu este noua, ci a fost un simbol universal fiind intalnit intr-o multitudine de legende. Aceeasi descriere o intalnim si in legendele finlandeze, in poemul epic Kalevala, la chinezi in povestea lui Pangu sau la indieni in “Brahmanda Purana” (in traducere, Istoria Universului).
Marele mister al Big Bang-ului este sa explicam cum Universul s-a materializat din nimic. Secretul sta in energia negativa.
Energia negativa
Sa facem o analogie simpla, imagineaza-ti un om care ridica un morman de pamant pe un teren plat. Mormanul de pamant reprezinta Universul. Pentru a-l ridica, omul va face o groapa in pamant. Si foloseste acel pamant pentru a-si construi mormanul. Groapa este practic imaginea negativa a mormanului. Ce a fost in groapa, este acum un morman de pamant.
Acesta este principiul care a stat la inceputul Universului. Cand Big Bang-ul a produs o cantitate enorma de energie pozitiva, a produs si o cantitate egala de energie negativa. Dar daca cele doua se aflau intr-o cantitate egala, unde se gaseste energia negativa astazi? Se gaseste in cel de-al treilea ingredient: in spatiu. Poate parea ciudat, insa datorita legilor naturii cu privire la gravitatie si miscare, cele mai vechi legi ale fizicii, spatiul contine multa energie negativa. Universul este practic o baterie uriasa ce stocheaza energia negativa. Partea pozitiva, masa si energia care o vedem astazi, reprezinta mormanul de pamant. Groapa, sau partea negativa, este imprastiata in tot spatiul.
Ce a cauzat aparitia spontana a Universului?
In viata noastra de zi cu zi, lucrurile nu se “materializeaza” pur si simplu din nimic. Nu poti pocni din degete pentru a face o cafea. Trebuie sa o faci tu, din boabe de cafea, apa si poate zahar si lapte. Daca ne uitam in ceasca, la particulele de lapte, la nivelul atomic, si mai apoi la nivelul sub-atomic, observam ca aparitia din nimic este posibila. Cel putin pentru o perioada scurta de timp. De exemplu, la acest nivel, particulele precum protonii pot aparea in mod aleator, stau putin, si apoi dispar pentru a reaparea in alt loc. Stiind ca Universul la inceputul sau a fost foarte mic, de dimensiunea unui proton, inseamna ca atunci s-a intamplat ceva cu adevarat remarcabil.
Ce sau cine a cauzat Big Bang-ul? Suntem obisnuiti sa gandim dupa modelul cauza si efect. Dar atunci cand vorbim despre Univers ca intreg, lucrurile sunt putin diferite. Imaginati-va un rau, care curge pe o panta abrupta a unui munte. Ce produce raul? Poate ploaia? Dar… care este cauza ploii? Poate Soarele care face ca apa din oceane sa se evapore si sa formeze norii? Dar ce face ca Soarele sa straluceasca? In interiorul Soarelui se produce procesul numit fuziune, unde atomii de hidrogen se unesc pentru a forma heliul, generand o cantitate imensa de energie. Dar de unde provine hidrogenul? Raspunsul: in Big Bang.
Aici este momentul crucial. Legile Universului arata ca Universul a aparut intr-un mod similar precum protonul din exemplul de mai sus, dar si ca nu a fost neaparat un “ceva” care sa cauzeze Big Bang-ul.
In momentul Big Bang-ului a luat nastere timpul. Pentru a intelege aceasta idee, sa luam de exemplu o gaura neagra care “pluteste” in spatiu. O gaura neagra este defapt o stea foarte masiva, incat a colapsat in interiorul sau. Nici lumina, dar nici timpul nu poate scapa de o gaura neagra.
Imaginati-va un ceas care se apropie din ce in ce mai mult de o gaura neagra. Cu cat acesta se apropie mai mult, cu atat timpul va trece mai greu. Acum imaginati-va ca ceasul intra in gaura neagra, bineinteles, presupunand ca acesta va rezista fortelor gravitationale imense ale gaurii negre. Acesta se va opri. Se opreste nu pentru ca nu mai functioneaza, ci pentru ca in interiorul unei gauri negre timpul nu exista. Exact asta s-a intamplat la inceputul Universului.
Universul, la inceputul sau, era extrem de mic si dens, precum gaurile negre moderne de astazi. Nu putem spune ca a existat un moment inaintea Big Bang-ului, pentru ca atunci timpul nu exista. Nu a existat o cauza a Big Bang-ului, pentru ca nu a existat timpul pentru acea cauza, pentru a exista. Astfel am descoperit ca pentru aparitia Universului nu exista o cauza.
Stephen Hawking spunea ca “pentru mine, asta inseamna ca nu exista posibilitatea sa existe un creator, pentru ca nu exista timpul in care creatorul sa existe si sa creeze Universul”. Deoarece timpul a inceput o data cu Big Bang-ul, a fost un eveniment care nu a fost creat de nimeni si de nimic.
Stephen Hawking, in documentarul “Did God create the Universe?” spune: “Cand oamenii ma intreaba daca exista Dumnezeu, eu le raspund ca intrebarea nu are niciun sens. E ca si cum cineva ar cere informatii despre cum poate sa ajunga la marginea Pamantului. Pamantul e o sfera, asadar nu are margini.
Suntem liberi sa credem ce vrem, dar cea mai simpla explicatie este ca nu exista Dumnezeu. Nimeni n-a creat Universul si nimeni nu ne controleaza soarta. Nu exista rai si nu exista viata dupa moarte; avem doar o viata pentru a aprecia Universul, si pentru asta eu sunt recunoscator” - Stephen Hawking.
“Did God create the Universe?”, Discovery Channel.
memorat
Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona. (A. Einstein) (eu Gabriel- fost iehovist in congregatia Viilor Baia Mare. Sa se stie ! Actualmente ateu si apostat calificat
Actualmente ateu si apostat calificat
pavel
- Vestitor nebotezat
- Data Înregistrării: Dec 2011
-
- Mesaje postate: 45
-
observam ca aparitia din nimic este posibila.Daca din nimic iese ceva, nu inseamna ca nimicul nu era de fapt nimic? Eu nu inteleg cum fizicienii astia debiteaza teoriile astea. Sau ca universul e finit dar nemarginit, deoarece am calatori in "cercuri" (dar numarul "cercurilor" e finit?). Poate intr-o zi voi incerca sa inteleg cum se ajunge la astfel de concluzii, dar cred ca n-o sa am rabdare...
memorat