Transfuziile de sânge

[calea]

Sunt transfuziile de sânge un păcat? Este tot una o transfuzie cu a mânca sânge?

[sceptic]

Acesta este unul dintre subiectele controversate legate de martori. Mulți dintre ei au o reținere când trebuie să explice de ce se abțin de la sânge și nu de la fracțiuni. Și asta pentru că nu sunt convinși de ceea ce spune societatea legat de sânge. Separarea dintre componentele minore și majore este una subiectivă: minore în ce sens? cantitate? importanță? În orice caz, poți să separi orice substanță în componente minore și să ți-o introduci în corp, inclusiv sângele.

Ce m-a deranjat tot timplul legat de acest subiect este explicația conform căreia nu trebuie să acceptăm transfuzii pentru că sângele reprezintă viața. Păi ce este mai important, simbolul (sângele) sau obiectul însăși (viața)?

Din păcate pentru martori acestă regulă nu va fi schimbată cât religia lor va exista. Corpul de Guvernare nu are nici onoarea, nici curajul de a-și lua responsibilitatea asupra sutelor de persoane care au murit din acestă cauză și de a recunoaște că a greșit. Mai bine o lasă asupra lui Dumnezeu. Multe vieți au fost și poate vor mai fi secerate, până când știința va rezolva probabil această problemă.

Îmi este milă de cei care s-au stins din cauza acestei legi absurde, cât și de familile lăsate în spate. Iată cum un grup de oameni poate condamna la moarte persoane pe care nu le-au cunoscut, fără să aibă măcar o remușcare.

Un articol comprehensiv despre acest subiect, scris de Ray Franz puteți citii aici.

[OryNider]

Din câte ştiu WTS nu impune membrilor ca să se abţină de la transplant de organe, şi implicit nici de la transfuzii de sânge, pe acest motiv că sângele în sine este tot un organ, şi nu dietă cum susţineau înainte ?

Însă porunca cu privire la sânge este dată tocmai pentru că acesta este un organ. când au apărut cardurile de sănătate electronice (cu sau fără chip biometric) am scris un document în care am argumentat (începând cu Geneza) de unde vin cele patru porunci date neamurile de adunarea din Ierusalim, din care una se referă la animale cu sângele lor, adică sugrumate, şi o alta cu privire la vărsare de sânge ca în Legământul dintre fi lui Noe şi animale, respectiv ca în cazul sângelui lui Abel.

Link: Opţiunea donării de organe şi sânge.

Opţiunea de donator în sine se poate referi la orice ţesut, inclusiv la piele, păr, sânge, organe vitale, etc.

[calea]

Societatea nu lasă nici ca să-ţi stochezi propriul sânge ca apoi să-l reintroduci în corp.

[OryNider]

Ce legătură are propriul sânge cu carnea animalelor care sunt executate prin împuşcare şi deci au viaţa în ele încă când sunt moarte şi tranşate, comercializate, ş.a., şi cu plângerea lui Abel care cade pe oricine şi pe orice creatură care varsă sânge nevinovat ?

Deci un bolnav de dializă va fi ocolit de vestitorii societăţii ...

Dar cu donarea de organe care conţin sânge şi este similară cu bucatele de carne  sunt de acord, şi dacă nu de când ?

[sceptic]

Dar cu donarea de organe care conţin sânge şi este similară cu bucatele de carne  sunt de acord, şi dacă nu de când ?

Din 1967 până în 1980 martori au considerat transplantul de organe drept canibalism. Vezi w67 11/15 p. 702 (engleză).

În 1980 acceptarea unui transplant devine o problemă de conștiință. Vezi w80 3/15 p. 31 (engleză).

[calea]

Prin numărul din 25 decembrie 1940, pagina 814, al revistei Consolare (fosta: Epoca De Aur, actuala: Treziţi-vă!) (vezi originalul în engleză) este prezentat un medic ca erou, dat fiind că şi-a donat o parte din propriul sânge unui pacient grav bolnav, salvându-l. Mai apoi în revista Turnul De Veghe din 1 iulie 1945, paginile 198-203, este criticată transfuzia de sânge şi implicit deci, donarea de sânge. Ce inconsecvenţă, pentru oameni ce susţin că sunt călăuziţi divin în tipărirea literaturii lor!!! Prima dată lauzi, pe urmă condamni?!
Un articol despre transfuziile de sânge:
http://exm.uv.ro/documente/transfuzii.html

[OryNider]

Din 1967 până în 1980 martori au considerat transplantul de organe drept canibalism. Vezi w67 11/15 p. 702 (engleză).

În 1980 acceptarea unui transplant devine o problemă de conștiință. Vezi w80 3/15 p. 31 (engleză).

Avem două lucruri la care trebuie să medităm, dacă sunt mai multe scrieţile aici.
- De la Abel ştim că moartea unui om sau animal prin vărsare de sânge elimină viaţa celui rănit în sângele care se scurge în pământ.
- Din practica medicinii ştim că există cerinţa ca omul să fie încă viu ori resuscitat pentru recoltarea organelor vitale în care sângele trebuie să rămână lichid.

Eu consider donarea de organe mult mai gravă decât donarea de sânge din cauză că organele conţin sânge care produce oricum transfer de material genetic indiferent de ţesut.
Însă donarea şi acceptarea de sânge fără moartea donatorului, prin care viaţa adică duhul omului de la Dumnezeu, se menţine în trup, ori recircularea propriului sânge în caz de dializă nu produce doar o slabă alterare genetică a persoanei deja bolnave, similară cu electrificarea sângelui produsă prin înghiţirea unor substanţe coloidale ori prin radiere, ş.a., ceva comun în lumea modernă.

[Cineştiecine]

Azi mi-am mai luat o greutate de pe umeri:
Am rupt directiva medicală bucăţi bucăţele.
Mi-e mai uşor.

[Valer]

Bravo ...
Faci progrese ... incet dar sigur ... 

[Cineştiecine]

Bravo ...
Faci progrese ... incet dar sigur ... 

Mulţumesc, Valer!
Ştiu sigur că te bucuri.

[sceptic]

Azi mi-am mai luat o greutate de pe umeri:
Am rupt directiva medicală bucăţi bucăţele.
Mi-e mai uşor.

 
Am scăpat și eu demult de bilețelul de sinucidere.

[Cineştiecine]

 
Am scăpat și eu demult de bilețelul de sinucidere.

Foarte bine spus. Bileţel de sinucidere... frumos!

[Dagothur]

Eu am ars directiva în seara dinaintea depunerii scrisorii de dezasociere.

[Eli]

eu nu siu ce-am facut cu ea . rog gasitorul sa o distruga . ofer recompensa