Ați încercat vreodată să discutați pe șleau cu vreun martor despre probleme organizației, despre învățăturile ei?
Care a fost rezultatul? De ce este în majoritatea cazurilor același?
Îmi amintesc că am discutat în cercul meu de prieteni despre diverse subiecte: 607 î.e.n., 1914, generația, Raymond Franz, cum se iau decizile în Corpul de Guvernare, numărul de creștini unși, profețiile din Revelația, etc.. În general am observat două tipuri de reacții: sunt unele persoane care recunosc diversele probleme, însă nu sunt dispuse să cerceteze mai departe, să facă ceva în această privință. Se tem. Alte persoane însă, simțindu-și atacată credința te raportează imediat la bătrâni.
Se merită discutat direct cu martorii despre aceste subiecte? Este o abordare mai subtilă mai eficientă? Sau este până la urmă un proces ce pornește din interior, o dorință de a analiza personal dacă ceea ce crezi este într-adevăr așa?
PS: Această atitudine de negare a problemelor unui sistem căruia i-ai acordat multă încredere și timp nu este una singulară martorilor; dacă îi vorbești unui catolic sau unui ortodox despre problemele religiei lui, cred că va avea aceeasi reacție. Martorii știu bine acest lucru

.