Afişare Mesaje
16
Discuții libere / Re: "Stiinta" evolutionistilor
« : Octombrie 31, 2013, 12:14:51 pm »
Întrebări
Ne putem întreba dacă evoluţia biologică continuă în afara Pământului. Celelalte planete ale sistemului solar par aride. Dar găsim pe unii meteoriţi acizi aminici. Semne ale vieţii se schiţează, fără îndoială, pe planetoizii acum dezgheţaţi. Viaţa este o formă a mişcării materiei în Univers, viaţa este o manifestare a unor forme de energie.
Cu ajutorul modelului prezentat s-a descoperit că, în cadrul Universului, aparent haotic, domnesc principii severe de ordine care permit să se urmărească procesul evoluţiei Cosmosului, până în apropierea momentului apariţiei lui. Totuşi, este greu de găsit un răspuns pentru următoarele întrebări:
Ce a fost înaintea exploziei iniţiale?
Legile naturii au fost valabile şi înaintea apariţiei Universului?
Universul se va extinde continuu (ca şi până în prezent) sau va redeveni ca altădată, o infimă sferă de materie, infinit comprimată?
În ziua dispariţiei Cosmosului va înceta o dată pentru totdeauna şi scurgerea timpului?
Pornind de la caracterul indestructibil şi inepuizabil al materiei, fundamentat pe ansamblul de cunoştinţe furnizate de ştiinţele exacte, rezultă că începutul Universului din teoria prezentată nu trebuie interpretat în sensul strict al cuvântului. Aşa-numita "clipă zero" trebuie înţeleasă şi ea doar metaforic, ca un moment în curgerea infinită, în devenirea universală şi indestructibilă a materiei, fără început şi fără sfârşit, care în raport cu infinitul se referă doar la colţul nostru de Univers, pe care omul a reuşit să-l exploreze până acum.
Gogu Constantinescu, creatorul teoriei sonicităţii (propagarea energiei prin vibraţii), credea că elementele chimice stabile respectă legile armoniei muzicale, izotopii sunt elemente chimice disonante, iar duhurile reprezintă marea de radiaţii. Ne putem închipui o insulă a stabilităţii unde vârfurile reprezintă elementele chimice stabile, câmpia reprezintă izotopii, iar oceanul reprezintă radiaţiile. Undeva în acest ocean se află ca un demon vâscozitatea magnetică ce reprezintă un monstru pentru oamenii de ştiinţă care caută elementele materiale supergrele.
Universul Energiei rămâne neatins şi păstrează tot ce-i aparţine. Timpul îndelungat nu-l măreşte, şi bătrâneţea nu-l micşorează. Veşnic va fi, pentru că veşnic a fost acelaşi. Universul energiei este o sferă al cărui centru este pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. Universul Energiei este prezenţa, este creaţie de energii, de valori. Universul Energiei este permanenţa, este coexistenţa.
Cartea lui Weinberg ne arată cât de departe suntem astăzi de cosmogoniile naive ale mitologiilor, ba chiar de cele cu care ne-au deprins manualele de şcoală de acum 20-30 de ani. Şi totodată, cât de departe continuăm să fim de adevărul ultim, a cărui căutare nu ne-o putem refuza, cu toate că ştim din ce în ce mai bine că distanţa până la el nu va fi niciodată cu adevărat consumată.
3. Informaţie şi Univers
Spre deosebire de substanţă şi energie, pentru care există ecuaţii (de conservare, de stare, de transport, etc.) ce permit o descriere a dinamicii acestor proprietăţi ale materiei, conceptul de informaţie nu beneficiază în prezent de o formulare matematică care să includă informaţia în modelele cosmologice relativiste. Pentru aceasta se folosesc conceptele care se întrebuinţează în reconstituirea scenariului genezei fizice a Universului inflaţionist: extradimensionalitate, supersimetrie, invarianţă parametrică.
Dialectica informaţională îşi motivează valabilitatea în două moduri:
capacitatea ei de a explica şi integra într-un sistem armonios toate datele ştiinţifice cunoscute cu privire la Cosmos, natură, om şi societate;
consecinţele logice ale dialecticii informaţionale au o mare valoare prospectivă şi aplicativă.
Cele mai importante aspecte ale capacităţii explicative şi integrative ale dialecticii informaţionale sunt prezentate în continuare.
3.1. Univers informaţional
Dialectica informaţională afirmă că trăim într-un univers informaţional, care evoluează conform unui program care urmăreşte realizarea unor anumite obiective numite telefinalităţi. Universul prezintă o evoluţie ciclică, fiecare ciclu prezintă o fază de expansiune, care este urmată de o fază de compresiune. La originea ciclului universului actual au existat materia, energia şi informaţia, care au fost transmise din ciclul universului precedent.
3.2. Ciclul universal
Obiectivele fiecărui ciclu universal constau în elaborarea şi perfecţionarea informaţiei care va fi transmisă în ciclul universal următor. Dialectica informaţională explică condiţiile iniţiale şi asimetriile primare care au existat la originea ciclului universal actual. Într-un Univers informaţional, dezvoltarea Cosmosului, originea vieţii şi evoluţia speciilor spre inteligenţă nu au fost simple evenimente care s-au produs în mod întâmplător, ci etape esenţiale care au fost predeterminate de un program.
3.3. Cauzalitate şi telefinalitate
Într-un Univers informaţional, evenimentele esenţiale ale evoluţiei Cosmosului şi organismelor vii au o determinare cauzală şi alta telefinalistică. Determinarea cauzală merge din aproape în aproape, fiecare eveniment fiind explicat prin intervenţia unor cauze precedente. Determinarea telefinalistică leagă evenimentele în lanţuri lungi, care încep de la originea unui program şi merg până la atingerea unor obiective finale logice.
3.4. Principiile evoluţiei
Universul ciclic şi informaţional permite elaborarea unor principii ale evoluţiei:
Principiul conservării informaţiei afirmă: "O informaţie nu poate să apară dintr-o non-informaţie, ci doar dintr-o altă informaţie."
Principiul de evoluţie a informaţiei afirmă: "În timpul fazei de expansiune (evoluţie) a Universului se face o trecere preferenţială de la o anumită informaţie potenţială la informaţia actuală."
Din punct de vedere termodinamic şi informaţional, numărul ciclurilor universale nu poate fi infinit.
3.5. MetaUniversul informaţional
Existenţa ciclurilor universale, care fac parte dintr-o serie finită, sugerează existenţa unui MetaUnivers în cadrul căruia apar, evoluează şi sfârşesc seriile de cicluri universale. Acest MetaUnivers trebuie să fie tot un sistem informaţional.
Conform principiului conservării informaţiei, un univers informaţional (cum este şi Internetul) nu poate lua naştere decât dintr-un MetaUnivers informaţional. În MetaUniversul informaţional ia naştere informaţia primului ciclu universal, iar din el se va elibera şi îşi va găsi raţiunea informaţia ultimului ciclu universal.
3.6. Universul inteligenţei
În cadrul unui ciclu universal, datorită evoluţiei biologice, apar la un moment dat fiinţe inteligente (omul):
Legea de conservare a inteligenţei afirmă: "O inteligenţă apare la capătul unui program de evoluţie biologică, dacă la originea informaţiei primordiale a existat o inteligenţă de ordin superior care introdus în programul universal această potenţă."
Universul are o natură triplă: material-energetică, informaţională şi inteligentă. Astfel, Universul inteligenţei are capacitatea de a genera fiinţe inteligente si de a purta amprenta unei inteligenţe creatoare. Dialectica informaţională arată că există o inteligenţă creatoare şi că trăim într-o lume care are mai multe nivele de organizare a informaţiei şi inteligenţei.
3.7. Inteligenţa creatoare
Într-un univers informaţional, capacităţile noastre cognitive şi caracteristicile noastre psiho-afective sunt elemente necesare care au fost predeterminate de programul universal. Omul este dotat cu o mare capacitate cognitivă, cu o înaltă putere de abstracţie şi de sinteză, cu capacităţi care depăşesc cu mult necesităţile legate de natura lui biologică şi de interesele lui de supravieţuire şi perpetuare. Capacităţile psihologice ale omului sunt orientate spre înţelegerea problemelor fundamentale ale lumii, ale creaţiei. Înţelegând logica creaţiei, omul poate înţelege ceva din inteligenţa creatoare.
Psihicul uman prezintă şi componente afective, orientate spre apropierea prin iubire de inteligenţa creatoare şi armoniile care apar din creaţie. Componentele psiho-afective de ordin superior se pot explica prin faptul că inteligenţa creatoare a intervenit prin mijlocirea programului universal şi prin evoluţia biologică, pentru ca fiinţele inteligente ce vor apărea la un moment dat din desfăşurarea acestor procese să prezinte capacităţile psihologice pe care le manifestă în prezent.
Carte electronică: The Inner Light Theory of Consciousness [în limba engleză] Steven W. Smith, Ph.D.
O verigă esenţială a creaţiei este OMUL, care face legătura între dezvoltarea Cosmosului, evoluţia biologică şi procesele cunoaşterii. Pornind de la inteligenţa creatoare şi trecând prin dezvoltarea Cosmosului şi evoluţia biologică, inteligenţa umană se reîntoarce spre inteligenţa creatoare, încercînd să-i înţeleagă logica şi să-i îndeplinească obiectivele.
3.8. Concluzii deschise
Cele mai importante aspecte ale capacităţii predictive ale dialecticii informaţionale sunt:
afirmaţia că ştiinţa va confirma faptul că Universul are o evoluţie ciclică,
presupunerea că originea vieţii a fost un eveniment programat,
ipoteza că evoluţia speciilor spre inteligenţă a fost un proces informaţional.
Dialectica informaţională preconizează ca toate fiinţele inteligente din Univers vor alcătui o reţea unică de inteligenţă, care va fi orientată spre inteligenţa creatoare. Deci, trebuie să existe o logică comună, un tip de gândire, nişte mecanisme psihologice şi nişte interese comune pentru toate fiinţele inteligente din Univers.
Ne putem întreba dacă evoluţia biologică continuă în afara Pământului. Celelalte planete ale sistemului solar par aride. Dar găsim pe unii meteoriţi acizi aminici. Semne ale vieţii se schiţează, fără îndoială, pe planetoizii acum dezgheţaţi. Viaţa este o formă a mişcării materiei în Univers, viaţa este o manifestare a unor forme de energie.
Cu ajutorul modelului prezentat s-a descoperit că, în cadrul Universului, aparent haotic, domnesc principii severe de ordine care permit să se urmărească procesul evoluţiei Cosmosului, până în apropierea momentului apariţiei lui. Totuşi, este greu de găsit un răspuns pentru următoarele întrebări:
Ce a fost înaintea exploziei iniţiale?
Legile naturii au fost valabile şi înaintea apariţiei Universului?
Universul se va extinde continuu (ca şi până în prezent) sau va redeveni ca altădată, o infimă sferă de materie, infinit comprimată?
În ziua dispariţiei Cosmosului va înceta o dată pentru totdeauna şi scurgerea timpului?
Pornind de la caracterul indestructibil şi inepuizabil al materiei, fundamentat pe ansamblul de cunoştinţe furnizate de ştiinţele exacte, rezultă că începutul Universului din teoria prezentată nu trebuie interpretat în sensul strict al cuvântului. Aşa-numita "clipă zero" trebuie înţeleasă şi ea doar metaforic, ca un moment în curgerea infinită, în devenirea universală şi indestructibilă a materiei, fără început şi fără sfârşit, care în raport cu infinitul se referă doar la colţul nostru de Univers, pe care omul a reuşit să-l exploreze până acum.
Gogu Constantinescu, creatorul teoriei sonicităţii (propagarea energiei prin vibraţii), credea că elementele chimice stabile respectă legile armoniei muzicale, izotopii sunt elemente chimice disonante, iar duhurile reprezintă marea de radiaţii. Ne putem închipui o insulă a stabilităţii unde vârfurile reprezintă elementele chimice stabile, câmpia reprezintă izotopii, iar oceanul reprezintă radiaţiile. Undeva în acest ocean se află ca un demon vâscozitatea magnetică ce reprezintă un monstru pentru oamenii de ştiinţă care caută elementele materiale supergrele.
Universul Energiei rămâne neatins şi păstrează tot ce-i aparţine. Timpul îndelungat nu-l măreşte, şi bătrâneţea nu-l micşorează. Veşnic va fi, pentru că veşnic a fost acelaşi. Universul energiei este o sferă al cărui centru este pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. Universul Energiei este prezenţa, este creaţie de energii, de valori. Universul Energiei este permanenţa, este coexistenţa.
Cartea lui Weinberg ne arată cât de departe suntem astăzi de cosmogoniile naive ale mitologiilor, ba chiar de cele cu care ne-au deprins manualele de şcoală de acum 20-30 de ani. Şi totodată, cât de departe continuăm să fim de adevărul ultim, a cărui căutare nu ne-o putem refuza, cu toate că ştim din ce în ce mai bine că distanţa până la el nu va fi niciodată cu adevărat consumată.
3. Informaţie şi Univers
Spre deosebire de substanţă şi energie, pentru care există ecuaţii (de conservare, de stare, de transport, etc.) ce permit o descriere a dinamicii acestor proprietăţi ale materiei, conceptul de informaţie nu beneficiază în prezent de o formulare matematică care să includă informaţia în modelele cosmologice relativiste. Pentru aceasta se folosesc conceptele care se întrebuinţează în reconstituirea scenariului genezei fizice a Universului inflaţionist: extradimensionalitate, supersimetrie, invarianţă parametrică.
Dialectica informaţională îşi motivează valabilitatea în două moduri:
capacitatea ei de a explica şi integra într-un sistem armonios toate datele ştiinţifice cunoscute cu privire la Cosmos, natură, om şi societate;
consecinţele logice ale dialecticii informaţionale au o mare valoare prospectivă şi aplicativă.
Cele mai importante aspecte ale capacităţii explicative şi integrative ale dialecticii informaţionale sunt prezentate în continuare.
3.1. Univers informaţional
Dialectica informaţională afirmă că trăim într-un univers informaţional, care evoluează conform unui program care urmăreşte realizarea unor anumite obiective numite telefinalităţi. Universul prezintă o evoluţie ciclică, fiecare ciclu prezintă o fază de expansiune, care este urmată de o fază de compresiune. La originea ciclului universului actual au existat materia, energia şi informaţia, care au fost transmise din ciclul universului precedent.
3.2. Ciclul universal
Obiectivele fiecărui ciclu universal constau în elaborarea şi perfecţionarea informaţiei care va fi transmisă în ciclul universal următor. Dialectica informaţională explică condiţiile iniţiale şi asimetriile primare care au existat la originea ciclului universal actual. Într-un Univers informaţional, dezvoltarea Cosmosului, originea vieţii şi evoluţia speciilor spre inteligenţă nu au fost simple evenimente care s-au produs în mod întâmplător, ci etape esenţiale care au fost predeterminate de un program.
3.3. Cauzalitate şi telefinalitate
Într-un Univers informaţional, evenimentele esenţiale ale evoluţiei Cosmosului şi organismelor vii au o determinare cauzală şi alta telefinalistică. Determinarea cauzală merge din aproape în aproape, fiecare eveniment fiind explicat prin intervenţia unor cauze precedente. Determinarea telefinalistică leagă evenimentele în lanţuri lungi, care încep de la originea unui program şi merg până la atingerea unor obiective finale logice.
3.4. Principiile evoluţiei
Universul ciclic şi informaţional permite elaborarea unor principii ale evoluţiei:
Principiul conservării informaţiei afirmă: "O informaţie nu poate să apară dintr-o non-informaţie, ci doar dintr-o altă informaţie."
Principiul de evoluţie a informaţiei afirmă: "În timpul fazei de expansiune (evoluţie) a Universului se face o trecere preferenţială de la o anumită informaţie potenţială la informaţia actuală."
Din punct de vedere termodinamic şi informaţional, numărul ciclurilor universale nu poate fi infinit.
3.5. MetaUniversul informaţional
Existenţa ciclurilor universale, care fac parte dintr-o serie finită, sugerează existenţa unui MetaUnivers în cadrul căruia apar, evoluează şi sfârşesc seriile de cicluri universale. Acest MetaUnivers trebuie să fie tot un sistem informaţional.
Conform principiului conservării informaţiei, un univers informaţional (cum este şi Internetul) nu poate lua naştere decât dintr-un MetaUnivers informaţional. În MetaUniversul informaţional ia naştere informaţia primului ciclu universal, iar din el se va elibera şi îşi va găsi raţiunea informaţia ultimului ciclu universal.
3.6. Universul inteligenţei
În cadrul unui ciclu universal, datorită evoluţiei biologice, apar la un moment dat fiinţe inteligente (omul):
Legea de conservare a inteligenţei afirmă: "O inteligenţă apare la capătul unui program de evoluţie biologică, dacă la originea informaţiei primordiale a existat o inteligenţă de ordin superior care introdus în programul universal această potenţă."
Universul are o natură triplă: material-energetică, informaţională şi inteligentă. Astfel, Universul inteligenţei are capacitatea de a genera fiinţe inteligente si de a purta amprenta unei inteligenţe creatoare. Dialectica informaţională arată că există o inteligenţă creatoare şi că trăim într-o lume care are mai multe nivele de organizare a informaţiei şi inteligenţei.
3.7. Inteligenţa creatoare
Într-un univers informaţional, capacităţile noastre cognitive şi caracteristicile noastre psiho-afective sunt elemente necesare care au fost predeterminate de programul universal. Omul este dotat cu o mare capacitate cognitivă, cu o înaltă putere de abstracţie şi de sinteză, cu capacităţi care depăşesc cu mult necesităţile legate de natura lui biologică şi de interesele lui de supravieţuire şi perpetuare. Capacităţile psihologice ale omului sunt orientate spre înţelegerea problemelor fundamentale ale lumii, ale creaţiei. Înţelegând logica creaţiei, omul poate înţelege ceva din inteligenţa creatoare.
Psihicul uman prezintă şi componente afective, orientate spre apropierea prin iubire de inteligenţa creatoare şi armoniile care apar din creaţie. Componentele psiho-afective de ordin superior se pot explica prin faptul că inteligenţa creatoare a intervenit prin mijlocirea programului universal şi prin evoluţia biologică, pentru ca fiinţele inteligente ce vor apărea la un moment dat din desfăşurarea acestor procese să prezinte capacităţile psihologice pe care le manifestă în prezent.
Carte electronică: The Inner Light Theory of Consciousness [în limba engleză] Steven W. Smith, Ph.D.
O verigă esenţială a creaţiei este OMUL, care face legătura între dezvoltarea Cosmosului, evoluţia biologică şi procesele cunoaşterii. Pornind de la inteligenţa creatoare şi trecând prin dezvoltarea Cosmosului şi evoluţia biologică, inteligenţa umană se reîntoarce spre inteligenţa creatoare, încercînd să-i înţeleagă logica şi să-i îndeplinească obiectivele.
3.8. Concluzii deschise
Cele mai importante aspecte ale capacităţii predictive ale dialecticii informaţionale sunt:
afirmaţia că ştiinţa va confirma faptul că Universul are o evoluţie ciclică,
presupunerea că originea vieţii a fost un eveniment programat,
ipoteza că evoluţia speciilor spre inteligenţă a fost un proces informaţional.
Dialectica informaţională preconizează ca toate fiinţele inteligente din Univers vor alcătui o reţea unică de inteligenţă, care va fi orientată spre inteligenţa creatoare. Deci, trebuie să existe o logică comună, un tip de gândire, nişte mecanisme psihologice şi nişte interese comune pentru toate fiinţele inteligente din Univers.
Cand iti este foame,sa vezi cum te reintegrezi in meandrele concretului,care nu sunt nici infinite,nici eterne,nici absolute !!
