365
« : Aprilie 14, 2013, 02:22:36 pm »
În acelaşi context, se spune: „Doamne” I-a zis Simon Petru „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai târziu vei veni.” V.36. Ce le spunea Isus insistent ucenicilor? Că unde urma El să meargă, adică în Locuinţa morţilor, ei nu puteau merge atunci. Chiar dacă şi-ar fi dat viaţa pentru El, ucenicii tot nu puteau merge cu El. De ce? Răspunsul este simplu. Isus trebuia să coboare în Locuinţa morţilor cu un preţ de răscumpărare, cu un sânge perfect, pentru toţi oamenii. Dacă sângele ucenicilor ar fi corespuns respectivei jertfe, desigur, nici nu mai trebuia ca Isus să mai vină pe pământ într-un corp uman. De aceea Isus le-a spus: „unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”, dar mai târziu, fără ca să-şi depună şi ei sângele ca un preţ de răscumpărare pentru păcatele omenirii, ucenicii au mers şi ei în Locuinţa morţilor, aşa cum a spus Isus. Tot în această Evanghelie a lui Ioan, Isus ne vorbeşte şi despre locul unde urma să meargă El după ce va învia, adică la Tatăl: „Copilaşilor, mai Sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.” Ioan 13:33, (vezi şi 7: 33, 34; 8:21). Acolo, în acel loc, adică în ceruri, nici ucenicii, nici Iudeii şi nici altcineva nu pot merge.
Acum, ajungem la controversata discuţie: unde le-a pregătit Isus un loc ucenicilor şi nu numai lor? Dacă Isus le-ar fi făcut ucenicilor afirmaţia: „Eu mă duc să vă pregătesc un loc”, după ce Isus a înviat din morţi, atunci se mai putea bănui că ar fi vorba de un mers la cer, cel puţin al ucenicilor, dar fiindcă le-a spus acele cuvinte înainte de patima Sa, este limpede că Isus se referea la moartea Sa şi că un locaş din cele mai multe locaşuri unde urma atunci să meargă era Locuinţa morţilor. Dar despre felul în care Isus urma să fie împreună cu ucenicii, aşa cum spune El în versetul 3, tot din context reiese foarte clar: „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” Ioan 14:23. Prin jertfa lui Isus pe care a mers să o depună în Locuinţa morţilor, Isus a făcut posibilă intrarea oamenilor în Împărăţia lui Dumnezeu. Cu siguranţă, va veni vremea în care cei găsiţi vrednici, vor locui cu Isus în aceeaşi Împărăţie, Isus în ceruri, iar oamenii aici pe pământ. Dar de la învierea lui Isus şi până ce va sosi acel timp, Isus nu i-a mai lăsat singuri nici o clipă pe cei ai Lui. Le-a trimis Mângâietorul, care este un Duh de adevăr şi înţelepciune şi le-a făcut următoarea mărturisire: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Matei 28:20b. Cu atât mai mult acum când Isus a revenit, credincioşii nu sunt lăsaţi nicidecum singuri.
Aşadar, mai întâi Isus s-a dus în Locuinţa morţilor, iar prin moartea Sa „a pregătit un loc” pentru ca oamenii să poată trăi veşnic pe pământ, apoi S-a dus la Tatăl unde nimeni nu mai poate merge.
Înainte de noul legământ, chiar de îndată ce omul a fost creat, locuinţa omului a fost pământul (Genesa 1:28), iar după noul legământ al lui Isus (Matei 26:28), locuinţa tuturor oamenilor vii rămâne aceeaşi, adică pământul, aşa cum ne spune apostolul Pavel: „El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.” Faptele Apostolilor 17:26, 27. Omul, din neştiinţa lui, nu va putea depăşi aceste hotare stabilite de Dumnezeu ca locuinţă a omului. Cei ce o fac dinadins, tot nu vor reuşi.
Afişare Mesaje
(15 Iulie 2013)
Tu nu vezi că acum toţi sunt bine dispuşi, şi martorii şi ex-martorii? Toţi aşteaptă străfulgerarea de lumină de la WTS, unii să o adulmece iar alţii să o conteste, numai tu te umfli-n pene pe degeaba! (Numai să nu ne străfulgere ceva „lumină” Coreea de Nord, înainte de WTS). 
Nimic, căci îndată ce aş primi-o, aş împărţi-o cu toţi cei ce doresc. Ţi-aş da şi ţie! Aş publica-o cu ce limbă aş putea mai bine, fie ea şi de lemn. Stai liniştit, David! De îndată ce eliberarea se va îndeplini în totalitate, pentru mine este misiune îndeplinită şi nu aş mai avea nimic de zis.