Afişare Mesaje
241
Practici / Controlul minţii
« : Mai 30, 2016, 10:46:06 pm »
Controlul minţii (după "Combatting Cult Mind Control", Steven Hassan)
Controlul minţii în religie este împărţit în 4 componente: controlul comportamentului, controlul gândurilor, a emoţiilor şi a informaţiilor. Fiecare comportament are un efect puternic asupra celorlalte 3; schimbând una, şi celelalte tind să o urmeze. Dacă reuşim să schimbăm toate cele 4, individul este capturat.
Teoria disonanţei cognitive: „Dacă schimbi comportamentul unei persoane, gândurile şi sentimentele ei se vor schimba pentru a minimaliza această disonanţă (sau diferenţă)”.
Leon Festinger (cel care a descoperit aceste componente): Apare un conflict atunci când apare un gând, un sentiment sau un comportament care nu este în armonie cu celelalte două. Dacă oricare dintre cele 3 elemente se schimbă, atunci şi celelalte 2 se vor schimba pentru a reduce disonanţa.
Cultele care folosesc controlul minţii încearcă să creeze disonanţă pentru a-i exploata şi controla pe oameni.
1. Controlul comportamentului
2. Controlul gândurilor
3. Controlul emoţional.
Cele 4 componente: controlul comportamentului, al gândirii, emoţional şi al informaţiilor au o mare putere şi influenţă asupra gândirii umane. Ele formează o reţea totalitaristă care poate manipula chiar şi cele mai puternice minţi. De aceea, cei mai inteligenţi membri sunt şi cei mai implicaţi şi entuziaşti de cult.
Controlul minţii în religie este împărţit în 4 componente: controlul comportamentului, controlul gândurilor, a emoţiilor şi a informaţiilor. Fiecare comportament are un efect puternic asupra celorlalte 3; schimbând una, şi celelalte tind să o urmeze. Dacă reuşim să schimbăm toate cele 4, individul este capturat.
Teoria disonanţei cognitive: „Dacă schimbi comportamentul unei persoane, gândurile şi sentimentele ei se vor schimba pentru a minimaliza această disonanţă (sau diferenţă)”.
Leon Festinger (cel care a descoperit aceste componente): Apare un conflict atunci când apare un gând, un sentiment sau un comportament care nu este în armonie cu celelalte două. Dacă oricare dintre cele 3 elemente se schimbă, atunci şi celelalte 2 se vor schimba pentru a reduce disonanţa.
Cultele care folosesc controlul minţii încearcă să creeze disonanţă pentru a-i exploata şi controla pe oameni.
1. Controlul comportamentului
- Controlul comportamentului este reglementarea realităţii fizice a unei persoane. El include a controla în ce mediu să trăiască cineva, ce haine să poarte, ce alimente să mănânce, cât de mult să doarmă, precum şi locul de muncă, ritualurile şi acţiunile pe care le efectuează.
Nevoia de control al comportamentului este motivul pentru care multe culte prescriu un program rigid pentru membrii lor. În fiecare zi o cantitate semnificativă de timp este dedicată ritualurilor de cult şi activităţilor de îndoctrinare.
Membrilor li se oferă obiective şi sarcini specifice, limitând timpul lor liber şi comportamentul lor. În cultele distructive există întotdeauna câte ceva de făcut.
În alte culte, mulţi oameni mănâncă împreună, lucrează împreună şi au întâlniri în grup. Individualismul este descurajat.
Prin controlul comportamentului se controlează şi gândurile şi sentimentele.
Cei ce îndeplinesc anumite sarcini sunt lăudaţi, promovaţi. Cei ce au performanţe slabe pot fi izolaţi public şi criticaţi, forţaţi să facă o muncă dezonorantă.
Fiecare grup are propriul set de comportamente, ritualuri distructive care-i ajută să se oblige împreună.
Dacă o persoană nu se manifestă cu entuziasm, el se poate confrunta cu un lider şi acuzat că este egoist sau impur sau că nu a încercat destul.
Liderii nu pot comanda gândurile interioare ale cuiva, dar ei ştiu că dacă au un comportament de comandă, inimile şi minţile îi vor urma.
2. Controlul gândurilor
- Controlul gândurilor este a doua componentă majoră a controlului minţii, include îndoctrinarea membrilor atât de puternic încât o internalizează.
Pentru a fi un membru bun, o persoană trebuie să înveţe atât de bine încât să-şi manipuleze propriile gânduri.
În cultele totalitariste, ideologia este internalizată ca „adevărul” sau singura hartă a realităţii.
Doctrina nu serveşte pentru a filtra informaţiile primite ci, mai presus, reglementează modul în care informaţiile pot fi gândite.
De obicei, doctrina este absolutistă, împărţind totul în alb/negru sau noi contra ei. Tot ce este bun este încorporat în lider şi grup. Ceea ce este rău este în exterior.
Un grup distructiv are de obicei propria „limbă” încărcată de cuvinte şi expresii. Controlul prin anumite cuvinte vă ajută să vă controlaţi gândurile. Aceasta reglementează modul în care gândeşte cineva în orice situaţie.
La Moonies, dacă ai probleme cu un lider, ar fi bine să renunţi deoarece este o „problemă Cain-Abel”. Nu contează cine este implicat, ce problemă este, este pur şi simplu „o problemă Cain-Abel”. Termenul în sine dictează modul în care trebuie rezolvată problema. Cain trebuie să se supună lui Abel şi să-l urmeze, decât să-l omoare cum scrie în Biblie. Caz închis. Dacă gândeşti altfel, ar însemna să asculţi de Satan şi că răul Cain îl persecută pe dreptul Abel. O gândire critică despre abaterea unui lider nu poate trece prin blocajul minţii unui membru bun.
Limba îi ajută pe membri să se simtă speciali şi îi separă de ceilalţi oameni. Ea serveşte pentru a-i confunda pe noii-veniţi care vor să înţeleagă ceea ce membri vorbesc şi trebuie să studieze din greu pentru a înţelege „adevărul”.. În realitate, prin încorporarea limbii ei învaţă cum să nu gândească. Ei învaţă că a înţelege înseamnă a crede.
În cazul în care informaţiile transmise de un membru al cultului este perceput ca un atac asupra unui lider, a unei doctrine sau a grupului, se ridică un perete ostil. Membri sunt instruiţi să nu creadă nicio critică. Cuvintele critice sunt explicate în avans ca „fiind minciuni despre noi pe care Satan le pune în mintea oamenilor” sau „minciunile pe care conspiraţia umană le introduce în mass-media pentru a ne discredita, deoarece ei ştiu cine suntem”.
În mod paradoxal, critica cultului confirmă că viziunea cultului despre lume este corectă. Informaţiile prezentate nu sunt înregistrate în mod corespunzător.
Rugăciunile, cântările şi meditarea sunt obiceiuri utile şi valoroase, dar pervertite în cultele distructive. Ele ajung să devină destul de mecanice, deoarece persoana este programată să le activeze la primul semn de îndoială sau incertitudine.
Deoarece doctrina este perfectă şi liderul este ireproşabil, orice problemă care apare este presupusă ca fiind a unui membru individual. El învaţă mereu că vina este a lui şi trebuie să lucreze mai mult la umilinţă şi supunere.
Controlul gândurilor poate bloca efectiv orice sentiment care nu corespunde cu doctrina grupului. Acesta poate servi, de asemenea pentru a ţine un membru al cultului ca un sclav ascultător.
Atunci când gândul este controlat, sentimentele şi comportamentul sunt controlate de asemenea.
3. Controlul emoţional.
- Controlul emoţional, a treia parte a controlului minţii, încearcă să manipuleze şi să restrângă gama de sentimente a unei persoane. Vinovăţia şi frica sunt instrumentele necesare pentru a ţine oamenii sub control.
Vinovăţia este probabil cel mai important nivel emoţional pentru a produce conformitate. Vinovăţia istorică, vina de identitate, vina din cauza acţiunilor trecute, vina socială pot fi folosite de către liderii cultelor distructive.
Majoritatea membrilor cultului nu pot vedea că vina şi frica sunt folosite pentru a fi controlaţi.
Frica este folosită pentru a lega membrii grupului în 2 moduri: 1). Crearea unui inamic extern care îi persecută. FBI care te bagă în închisoare sau te omoară, Satan care te duce în Iad etc. 2). Teroarea că vei fi descoperit şi pedepsit de către lideri.
Teama de ceea ce se poate întâmpla cu tine dacă vei fi descoperit poate fi foarte puternică.
În scopul de a controla pe cineva, emoţiile şi sentimentele lui trebuie redefinite. Fericirea, de exemplu este un sentiment pe care oricine îl doreşte. În unele grupuri fericirea înseamnă urmarea liderului, recrutarea altor membri sau oferirea banilor.
Fericirea este definită ca un sentiment de comunitate oferit de grup. Membri nu au voie să simtă sau să exprime emoţii negative cu privire la grup. Emoţiile negative cu privire la exterior sunt în schimb încurajate.
Membri sunt învăţaţi să nu aibă sentimente pentru ei înşişi sau pentru propriile lor nevoi, ci întotdeauna să se gândească la grup şi să nu se plângă. Niciodată nu trebuie să critice un lider, ci să se critice pe ei înşişi.
Multe grupuri exercită un control complet asupra relaţiilor interpersonale. Liderii le spun oamenilor cum să evite timpul cu alţi membri ai familiei.
Cea mai puternică tehnică de control emoţional este fobia îndoctrinării. Persoanele sunt făcute să aibă o reacţie de panică la gândul plecării: transpiraţie, bătăi rapide a inimii şi dorinţă intensă de a evita posibilitatea.
Li se spune că dacă pleacă vor fi pierduţi şi lipsiţi de apărare în faţa ororilor întunecate: vor deveni nebuni, vor fi ucişi, dependenţi de droguri, se vor sinucide. Poveşti reale cu astfel de cazuri sunt povestite în mod constant sau în tonuri silenţioase. Este aproape imposibil pentru un membru îndoctrinat al cultului să simtă că poate avea vreun fel de securitate în afara grupului.
Când liderii grupului zic: „membri sunt liberi să plece când doresc; uşa este deschisă”, ei dau impresia că membri au voinţă liberă şi, pur şi simplu, aleg să rămână. În realitate, membri nu pot avea o alegere reală, deoarece în navă au fost învăţaţi să aibă o fobie faţă de lumea exterioară. Fobia indusă elimină posibilitatea psihologică a unei persoane să aleagă să părăsească grupul doar pentru că este nefericit sau vrea să facă altceva.
În cazul în care emoţiile unei persoane sunt introduse cu succes sub controlul grupului, gândurile şi comportamentul le va urma.
- Controlul informaţiilor este ultima componentă în controlul minţii. Informaţia este combustibilul pe care-l folosim pentru a ne păstra mintea să funcţioneze corect.
Refuzul faptului de a-i oferi unei persoane informaţiile de care are nevoie îl va face incapabil să aibă judecăţi sănătoase.
Cei ce sunt prinşi în cultele distructive refuză accesul la informaţiile critice, deoarece le lipsesc mecanismele interne de a le procesa. Aceste informaţii de control au impact dramatic şi devastator.
În cultele totalitariste, oamenii au un acces minim la publicaţiile non-cult, reviste, TV, radio. Aceasta, în parte deoarece nu le rămâne timp pentru aceasta.
De asemenea, informaţiile sunt extinse la toate relaţiile. Oamenii nu au voie să vorbească unul cu altul despre vreo critică adusă unui lider, doctrină sau organizaţiei.
Membri trebuie să se spioneze unul pe altul şi să raporteze activităţi necorespunzătoare la lideri.
De asemenea trebuie evitat contactul cu ex-membri. Cei care pot oferi mai multe informaţii sunt cei care trebuie evitaţi.
Doctrinele interioare sunt prezentate treptat, astfel încât persoana nouă să pătrundă mai adânc.
Cele 4 componente: controlul comportamentului, al gândirii, emoţional şi al informaţiilor au o mare putere şi influenţă asupra gândirii umane. Ele formează o reţea totalitaristă care poate manipula chiar şi cele mai puternice minţi. De aceea, cei mai inteligenţi membri sunt şi cei mai implicaţi şi entuziaşti de cult.
Zici ca asta s-a intamplat deja in trecut?: