91
Discuții libere / Re: Leviticul 19:31
« : Martie 05, 2012, 04:14:29 pm »
sunt de acord cu tine Silviu 
Afişare Mesaje
Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.
92
Discuții libere / Re: Ce este fericirea? Cum o putem obține?
« : Martie 05, 2012, 04:11:17 pm »
Matei 5:3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.
4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.
93
Discuții libere / Re: întrebări
« : Martie 05, 2012, 04:08:27 pm »
Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
12 Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga şi vă voi asculta.
13 Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul
Faptele Apostolilor 17:24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâni.
25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui”.
12 Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga şi vă voi asculta.
13 Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul
Faptele Apostolilor 17:24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâni.
25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui”.
94
Doctrină / Re: Evanghelia
« : Martie 05, 2012, 04:04:23 pm »
Dragă Equilibrium, dacă Îl iubim pe Cristos, iubim şi evanghelia, cine nu-i place Evanghelia nu-i place nici de Cristos!
1 Corinteni 16:22 Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata” (Domnul nostru vine!).
1 Corinteni 16:22 Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata” (Domnul nostru vine!).
95
Doctrină / Re: unşi cu Spirit Sfânt
« : Martie 05, 2012, 04:00:21 pm »
Dragă Logic, tu negi Evanghelia şi mesajul ei universal pentru toţi oamenii !!!
Tu spui: "Martorii și alte câteva religii mici au înțeles ce înseamnă aceste cuvinte, relativ la restul omenirii și la pământ,
în timp ce miliardele din „creștinătate” n-au reținut decât că merg în cer, cu bucuria că ce rămâne în urmă arde."
Mesajul universal al Evangheliei este cerul:
Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
1 Petru 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
Efeseni 4:4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
Coloseni 3:4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
2 Corinteni 5:1 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.
2 Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
Tu spui: "Martorii și alte câteva religii mici au înțeles ce înseamnă aceste cuvinte, relativ la restul omenirii și la pământ,
în timp ce miliardele din „creștinătate” n-au reținut decât că merg în cer, cu bucuria că ce rămâne în urmă arde."
Mesajul universal al Evangheliei este cerul:
Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
1 Petru 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie,
4 şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.
Efeseni 4:4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
Coloseni 3:4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
2 Corinteni 5:1 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.
2 Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
96
Doctrină / Re: "Marea Mulţime"
« : Martie 05, 2012, 03:55:07 pm »
De ce: "Nici așa nu merge." Asta este opinea ta, u-i nici un argument ca să-ţi susţi opinea.
Pentru tine relităţile cereşti sunt simboluri ?!?
Pentru tine relităţile cereşti sunt simboluri ?!?
97
Doctrină / Re: 'Salvarea voastră depinde de noi'
« : Martie 05, 2012, 03:51:25 pm »
Salvarea depinde de Cristos nu de oameni:
Faptele Apostolilor 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”
1 Ioan 5:10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.
11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.
13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
Dragă Loaza, este normal să apară tot mai multe inepţi, ca să se împlinească Cuvântul care spune:
2 Timotei 2:17 Şi cuvântul lor va roade ca gangrena.
2 Timotei 3:7 care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
Faptele Apostolilor 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”
1 Ioan 5:10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.
11 Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
12 Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.
13 V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
Dragă Loaza, este normal să apară tot mai multe inepţi, ca să se împlinească Cuvântul care spune:
2 Timotei 2:17 Şi cuvântul lor va roade ca gangrena.
2 Timotei 3:7 care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
98
Doctrină / Re: Naşterea din nou
« : Martie 05, 2012, 03:46:17 pm »
unde vezi tu în Noul Testment clasa cu speranţa pământească, şi unde vezi că această clasă apare în necazul cel mare?
99
Convingeri personale / Re: Viaţa veşnică, pe pământ sau în cer?
« : Martie 05, 2012, 03:34:38 pm »
Amin...aşa este creştini sunt chemaţi la cer nu la o viaţă pe pământ:
Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
2 Corinteni 5:1 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.
2 Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
Filipeni 3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.
2 Corinteni 5:1 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.
2 Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
100
Discuții libere / Re: Marcu 16:15-18 - semnele care îi vor însoții pe credincioși
« : Martie 05, 2012, 03:31:10 pm »
Dragă Lamb, tragi nişte concluzii greşite, eu nu susţin vreo lozincă a penticostalilor, eu susţin ceea ce afirmă Biblia.
În ce priveşte afirmaţia: "Martorii te-au atras cu multitudinea lor de doctrine corect argumentate biblic"...îmi pare rău să afirm că majoritatea doctrinelor martorilor sunt greşite mai mult sau mai puţin, teologi martori sunt unii dintre cei mai slabi teologi, raţionamentele lor sunt departe de Biblie şi de adevăr, ei ştiu să atace pe alţi, dar propria lor doctrină nu şi-o pot stabili în mod clar, credemă Lamb sunt jalnici, sunt unii din cei mai jalnici teologi....
Nu este vorba de nici o rătăcire, a susţine darurile şi minunile prin credinţă însemnă tocmai a susţine Biblia, nicăieri în Biblie nu spune că darurile nu mai sunt active, sau că Dumnezeu s-a schimbat, s-au că cuvintele Domnului: "Totul este cu putinţă pentru cel ce crede" nu mai sunt valabile.
Tocmai credinţa martorilor este jalnică, Evanghelia lor este o altă evanghelie falsă, teologia lor este mai degrabă bazată pe raţionamente umane, decât pe afirmaţile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu care nu poate fi desfinţat.
Penticostali şi carismatici pretind că au darurile Spiritului Sfânt, eu personal am mari rezerve, dar nu vreau să vorbesc despre ei, eu nu susţin cultul penticostal sau mişcarea carismatică, ci adevărul Scripturi.
Şi eu cred la fel ca tine că " nici o religie organizata si institutionalizata nu e aprobata de Dumnezeu."
În ce priveşte afirmaţia: "Martorii te-au atras cu multitudinea lor de doctrine corect argumentate biblic"...îmi pare rău să afirm că majoritatea doctrinelor martorilor sunt greşite mai mult sau mai puţin, teologi martori sunt unii dintre cei mai slabi teologi, raţionamentele lor sunt departe de Biblie şi de adevăr, ei ştiu să atace pe alţi, dar propria lor doctrină nu şi-o pot stabili în mod clar, credemă Lamb sunt jalnici, sunt unii din cei mai jalnici teologi....
Nu este vorba de nici o rătăcire, a susţine darurile şi minunile prin credinţă însemnă tocmai a susţine Biblia, nicăieri în Biblie nu spune că darurile nu mai sunt active, sau că Dumnezeu s-a schimbat, s-au că cuvintele Domnului: "Totul este cu putinţă pentru cel ce crede" nu mai sunt valabile.
Tocmai credinţa martorilor este jalnică, Evanghelia lor este o altă evanghelie falsă, teologia lor este mai degrabă bazată pe raţionamente umane, decât pe afirmaţile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu care nu poate fi desfinţat.
Penticostali şi carismatici pretind că au darurile Spiritului Sfânt, eu personal am mari rezerve, dar nu vreau să vorbesc despre ei, eu nu susţin cultul penticostal sau mişcarea carismatică, ci adevărul Scripturi.
Şi eu cred la fel ca tine că " nici o religie organizata si institutionalizata nu e aprobata de Dumnezeu."
101
Discuții libere / Re: întrebări
« : Martie 05, 2012, 03:22:41 pm »
ca să-ţi răspundă la telefon este nevoie ca să ai credinţă
Evrei 11:6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Evrei 11:6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
102
Cafenea / Re: Inca un film "crestin' bun. " AGORA "
« : Martie 05, 2012, 12:15:07 pm »
un filmuleţ ce arată superioritatea creştinismului faţă de alte religii:
Doar Domnul Isus Cristos poate salva omenirea căzută în groapa păcatului!
Doar Domnul Isus Cristos poate salva omenirea căzută în groapa păcatului!
103
Discuții libere / Re: Scrisoare deschisa catre Dumnezeu
« : Martie 05, 2012, 11:12:06 am »
Iov 38:1 Domnul a răspuns lui Oul Dumitru din mijlocul furtunii şi a zis:
2 „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
Iov 38:9 Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?”
12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
Iov 38:18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20 Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21 Ştii, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
Iov 38:26 ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27 ca să adape locurile pustii şi uscate şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră şi faţa adâncului să se întărească?
31 Poţi să înnozi tu legăturile Pleiadei (Cloşca-cu-pui) sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34 Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Iov 38:35 Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne?”
36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38 ca să înceapă pulberea să facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40 când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?
Iov 39:1 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
7 El râde de zarva cetăţilor,
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
Iov 39:10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penajul berzei.
14 Dar ea îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
Iov 39:18 Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfăie?
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21 Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23 Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
Iov 39:27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28 El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29 De acolo descopere el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.
Iov 40:1 Domnul, a vorbit lui Oul Dumitru şi a zis:
2 „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
2 „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
Iov 38:9 Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?”
12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
Iov 38:18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20 Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21 Ştii, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
Iov 38:26 ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27 ca să adape locurile pustii şi uscate şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră şi faţa adâncului să se întărească?
31 Poţi să înnozi tu legăturile Pleiadei (Cloşca-cu-pui) sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34 Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Iov 38:35 Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne?”
36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38 ca să înceapă pulberea să facă noroi şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40 când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?
Iov 39:1 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
7 El râde de zarva cetăţilor,
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
Iov 39:10 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penajul berzei.
14 Dar ea îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
Iov 39:18 Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfăie?
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21 Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23 Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
Iov 39:27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28 El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29 De acolo descopere el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.
Iov 40:1 Domnul, a vorbit lui Oul Dumitru şi a zis:
2 „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
104
Discuții libere / Re: Marcu 16:15-18 - semnele care îi vor însoții pe credincioși
« : Martie 05, 2012, 11:02:11 am »
Istoria creştină de după apostoli, consemnată de creştini proeminenţi din sec. II-IV d.H. au consemnat în cărţile lor, despre minuni, despre profeţi în plină activitate chiar după moartea apostolilor.
Însă pe parcursul secolelor Dumnezeu a mai făcut minuni şi au mai fost daruri inclusiv profeţia (prorocia), ca dovadă, uitaţi un citat din Didahia (cca. 120-180 d.H.), despre existenţa profeţilor în sec. II d.H.:
Didahia 10:7: „Dar însărcinaţi-i pe profeţi să aducă mulţumiri, daca vor sa facă acest lucru.” 11:3-10: „În ce priveşte apostolii şi profeţii, faceţi aşa cum vă învaţă evanghelia. Pe fiecare apostol care vine la voi să-l primiţi ca pe Domnul însuşi. El va sta cu voi o zi, poate doua, daca este nevoie, dar, daca va rămâne cu voi trei zile, este un profet mincinos. La plecare, apostolul să nu ia cu el decât pâine ca să-i ajungă până la locul de odihnă; daca va cere bani, este un profet mincinos. Să nu ispitiţi sau să vă certaţi cu vreun profet vorbeşte în duhul; căci orice păcat vă va fi iertat, în afara de acesta. Nu oricine vorbeşte în duhul este însă profet; ci profet este cel care are inima Domnului, căci după inimă îi veţi cunoaşte pe profeţii adevăraţi si pe cei mincinoşi. Nici un profet care porunceşte în duhul să se aştearnă masa nu va manca el însuşi la ea, căci atunci ar fi un profet mincinos; şi orice profet care propovăduieşte adevărul, dar nu îl trăieşte, este un profet mincinos...”.
Tot la fel Iustian Martirul (cca. 150 d.H.), declară în lucrarea a II Apologie, la CAPITOLUL VI: Semnificaţia şi puterea Numelui lui Dumnezeu şi al lui Cristos
„Dar „Isus”, numele Lui ca om şi Mântuitor, are şi el o semnificaţie. Căci El a devenit om, după cum am spus înainte, fiind conceput potrivit voii lui Dumnezeu, Tatăl, de dragul oamenilor credincioşi şi pentru distrugerea demonilor. Şi puteţi afla aceasta pe baza lucrurilor pe care le puteţi observa. Căci mulţi creştini au exorcizat nenumăraţi demonizaţi în întreaga lume şi în oraşul vostru. Ei au făcut-o în numele lui Isus Cristos, care a fost răstignit în timpul lui Pilat din Pont, vindecându-i în trecut şi acum, lăsându-i fără putere şi scoţându-i afară pe aceşti demoni care îi posedau, deşi toţi ceilalţi exorcişti şi cei ce foloseau incantaţii şi leacuri nu i-au putut vindeca”.
În Dialogul cu Tryfon - CAPITOLUL LXXXII – DARURILE PROFETICE ALE IUDEILOR AU FOST TRANSFERATE CREŞTINILOR: „Darurile profetice rămân cu noi şi în ziua de astăzi. De aceea, ar trebui să înţelegeţi că [darurile] care existau înainte în poporul vostru ne-au fost transferate nouă.” În CAPITOLUL LXXXVIII – CRISTOS NU DIN PRICINA SĂRĂCIEI A PRIMIT DUHUL SFÂNT: „Acum putem vedea printre noi femei şi bărbaţi care au daruri ale Duhului lui Dumnezeu.” Iustian chiar face o listă cu daruri spirituale, asemănătoare cu cea a lui Pavel, şi despre care spunea că erau active în timpul lui (sec. II d.H.). Astfel în Dialogul cu Iudeul Tryfon, la cap. XXXIX, se spune: „...cunoscând că sunt unii care, veniţi zi de zi la cunoştinţa numelui Hristosului Său, părăsesc calea rătăcirii, căpătându-şi, în felul acesta, fiecare darurile lui, după vrednicia lor şi luminându-se prin numele acestui Hristos; căci unul ia duhul înţelepciunii, altul pe acela al tăriei, altul al vindecării, altul al cunoaşterii de mai înainte, altul al învăţăturii, iar altul al temerii de Dumnezeu.”
Cu toate că Iustian nu vorbeşte aici direct de darul profeţiei, totuşi este clar că darul „cunoaşterii de mai înainte”, este sinonim cu profeţia, şi vorbeşte şi de darul vindecării.
Ireneu sau Irineu (115-190 d.H.) spunea: „Cei ce sunt într-adevăr ucenici ai lui Hristos, primind de la El harul Său, săvârşesc minuni în Numele Său...Unii dintre ei izgonesc cu adevărat şi realmente demoni...Alţii vindecă pe bolnavi punându-şi mâinile peste ei, şi bolnavii sunt restabiliţi...”. (Adv. Haer. 2:32).
Tertulian (cca. 160 – 230 d.H.) spunea: „Noi învingem pe demoni. Îi expunem zilnic la dispreţ şi-i exorcizăm din victimile lor. Aceasta este bine cunoscut de mulţi oameni” (Apol. 23 cap. 2).
Augustin (354 – 430 d.H.), Augustin a crezut că darurile supranaturale au fost retrase din biserică, dar spre sfârşitul vieţii sale, el a retractat spunând în cartea: „oraşul lui Dumnezeu”: „în mai puţin de doi ani el a cunoscut peste 70 de minuni” (cartea 22,8). El a firmă că în mai puţin de 2 ani, el a cunoscut peste 70 de minuni verificate în oraşul lui.
În plus, în cartea: „Ei vorbesc în alte limbi” de John L. Sherrill, descrie în urma cercetărilor istorice, grupurile care au experimentat ‚darul vorbirii în limbi’ pe parcursul secolelor.
„La început montanismul a fost bine primit. Doi dintre cei mai respectaţi şi mai influenţi părinţi ai Biserici timpurii, Tertullian şi Ireneu, au văzut în această mişcare multe lucruri bune şi necesare şi i-au oferit sprijinul. Dar când vorbirea în limbi şi alte fenomene charismatice s-au înmulţit, Roma a început să se teamă de excese. Montanismul a fost eticheatat ca erezie şi nici chiar înfluenţa lui Tertullian şi Ireneu n-a putut să îmblânzească acuzaţiile...
Sfântul Augustin care a trăit în cel de al IV-lea secol, a scris: „Încă mai facem ceea ce au făcut apostolii când şi-au pus mâinile peste samariteni şi s-au rugat să se coboare Duhul Sfânt peste ei, prin punerea mâinilor. Se aşteaptă ca noii convertiţi să vorbească în limbi noi.”
La fel însecolul V, Sfâtul Pachomius, fondatorul primei mănăstiri creştine, se spune că era în stare să vorbească atât în greacă cât şi în latină, limbi pe care nu le învăţaţse1. Această abilitate ciudată de a vorbi într-o limbă neînvăţată a încolţit din nou în secolele XIV şi XVI în viaţa Sf. Vincent Ferrer şi a sSf. Francis Xavier. Vorbirea în limbi apărea la începutul multor treziri de proporţii. Wladensii din vechime vorbeau în limbi necunoscute. La fel janseniştii, quakerii şi metodiştii. În ce slujeam Domnului – scrie W.C. Braithwaite într-o relatare despre adunările de început ale quakerilor – am primit deseori revărsare Duhului peste noi şi...am vorbit în limbi noi”.
Începând cu secolul al XIX, am găsit în bibliotecă mai multe materiale provenind din surse originale şi referiri mai numeroase la vorbirea în limbi:
Statele Unite, 1854: Un anume V.P. Simmons relatează despre vorbirea în limbi în New England. În aclaşi an, Elder F.G. Mathewson vorbea în limbi, iar Elder Edward Burnham le tălmăcea...
Rusia circa 1855: În străfundurile Rusiei ţariste se relatează apariţia unor manifestări penticostale în biserica greo-ortodoxă.
Anglia 1873: Vorbirea în limbi apare în urma campaniilor de evanghelizare ţinute de Dwight l. Moody. „Când am intrat în încăperile sediului Y.M.C.A., - scrie Robert Boyd după ce Moody vizitase Sunderland, Anglia – am găsit adunări ‚în flăcări’. Tinerii vorbeau în limbi şi prooroceau. Oare ce să însemne toate acestea? Nimic altceva decât că Moody li se adresase în aceea după-amiază”.
Statele Unite, 1875: R.B. Swan, un pastor din Providence, E.I. scrie: „în anul 1875, Domnul nostru a început să reverse peste noi Duhul Sfânt: soţia mea şi cu mine şi cu alţi câţiva, am început a rosti cuvinte într-o limbă necunoscută”.
Statele Unite, 1879: În Arkansas, W. Jethro Walthall vorbeşte în limbi. „Nu ştiam nimic despre învăţătura Bibliei în legătură cu Botezul cu Duhul Sfânt, sau vorbirea în alte limbi”, - scrie el.
Armenia, 1880: În mijlocul presibiterienilor armeni din Kara Kala există o puternică mişcare penticostală, cu vorbire în limbi.
Elveţia, 1880: Maria Gerber relatează că într-un moment de bucurie deosebită – despre care ea spune că „i-a călăuzit inima-i răzvrătită să se predea Duhului Sfânt” – a cântat cântări duhovniceşti într-o limbă pe care nu o învăţaţse niciodată. Mai târziu Maria a venit în America, neştiind să vorbească engleza. Într-o zi, în timp ce se ruga pentru o prietenă bolnavă, cuvintele sale izvorâră într-o engleză perfectă, spre uimirea amândoura”.
Aceste evenimente şi altele din istorie (necunoscute de noi), pe care doar veşnicia ni le va face cunoscut.
Despre daruri, un cercetător pe nume, Warfield, afirmă că în sec. IV d.H. mulţi lideri, învăţători religioşi mărturisesc minunile ce aveau loc între creştini şi în acel secol, după aproape 3 secole de la apostoli. Aceşti martori oculari ai minunilor, nu erau nişte naivi, nişte sentimentali sau creduli, ci: „nişte erudiţi de seamă, teologi, predicatori, lideri ai vremii lor”.
Carsen, un respectat cercetător al Noului Testament, după un studiu, a declarat:
„Există dovezi suficente că anumite forme ale darurilor karismatice au continuat sporadic de-a lungul istoriei secualare al bisericii încât este intutil să mai insităm pe fundamente doctrinale că fiecare raport este fie fals fie rezultat activităţii demonice, ori al aberaţiei psihologice”.
Pentru mai multe dovezi vezi cartea: „Surprins de puterea Duhului”, de Jack Deere.
Însă pe parcursul secolelor Dumnezeu a mai făcut minuni şi au mai fost daruri inclusiv profeţia (prorocia), ca dovadă, uitaţi un citat din Didahia (cca. 120-180 d.H.), despre existenţa profeţilor în sec. II d.H.:
Didahia 10:7: „Dar însărcinaţi-i pe profeţi să aducă mulţumiri, daca vor sa facă acest lucru.” 11:3-10: „În ce priveşte apostolii şi profeţii, faceţi aşa cum vă învaţă evanghelia. Pe fiecare apostol care vine la voi să-l primiţi ca pe Domnul însuşi. El va sta cu voi o zi, poate doua, daca este nevoie, dar, daca va rămâne cu voi trei zile, este un profet mincinos. La plecare, apostolul să nu ia cu el decât pâine ca să-i ajungă până la locul de odihnă; daca va cere bani, este un profet mincinos. Să nu ispitiţi sau să vă certaţi cu vreun profet vorbeşte în duhul; căci orice păcat vă va fi iertat, în afara de acesta. Nu oricine vorbeşte în duhul este însă profet; ci profet este cel care are inima Domnului, căci după inimă îi veţi cunoaşte pe profeţii adevăraţi si pe cei mincinoşi. Nici un profet care porunceşte în duhul să se aştearnă masa nu va manca el însuşi la ea, căci atunci ar fi un profet mincinos; şi orice profet care propovăduieşte adevărul, dar nu îl trăieşte, este un profet mincinos...”.
Tot la fel Iustian Martirul (cca. 150 d.H.), declară în lucrarea a II Apologie, la CAPITOLUL VI: Semnificaţia şi puterea Numelui lui Dumnezeu şi al lui Cristos
„Dar „Isus”, numele Lui ca om şi Mântuitor, are şi el o semnificaţie. Căci El a devenit om, după cum am spus înainte, fiind conceput potrivit voii lui Dumnezeu, Tatăl, de dragul oamenilor credincioşi şi pentru distrugerea demonilor. Şi puteţi afla aceasta pe baza lucrurilor pe care le puteţi observa. Căci mulţi creştini au exorcizat nenumăraţi demonizaţi în întreaga lume şi în oraşul vostru. Ei au făcut-o în numele lui Isus Cristos, care a fost răstignit în timpul lui Pilat din Pont, vindecându-i în trecut şi acum, lăsându-i fără putere şi scoţându-i afară pe aceşti demoni care îi posedau, deşi toţi ceilalţi exorcişti şi cei ce foloseau incantaţii şi leacuri nu i-au putut vindeca”.
În Dialogul cu Tryfon - CAPITOLUL LXXXII – DARURILE PROFETICE ALE IUDEILOR AU FOST TRANSFERATE CREŞTINILOR: „Darurile profetice rămân cu noi şi în ziua de astăzi. De aceea, ar trebui să înţelegeţi că [darurile] care existau înainte în poporul vostru ne-au fost transferate nouă.” În CAPITOLUL LXXXVIII – CRISTOS NU DIN PRICINA SĂRĂCIEI A PRIMIT DUHUL SFÂNT: „Acum putem vedea printre noi femei şi bărbaţi care au daruri ale Duhului lui Dumnezeu.” Iustian chiar face o listă cu daruri spirituale, asemănătoare cu cea a lui Pavel, şi despre care spunea că erau active în timpul lui (sec. II d.H.). Astfel în Dialogul cu Iudeul Tryfon, la cap. XXXIX, se spune: „...cunoscând că sunt unii care, veniţi zi de zi la cunoştinţa numelui Hristosului Său, părăsesc calea rătăcirii, căpătându-şi, în felul acesta, fiecare darurile lui, după vrednicia lor şi luminându-se prin numele acestui Hristos; căci unul ia duhul înţelepciunii, altul pe acela al tăriei, altul al vindecării, altul al cunoaşterii de mai înainte, altul al învăţăturii, iar altul al temerii de Dumnezeu.”
Cu toate că Iustian nu vorbeşte aici direct de darul profeţiei, totuşi este clar că darul „cunoaşterii de mai înainte”, este sinonim cu profeţia, şi vorbeşte şi de darul vindecării.
Ireneu sau Irineu (115-190 d.H.) spunea: „Cei ce sunt într-adevăr ucenici ai lui Hristos, primind de la El harul Său, săvârşesc minuni în Numele Său...Unii dintre ei izgonesc cu adevărat şi realmente demoni...Alţii vindecă pe bolnavi punându-şi mâinile peste ei, şi bolnavii sunt restabiliţi...”. (Adv. Haer. 2:32).
Tertulian (cca. 160 – 230 d.H.) spunea: „Noi învingem pe demoni. Îi expunem zilnic la dispreţ şi-i exorcizăm din victimile lor. Aceasta este bine cunoscut de mulţi oameni” (Apol. 23 cap. 2).
Augustin (354 – 430 d.H.), Augustin a crezut că darurile supranaturale au fost retrase din biserică, dar spre sfârşitul vieţii sale, el a retractat spunând în cartea: „oraşul lui Dumnezeu”: „în mai puţin de doi ani el a cunoscut peste 70 de minuni” (cartea 22,8). El a firmă că în mai puţin de 2 ani, el a cunoscut peste 70 de minuni verificate în oraşul lui.
În plus, în cartea: „Ei vorbesc în alte limbi” de John L. Sherrill, descrie în urma cercetărilor istorice, grupurile care au experimentat ‚darul vorbirii în limbi’ pe parcursul secolelor.
„La început montanismul a fost bine primit. Doi dintre cei mai respectaţi şi mai influenţi părinţi ai Biserici timpurii, Tertullian şi Ireneu, au văzut în această mişcare multe lucruri bune şi necesare şi i-au oferit sprijinul. Dar când vorbirea în limbi şi alte fenomene charismatice s-au înmulţit, Roma a început să se teamă de excese. Montanismul a fost eticheatat ca erezie şi nici chiar înfluenţa lui Tertullian şi Ireneu n-a putut să îmblânzească acuzaţiile...
Sfântul Augustin care a trăit în cel de al IV-lea secol, a scris: „Încă mai facem ceea ce au făcut apostolii când şi-au pus mâinile peste samariteni şi s-au rugat să se coboare Duhul Sfânt peste ei, prin punerea mâinilor. Se aşteaptă ca noii convertiţi să vorbească în limbi noi.”
La fel însecolul V, Sfâtul Pachomius, fondatorul primei mănăstiri creştine, se spune că era în stare să vorbească atât în greacă cât şi în latină, limbi pe care nu le învăţaţse1. Această abilitate ciudată de a vorbi într-o limbă neînvăţată a încolţit din nou în secolele XIV şi XVI în viaţa Sf. Vincent Ferrer şi a sSf. Francis Xavier. Vorbirea în limbi apărea la începutul multor treziri de proporţii. Wladensii din vechime vorbeau în limbi necunoscute. La fel janseniştii, quakerii şi metodiştii. În ce slujeam Domnului – scrie W.C. Braithwaite într-o relatare despre adunările de început ale quakerilor – am primit deseori revărsare Duhului peste noi şi...am vorbit în limbi noi”.
Începând cu secolul al XIX, am găsit în bibliotecă mai multe materiale provenind din surse originale şi referiri mai numeroase la vorbirea în limbi:
Statele Unite, 1854: Un anume V.P. Simmons relatează despre vorbirea în limbi în New England. În aclaşi an, Elder F.G. Mathewson vorbea în limbi, iar Elder Edward Burnham le tălmăcea...
Rusia circa 1855: În străfundurile Rusiei ţariste se relatează apariţia unor manifestări penticostale în biserica greo-ortodoxă.
Anglia 1873: Vorbirea în limbi apare în urma campaniilor de evanghelizare ţinute de Dwight l. Moody. „Când am intrat în încăperile sediului Y.M.C.A., - scrie Robert Boyd după ce Moody vizitase Sunderland, Anglia – am găsit adunări ‚în flăcări’. Tinerii vorbeau în limbi şi prooroceau. Oare ce să însemne toate acestea? Nimic altceva decât că Moody li se adresase în aceea după-amiază”.
Statele Unite, 1875: R.B. Swan, un pastor din Providence, E.I. scrie: „în anul 1875, Domnul nostru a început să reverse peste noi Duhul Sfânt: soţia mea şi cu mine şi cu alţi câţiva, am început a rosti cuvinte într-o limbă necunoscută”.
Statele Unite, 1879: În Arkansas, W. Jethro Walthall vorbeşte în limbi. „Nu ştiam nimic despre învăţătura Bibliei în legătură cu Botezul cu Duhul Sfânt, sau vorbirea în alte limbi”, - scrie el.
Armenia, 1880: În mijlocul presibiterienilor armeni din Kara Kala există o puternică mişcare penticostală, cu vorbire în limbi.
Elveţia, 1880: Maria Gerber relatează că într-un moment de bucurie deosebită – despre care ea spune că „i-a călăuzit inima-i răzvrătită să se predea Duhului Sfânt” – a cântat cântări duhovniceşti într-o limbă pe care nu o învăţaţse niciodată. Mai târziu Maria a venit în America, neştiind să vorbească engleza. Într-o zi, în timp ce se ruga pentru o prietenă bolnavă, cuvintele sale izvorâră într-o engleză perfectă, spre uimirea amândoura”.
Aceste evenimente şi altele din istorie (necunoscute de noi), pe care doar veşnicia ni le va face cunoscut.
Despre daruri, un cercetător pe nume, Warfield, afirmă că în sec. IV d.H. mulţi lideri, învăţători religioşi mărturisesc minunile ce aveau loc între creştini şi în acel secol, după aproape 3 secole de la apostoli. Aceşti martori oculari ai minunilor, nu erau nişte naivi, nişte sentimentali sau creduli, ci: „nişte erudiţi de seamă, teologi, predicatori, lideri ai vremii lor”.
Carsen, un respectat cercetător al Noului Testament, după un studiu, a declarat:
„Există dovezi suficente că anumite forme ale darurilor karismatice au continuat sporadic de-a lungul istoriei secualare al bisericii încât este intutil să mai insităm pe fundamente doctrinale că fiecare raport este fie fals fie rezultat activităţii demonice, ori al aberaţiei psihologice”.
Pentru mai multe dovezi vezi cartea: „Surprins de puterea Duhului”, de Jack Deere.
105
Discuții libere / Re: Marcu 16:15-18 - semnele care îi vor însoții pe credincioși
« : Martie 05, 2012, 11:01:44 am »
Domnul Isus Cristos nu a rostit cuvinte în mod iresponsabil, fără acoperire, nu a exagerat când a spus: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). El nu numai a spus că „„Tot ce veţi cere cu credinţă”, sau „orice lucru veţi cere”, ci El chiar ne dă nişte semne care vor însoţi pe credincioşi în lucrarea de predicare a Evangheliei. Prin urmare, Domnul Isus a declarat că există chiar anumite semne miraculoase care vor însoţi pe cei ce cred în El. Astfel în Marcu 16:17-20, se spune: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau.”
În aceste text se spune: „Şi aceste semne vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi limbi noi;...”. În acest pasaj se descrie semnele ce însoţesc pe cel ce crede, problema este că aici nu se vorbeşte de un singur semn; ci, de mai multe: puterea de a exorciza, a vorbi în limbi noi, de a vindeca, de a nu fi afectaţi de otravă şerpilor, sau de o băutură mortală.
Unii afirmă că acest pasaj nu face parte din textul inspirat, este adevărat că Marcu 16:9-20 nu apare în Manuscrisele: Sinaiticus, Vatican, care datează din sec. IV e.n.; şi în Sinaitic Syriac codex, şi în Armenian Version. Însă aceste versete sunt găsite în manuscrisele: Codex Aleaxandrinus, Codex Ephraemi; Bezae Codices, din sec V e.n. cât şi în Vulgata şi în Curetonian Syriac şi în Syriac Peshitta., care sunt traduceri ale textului grecesc în latină, şi în alte limbi.
Ne întrebăm: cum putea acest text să apară în Vulgata din sec. IV, o traducere din greacă în latină, dacă acest text nu ar apărea în manuscrise anterioare greceşti? Este demn de reţinut că pasajul din Marcu 16:9-20 este prezent în scrierile lui Iustian Martirul, Ireneu şi Hipolit din perioada secolului al II-lea, şi se găseşte în aproape fiecare manuscris al Evangheliei după Marcu din sec. V e.n. şi după aceea. Cum se putea ca acest pasaj sa fi fost adăugat în sec. V daca el apare ca citat în scrierile creştine din sec II? De asemenea daca ar fi fost introdus intr-un manuscris din sec V de un copist, cum se face ca apare în manuscrise ce provin din familii de manuscrise diferite şi chiar în copii în siriacă? Putea cineva sa le modifice pe toate? Iar conform cu declaraţiile cercetătorului Robinson, 95% din manuscrisele existente conţin finalul mai lung. Iar în opinia lui Black care a subscris la părerea lui Robinson asupra autenticităţii lui Marcu 16:9-20, subliniind că finalul lung a fost acceptat ca original până în secolul al 19-lea e.n.1
Unii se legă de faptul că Biblia ne spune să nu-l ispitim pe Dumnezeu (Matei 4:7), aici se spune că putem lua în mână şerpi şi putem bea otravă. Problema este că mulţi înţeleg greşit în special v.17,18, şi de aici se trag multe probleme. De exemplu, Isus nu ne spune aici că noi trebuie să bem otravă, sau că trebuie să punem mâna pe şerpi, pentru a demonstra că avem credinţă cum fac unele secte, care îi pune pe membri lor să bea otravă, sau aduc şerpi în biserică, pentru ca fiecare să-şi demonstreze credinţa. Nu; ci, Isus vrea să ne înveţe aici, că dacă în mod accidental vom lua în mână şerpi şi chiar dacă aceştia ne vor muşca, noi nu vom muri dacă suntem în credinţă, ca de pildă cazul lui Pavel care întâmplător, fără ca el să aibă această intenţie, a fost muşcat de o viperă, dar nu a păţit nimic (citeşte Fapte 28:1-6), tot aşa şi cu băutul otrăvii căci Isus spune: „dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma” El nu spune: „cei credincioşi vor bea pentru a-şi demonstra credinţa” ci „dacă vor bea”, adică vor bea de pildă apă, fără să ştie că ea este otrăvită, însă prin credinţă ei vor birui otrava şi nu vor fi afectaţi. Deci problema nu este de a bea otravă în mod voit; ci, în mod inconştient, accidental însă credinţa în Isus este atât de puternică încât poate anula efectul otrăvii.
În concluzie textul din Marcu 16:9-20, se armonizează cu restul Bibliei (compară ca exemplu Matei 24:14 cu Marcu 16:15,16; sau Marcu 16:9 cu Luca 8:2; sau Luca 24:11 cu Marcu 16:11; etc.).
De pildă, apostolul Pavel susţine ceva asemănător cu ceea ce spune Domnul în Marcu 16:17-20, indicând spre două daruri care le pot avea orice creştin, este vorba de vorbirea în alte limbi ca şi în Marcu 16:17, şi profeţie. Astfel în 1Corinteni 14:5, se precizează: „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, ca să capete Biserica zidire sufletească.” Şi tot la fel şi în 1Corinteni 14:31, se precizează: „Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.”
Aceste daruri ca şi cele din Marcu 16:17-20, le pot avea orice creştin, Scriptura e clară: „puteţi să prorociţi toţi”; „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi”! Oare să dorească Pavel, profeţia şi vorbirea în alte limbi, dacă acest lucru nu ar fi posibil? Cu siguranţă că el nu ar face asemenea afirmaţii, dacă ele sunt gratuite şi nu au acoperire în lucrarea Spiritului Sfânt.
Textul din Ioan 14:12, susţine acelaşi lucru:
Ioan 14:12 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.
O credinţă la nivelul expus de Domnul Isus va face semne şi minuni, va atrage lucrarea supranaturală în viaţa lui.
Majoritatea cultelor susţin că darurile spirituale nu mai sunt valabile, dar acest lucru nu este susţinut de Biblie, care învaţă că darurile vor exista până va veni starea de perfecţiune la revenirea Domnului.
Pe parcursul istorie nu doar în biserica primară s-au manifestat diferite daruri şi lucrări supranaturale.
În aceste text se spune: „Şi aceste semne vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi limbi noi;...”. În acest pasaj se descrie semnele ce însoţesc pe cel ce crede, problema este că aici nu se vorbeşte de un singur semn; ci, de mai multe: puterea de a exorciza, a vorbi în limbi noi, de a vindeca, de a nu fi afectaţi de otravă şerpilor, sau de o băutură mortală.
Unii afirmă că acest pasaj nu face parte din textul inspirat, este adevărat că Marcu 16:9-20 nu apare în Manuscrisele: Sinaiticus, Vatican, care datează din sec. IV e.n.; şi în Sinaitic Syriac codex, şi în Armenian Version. Însă aceste versete sunt găsite în manuscrisele: Codex Aleaxandrinus, Codex Ephraemi; Bezae Codices, din sec V e.n. cât şi în Vulgata şi în Curetonian Syriac şi în Syriac Peshitta., care sunt traduceri ale textului grecesc în latină, şi în alte limbi.
Ne întrebăm: cum putea acest text să apară în Vulgata din sec. IV, o traducere din greacă în latină, dacă acest text nu ar apărea în manuscrise anterioare greceşti? Este demn de reţinut că pasajul din Marcu 16:9-20 este prezent în scrierile lui Iustian Martirul, Ireneu şi Hipolit din perioada secolului al II-lea, şi se găseşte în aproape fiecare manuscris al Evangheliei după Marcu din sec. V e.n. şi după aceea. Cum se putea ca acest pasaj sa fi fost adăugat în sec. V daca el apare ca citat în scrierile creştine din sec II? De asemenea daca ar fi fost introdus intr-un manuscris din sec V de un copist, cum se face ca apare în manuscrise ce provin din familii de manuscrise diferite şi chiar în copii în siriacă? Putea cineva sa le modifice pe toate? Iar conform cu declaraţiile cercetătorului Robinson, 95% din manuscrisele existente conţin finalul mai lung. Iar în opinia lui Black care a subscris la părerea lui Robinson asupra autenticităţii lui Marcu 16:9-20, subliniind că finalul lung a fost acceptat ca original până în secolul al 19-lea e.n.1
Unii se legă de faptul că Biblia ne spune să nu-l ispitim pe Dumnezeu (Matei 4:7), aici se spune că putem lua în mână şerpi şi putem bea otravă. Problema este că mulţi înţeleg greşit în special v.17,18, şi de aici se trag multe probleme. De exemplu, Isus nu ne spune aici că noi trebuie să bem otravă, sau că trebuie să punem mâna pe şerpi, pentru a demonstra că avem credinţă cum fac unele secte, care îi pune pe membri lor să bea otravă, sau aduc şerpi în biserică, pentru ca fiecare să-şi demonstreze credinţa. Nu; ci, Isus vrea să ne înveţe aici, că dacă în mod accidental vom lua în mână şerpi şi chiar dacă aceştia ne vor muşca, noi nu vom muri dacă suntem în credinţă, ca de pildă cazul lui Pavel care întâmplător, fără ca el să aibă această intenţie, a fost muşcat de o viperă, dar nu a păţit nimic (citeşte Fapte 28:1-6), tot aşa şi cu băutul otrăvii căci Isus spune: „dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma” El nu spune: „cei credincioşi vor bea pentru a-şi demonstra credinţa” ci „dacă vor bea”, adică vor bea de pildă apă, fără să ştie că ea este otrăvită, însă prin credinţă ei vor birui otrava şi nu vor fi afectaţi. Deci problema nu este de a bea otravă în mod voit; ci, în mod inconştient, accidental însă credinţa în Isus este atât de puternică încât poate anula efectul otrăvii.
În concluzie textul din Marcu 16:9-20, se armonizează cu restul Bibliei (compară ca exemplu Matei 24:14 cu Marcu 16:15,16; sau Marcu 16:9 cu Luca 8:2; sau Luca 24:11 cu Marcu 16:11; etc.).
De pildă, apostolul Pavel susţine ceva asemănător cu ceea ce spune Domnul în Marcu 16:17-20, indicând spre două daruri care le pot avea orice creştin, este vorba de vorbirea în alte limbi ca şi în Marcu 16:17, şi profeţie. Astfel în 1Corinteni 14:5, se precizează: „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte, este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, ca să capete Biserica zidire sufletească.” Şi tot la fel şi în 1Corinteni 14:31, se precizează: „Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.”
Aceste daruri ca şi cele din Marcu 16:17-20, le pot avea orice creştin, Scriptura e clară: „puteţi să prorociţi toţi”; „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi”! Oare să dorească Pavel, profeţia şi vorbirea în alte limbi, dacă acest lucru nu ar fi posibil? Cu siguranţă că el nu ar face asemenea afirmaţii, dacă ele sunt gratuite şi nu au acoperire în lucrarea Spiritului Sfânt.
Textul din Ioan 14:12, susţine acelaşi lucru:
Ioan 14:12 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl.
O credinţă la nivelul expus de Domnul Isus va face semne şi minuni, va atrage lucrarea supranaturală în viaţa lui.
Majoritatea cultelor susţin că darurile spirituale nu mai sunt valabile, dar acest lucru nu este susţinut de Biblie, care învaţă că darurile vor exista până va veni starea de perfecţiune la revenirea Domnului.
Pe parcursul istorie nu doar în biserica primară s-au manifestat diferite daruri şi lucrări supranaturale.