Bătrânii din fosta mea congregație erau oameni de treabă. Au încercat să mă facă să mă răzgândesc, la modul politicos. Asta era una din sarcinile lor. Le-am spus la telefon că au decizia mea scrisă și că nu are rost să pierdem timpul. Am întrebat dacă au vreo neclaritate cu privire la scrisoarea de dezasociere, apoi ne-am salutat și am închis.
Nu m-a hărțuit nimeni de atunci încoace, în nici un fel. Marea majoritate a fraților și surorilor se fac că nu mă văd prin oraș, iar mie mi se rupe în 14. Tocmai frații care erau considerați "slabi spiritual" m-au salutat și au vorbit cu mine. Sunt oameni deosebiți, doar că nu prea merg pe teren.
În fine, familia mea e ortodoxă, eu am fost singurul martor. A fost decizia mea să mă botez și la fel a fost decizia mea să mă dezasociez. Nu știu cum e să te naști cu părinți martori și să crești prin sala regatului.