Da, aici este durerea şi mai mare că ei nu îşi dau seama că urmează doctrine bazate pe tradiţii omeneşti 


În altă ordine de idei eu cred că "spălarea creierului" se practică de mai toate religiile oranizate. Se apelează la emoţii, la tehnologia fricii, conspiraţii...
Dar ce se poate face dacă un minor care locuieşte cu părinţii comite un păcat grav şi, din cauza atitudinii lui nepenitente, este exclus din congregaţie? Din moment ce copilul locuieşte cu părinţii, aceştia au încă responsabilitatea de a-l instrui şi de a-l disciplina potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Cum ar trebui procedat? — Proverbele 6:20–22; 29:17.
13 Poate că ar fi bine — de fapt, ar fi cel mai indicat — ca tânărul să fie instruit şi disciplinat în particular prin intermediul unui studiu biblic.
Mulţi copii se opun ţinerii studiului familial cu regularitate. Ar trebui oare ca acest lucru să-i împiedice pe părinţi să ţină studiul la data planificată? Nicidecum. „Nebunia este lipită de inima copilului“, se spune în Proverbele 22:15.
21 Să remarcăm, de asemenea, că părinţilor li s-a spus cum trebuie să-i înveţe pe copii „aceste cuvinte“, sau porunci: „Să le inculci în fiul tău“. Iată cum defineşte Dicţionarul explicativ al limbii române verbul „a inculca“: „a întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepţie etc.“. De fapt, Dumnezeu le spune părinţilor să stabilească un program regulat de instruire biblică al cărui scop să fie întipărirea lucrurilor spirituale în mintea copiilor lor.
Verbul ebraic tradus prin ‘a inculca’ transmite ideea de ascuţire a unei unelte, de exemplu cu o piatră de ascuţit. Acest lucru nu se poate realiza prin câteva lovituri, ci necesită sârguinţă, o acţiune repetată. The New English Bible redă acest verb ebraic prin ‘a repeta’. Este clar că ‘inculcarea’ presupune faptul de a lăsa o impresie de durată. — Compară cu Proverbele 27:17.
Aşadar, părinţii care sunt creştini adevăraţi ar trebui să-şi ia în serios obligaţia de a le întipări copiilor convingerile lor religioase. Ei nu au dreptul să ignore această responsabilitate şi să le dea copiilor lor libertatea de a-şi alege religia. Aceasta include faptul de a-i lua pe „copiii“ lor la întruniri. Acolo, părinţii au posibilitatea să stea lângă aceştia şi să îi ajute să aprecieze foloasele spirituale pe care o familie unită le poate trage din faptul că acordă atenţie discuţiilor scripturale şi participă la ele. — Deuteronomul 31:12, 13; Isaia 48:17–19; 2 Timotei 1:5; 3:15.
La un moment dat în viaţă, fiecare persoană decide ce concepţii religioase va împărtăşi, în caz că se hotărăşte să facă acest lucru. Dacă părinţii creştini îşi asumă propria responsabilitate de a le acorda copiilor lor instruire religioasă de la o vârstă fragedă şi dacă folosesc acest timp pentru a-i instrui să raţioneze pe baza principiilor sănătoase, alegerea pe care urmaşii lor o vor face mai târziu în viaţă va fi, foarte probabil, cea corectă. — 2 Cronici 34:1, 2; Proverbele 2:1–9.

.Se simte prajeala si la propriu si la figurat.Arde scafarlia de zici ca ai girofar in loc de cap.