DEX:
CULT1, culte, s. n. 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus.
Orice grupare sau biserică este un cult conform acestei definiţii, căci orice biserică aduce omagiu lui Dumnezeu.
În ce priveşte Organizaţia Martorii lui Iehova ca cult recunoscut de stat, aceasta este o altă problemă, însemnă a da socoteală statului de modul lor de organizare, de modul cum îşi fac lucrarea etc. ceea în opinea mea este grreşit, pentru că adunarea creştină dă socoteală doar lui Cristos Capul.
Adunarea creştină în Biblie este un organism viu, este trupul lui Cristos, ea nu se subordonează în domeniu spiritual autorităţilor laice, ci doar în domeniul fizic, al taxelor, impozitelor, etc.
A ne subordona din punct de vedere spiritual, însemnă a face lucrarea lui Dumnezeu după cum vrea Cezarul, sau cu aprobarea Cezarului, ori lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie îngrădită şi subordonată oamenilor; ci, lui Dumnezeu.
Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi încadrată, înregimentată, şi ea nu are nevoie de aprobarea oamenilor, ea este prin natura ei spirituală şi divină, dincolo de Cezar.
Ioan 3:6 Ce este născut din carne, este carne şi ce este născut din Duh, este duh.
7 Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.
8 Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”