Matei 27:46 - „Eli, Eli, lama sabactani”

[sceptic]

În tonul Comemorării propun un verset interesant spre dezbatere:

Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lama sabactani?“, adică: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?“

Watchtower oferă următoare explicație:

15:34 — Oare cuvintele lui Isus „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?“ dovedesc lipsă de credinţă? Nicidecum. Nu ştim sigur de ce a rostit Isus aceste cuvinte, dar el era, probabil, conştient că Iehova nu-l mai proteja în acel moment, tocmai pentru ca integritatea să-i fie pe deplin încercată. De asemenea, este posibil ca Isus să fi rostit aceste cuvinte pentru a împlini ce a fost prezis despre el în Psalmul 22:1 (Mat. 27:46).

De unde până unde e Psalmul 22:1 o profeție legată de Isus?

Interesant este că Isus este portretizat astfel, doar în Matei și Marcu, în Luca și Ioan el fiind pe deplin conștient de ce i se întâmplă:

32 Însă alţi doi bărbaţi, răufăcători, erau duşi ca să fie executaţi cu el. 33 Când au ajuns la locul numit „Craniu“, i-au ţintuit pe stâlp pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga lui. 34 [[Dar Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“]] Şi, ca să împartă veşmintele sale, au aruncat sorţii. 35 Poporul stătea şi se uita. Însă conducătorii îşi băteau joc de el, zicând: „Pe alţii i-a salvat! Să se salveze pe sine, dacă acesta este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36 Chiar şi soldaţii îşi băteau joc de el, apropiindu-se, dându-i vin acru 37 şi zicând: „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te!“ 38 Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor“. 39 Unul dintre răufăcătorii atârnaţi pe stâlp îl insulta, zicând: „Nu eşti tu Cristosul? Salvează-te pe tine şi pe noi!“ 40 Răspunzând, celălalt l-a mustrat şi a zis: „Nu te temi deloc de Dumnezeu, acum că eşti sub aceeaşi judecată? 41 Noi, da, pe bună dreptate, căci primim din plin ce merităm pentru lucrurile pe care le-am făcut, dar omul acesta n-a făcut nimic necuvenit“. 42 Şi a mai zis: „Isus, adu-ţi aminte de mine când vei ajunge în regatul tău!“ 43 Iar el i-a zis: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!“ 44 Era pe la ceasul al şaselea şi totuşi peste tot pământul s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea, 45 pentru că lumina soarelui dispăruse. Atunci perdeaua sanctuarului s-a rupt prin mijloc. 46 Isus a strigat cu glas tare şi a zis: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul!“ Spunând aceasta, şi-a dat ultima suflare.

Lângă stâlpul de tortură al lui Isus stăteau mama sa şi sora mamei sale, precum şi Maria, soţia lui Clopa, şi Maria Magdalena. 26 Văzând-o pe mama sa şi pe discipolul pe care îl iubea stând acolo, Isus i-a zis mamei sale: „Femeie, iată-ţi fiul!“ 27 Apoi i-a zis discipolului: „Iată-ţi mama!“ Şi din ceasul acela discipolul a luat-o la el acasă. 28 După aceea, când Isus a ştiut că de acum toate lucrurile fuseseră împlinite, a zis: „Mi-e sete“, pentru a se împlini cuvântul Scripturii. 29 Acolo era un vas plin cu vin acru. Ei au pus un burete plin cu vin acru într-o tulpină de isop şi i l-au dus la gură. 30 Însă, când a primit vinul acru, Isus a zis: „S-a împlinit!“ şi, înclinându-şi capul, şi-a dat spiritul.

Așadar, pe de-o parte Isus în Matei și Marcu este batjocorit, insultat, nu răspunde cu nimic și în final afirmă „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”, iar în celelalte două evanghelii le răspunde celor care-l batjocoresc: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac” și „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!” apoi afirmă „S-a împlinit!”/„Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul!“ și încetează din viață.

Ce credeți că a vrut să spună Isus în Matei și Marcu? De unde diferența de „abordare” dintre evangheliști?

[Dorel Caminante]

Având în vedere că Matei a scris în principal evreilor şi a dorit să sublinieze că Isus a îndeplinit profeţiile mesianice. În ce priveşte Psalmul 22, majoritatea erudiţilor sunt de acord nu de ieri, de azi, că acela e un psalm mesianic.
Îmi aduc aminte de o secvenţă din filmul Isus din Nazaret, al lui Zeffirelli, cum este adaptat acest pasaj:

Isus: Eli, Eli, lama sabachtani!
Fariseu 1 (mirat): He's calling on the prophet Elijah!
Fariseu 2 (cu o privire concentrată): No, he's not calling Elijah. He's quoting the Scriptures! Even now, nailed to the cross, he quotes the Scriptures, even now.

Având în vedere că Ioan şi-a redactat evanghelia mult mai târziu e posibil să nu fi considerat relevant acel detaliu.
Discuţia răufăcătorilor ţintuiţi pe cruce alături de Isus era relevantă pentru Luca, el subliniind în evanghelia sa că Isus este Mesia şi pentru neamuri.

[logic]

    Posibil ca Isus a sperat pana in ultimul moment ca Dumnezeu va interveni si-l va salva. Invatatura VT despre inaltarea fiului omului, pe care o predica, presupunea o umilire, eventual o situatie amenintatoare, dar nu neaparat moartea.   
    Acele ultime ore dinaintea pastelui erau critice in cronologia regatului anuntat. Timpul expira. Isus dusese la paroxism provocarea mesianica la adresa iudeilor si a lui Dumnezeu. Ori ma recunoasteti ca mesia adevarat, ori ma condamnati ca fals si Dumnezeu va trebui sa intervina. S-a ajuns sa fie condamnat la moarte si tintuit pe lemn. Conducatorii il ridiculizau, spunandu-i sa se salveze cum i-a salvat pe altii, daca este Cristosul. Asta insemna ca Dumnezeu sa intervina macar acum, sa faca un semn din cer prin care sa-l confirme public ca mesia.

    Soldatii romani ii spuneau sa se salveze daca este regele iudeilor. Inscriptia indica ca este regele iudeilor sau, dupa Ioan, ca ar fi zis ca este. Unul dintre talhari l-a provocat sa se salveze pe el si apoi si pe ei, daca este Cristosul. Mai era timp in care toti puteau fi salvati de la moarte. Celalalt talhar i-a soptit (just in case) sa nu-l uite (probabil cu un decret de gratiere) daca se va salva si va veni in imparatia lui, la care Isus i-a raspuns increzator cu "adevarat iti spun astazi vei fi cu mine in locul imprejmuit (inapoi in cetate)".
    Au mai trecut trei ore in care cerul s-a intunecat, probabil de nori. Situatia devenea disperata pentru ca se apropia sabatul de Paste (15 nisan). Asta insemna grabirea mortii lor... Nu se intampla nimic. Spre final, Isus a inceput sa strige, probabil in mod repetat, "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?". Apoi, dupa un ultim strigat, Matei spune ca si-a dat duhul.
 

[sceptic]

În ce priveşte Psalmul 22, majoritatea erudiţilor sunt de acord nu de ieri, de azi, că acela e un psalm mesianic.

Mă interesează argumentele lor. 

Eu cred că mai degrabă scriitorii NT au vrut să-l facă pe Isus mesia, astfel că au căutat versete din VT și le-au aplicat la Isus. Mă aștept de la o profeție să fie evidentă, explicită, cum se găsesc prin Daniel: „La timpul sfârşitului, regele sudului va începe să lupte cu el, iar regele nordului va năvăli ca o furtună împotriva lui cu care, cu călăreţi şi cu multe corăbii” (Daniel 11:40), nu obscură cum o văd pe cea din Psalmi 22. Psalmul cu pricina este, după cum spune și antetul, „O melodie a lui David”.

Mai mult în Luca 23:46 Isus citează alt verset din scriptură, aș zice, incompatibil cu cel tocmai citat din Psalm 22:

Isus a strigat cu glas tare şi a zis: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul!“ Spunând aceasta, şi-a dat ultima suflare.

În mâna ta îmi încredinţez spiritul. Tu m-ai eliberat, o, Iehova, Dumnezeul adevărului!

Legat de evanghelii și portretizarea diferită a lui Isus.

Un creștin desigur, va încerca să armonizeze evanghelile și să facă o evanghelie mare, unificatoare. Critici textuali însă, comparându-le, și-au dat seama că acest lucru nu se poate face fără compromisuri, de aceea le analizează pe fiecare separat. Privite ca lucrări cu caracter de sine stătător, evanghelile diferă substanțial în înfățișarea diverselor aspecte ale vieții lui Isus.