Cimpanzeii , rudele noastre foarte apropiate , conform evolutionistilor. De la ei s-a mostenit violenta , spiritul de haita , canibalismul , inclinatia spre crima... maimutele nefiind impinse sa faca asta de nici o religie/credinta
Iar aberezi.
Cimpanzeii , rudele noastre foarte apropiate , conform evolutionistilor. De la ei s-a mostenit violenta , spiritul de haita , canibalismul , inclinatia spre crima... maimutele nefiind impinse sa faca asta de nici o religie/credinta
despre complexitatea vietii si "sansa 0" de aparitiei a ei nu zici nimic..Nu dovedeste nimic! Poate ai vrut sa spui 0,000000000000000... (o infinitate de zerouri) si abia dupa aia 1, adica tot "0"!
Faptul ca Pamantul e populat dovedeste ca viata nu are sansa de aparitie 0. Poate 0.0001, dar nu 0.









Australopithecus sediba
Varsta: 1.95 - 1.78 milioane ani
Inaltime: 1.27m
Greutate: necunoscuta
Capacitate craniana: 420-450cc (cimpanzeii au 282-500 cc, Homo sapiens are 1052-1500cc )
Localitate: Malapa (langa Johannesburg), Africa de Sud.
Repertoriu fosil: Doua schelete partiale si numeroase fragmente.
Anul descoperirii: 2008
Prezinta un amestec de trasaturi primitive si derivate. Are mai multe caracteristici derivate care sunt intalnite mai degraba la genul Homo decat la australopitecini, legand aceasta specie strans de a noastra.
Schimbari functionale in pelvisul lui sediba indica o evolutie a mersului biped, in timp ce alte partile ale scheletului retin trasaturi intalnite la alte specii australopitecine. Masuratori ale rezistentei humerusului si al femurului arata ca sediba avea un model locomotor mai apropiat de al omului decat o fosila a Homo habilis. Aceste trasaturi sugereaza ca sediba umbla drept in mod regulat, si ca schimbarile pelvisului au luat loc inaintea altor schimbari din corp gasite in specimene mai tarzii de Homo.
Printre trasaturile derivate ale craniului acestui hominin: molari si premolari mici (similari in marime cu ai nostri), caracteristici faciale mai similare cu Homo. Insa, in ciuda schimbarilor observate in pelvis si craniu, sediba prezinta un schelet similar cu al altor australopitecini: membre superioare lungi si capacitate craniana scazuta.
Combinatia trasaturilor primitive si derivate ale lui sediba arata o parte a tranzitiei de la o forma adaptata partial la trai arboricol, catre una principal adaptata mersului biped.
Dimorfismul sexual (diferentele dintre sexe) este de asemenea similar cu al lui Homo sapiens.
Surse:
Evolution, The Human Story (Alice Roberts)
http://humanorigins.si.edu/evidence/human-fossils/species/australopithecus-sediba
Cateva adaugiri pt. Australopithecus sediba.
Portiunile indicate cu portocaliu sunt similare Homo:
- Dinti mici
- Canalul dintre uter si vagin este mare
- Mana abila - degete scurte si drepte adaptate la creat unelte, desi urmele muschilor pe oase atesta abilitati puternice de apucare, ca la maimute; mai umana ca a lui Homo habilis
- Os talus avansat
- Picioare lungi
- Nas proiectat in afara
- Regiunea frontala a creierului extinsa - indica reorganizare avansata a materiei cenusii
Cele cu mov similare genului Australopithecus:
- Corp mic
- Maini lungi
- Calcai primitiv (mai primitiv ca al lui A. afarensis)
- Creier mic
Sursa: idem.



Nu va mai trece mult timp si vom gasi viata si pe alte planete din sistemul solar (forme rudimentare). Si atunci veti fi facuti de ras voi, inchinatorii la zei morti.Şi dacă se vor găsi forme de viaţă chiar mai aveansate de cât noi?








Nu dovedeste nimic! Poate ai vrut sa spui 0,000000000000000... (o infinitate de zerouri) si abia dupa aia 1, adica tot "0"!Eu nu ma inchin la zei morti... eu banuiesc ca exista Unul viu... o Constiinta Cosmica... eu ii zic Necunoscutul, multumit?!
In imensitatea Universului, 0,00......01 e o cifra mare. Nu va mai trece mult timp si vom gasi viata si pe alte planete din sistemul solar (forme rudimentare). Si atunci veti fi facuti de ras voi, inchinatorii la zei morti.

Ca sa continui seria dovezilor evolutiei. Ce inseamna design defectuos in acest context? Este notiunea ca daca organismele ar fi construite din nimic de catre un creator, ele nu ar prezenta imperfectiuni. Un design perfect ar fi intr-adevar semnatura unui designer inteligent. Designul defectuos pe de alta parte, este semnatura evolutiei, tocmai la ce ne asteptam in cazul in care organismele evolueaza, si structuri noi evolueaza din cele vechi. In acest caz, vom observa mai degraba o serie de compromisuri; unele trasaturi functioneaza destul de bine, altele mai putin bine si nu atat de bine pe cat s-ar putea, sau ar trebui.
In acest sens am vazut deja mai mult exemple. Aripile minuscule si inutile ale pasarii kiwi. Pelvisul vestigial al balenelor. Apendicele nostru bomba cu ceas. Etc.
In filmul "Man of the Year", Robin Wiliams ajunge cumva presedintele SUA. In timpul unui interviu, intrebat fiind despre Intelligent Design, Wiliams raspunde cu umor:
"Oamenii spun ca trebuie sa predam ID in scoli. Uitati-va la corpul uman: vedeti ceva inteligent? Avem o fabrica de procesare a deseurilor care trece prin mijlocul unei zone de agrement!"
Urmeaza cateva exemple noi de design defectuos.
Un prim exemplu de design defectuos este designul pestilor plati din familia Pleuronectiformes ("inatatori pe o parte"), adica calcanii. Acesti pesti - spre deosebire de majoritatea pestilor - sunt asimetrici. Ambii ochi sunt plasati pe aceeasi parte. Acest aranjament confera calcanilor mai multe avantaje evolutionare: se pot lipii pe o parte de fundul apei pt a se ascunde, devenind una cu pamantul, putand astfel sa atace alti pesti fara sa fie observati.
Chestia e ca acesti pesti sunt la inceput simetrici ca toti ceilalti pesti. Ei se nasc avand aceeasi forma ca toti pestii care inoata vertical, cu cate un ochi plasat pe fiecare parte a corpului. Unul pe partea stanga, altul pe cea dreapta.
Dar dupa o luna de la nastere, incepe sa se intample un lucru straniu: unul din ochi incepe sa migreze in susul capului, pana ajunge langa celalalt ochi, pe cealalta parte! Acum ambii ochi sunt pe aceeasi parte, unul langa altul. Si capul se modifica pe parcursul acestui proces, ajutand migratia ochiului. Si aripioarele si culoarea pestelui se schimba. Cand inoata, acesti pesti inoata pe o parte.
Daca un designer inteligent ar crea pesti plati, nu ar avea sens sa procedeze astfel. Pestele ar fi creat de la inceput asa, plat, cu ambii ochi pe-o parte - ca si cei din familia Rajidae, care sunt plati din nascare si care stau pe "burta" - nu ca acesti pesti, care trebuie sa devina plati culcandu-se pe o parte in timp ce ochiul se muta in cap, deformand si capul.
De fapt, familia calcanilor a evoluat din pestii obisnuiti simetrici...
Un alt exemplu de "design" defectuos este nervul laringial al mamiferelor. Acesta porneste din creier, si ajunge pana la urma in laringe. El ne ajuta sa vorbim si sa inghitim. Dar chestia e ca este mult mai lung decat ar fi nevoie. In loc sa mearga de la creier si sa ajunga direct in laringe (cam 30 cm la om), acesta ajunge pana in piept, se invarte in jurul aortei si a unui ligament derivat din aorta, si apoi merge inapoi in sus, ajungand sa se conecteze in sfarsit cu laringele. Ajunge sa masoare de trei ori mai mult, 90 cm. In cazul girafelor, traseul este similar, ajungandu-se la un nerv lung de 4.5 metri!
Traseul intortocheat al nervului laringeal nu tradeaza doar un "design" defectuos, ci este chiar daunator. Lungimea crescuta il face predispus la accidente: poate fi de exemplu deteriorat printr-o lovitura in piept, provocand dificultati majore la vorbire si inghitire.
Lungimea inutila si traseul intortocheat a nervului laringial are sens doar in lumina evolutiei, si constituie dovada a evolutiei omului din stramosi pesti. La pesti, al 6-lea arc brahial devine o branhie mai tarziu, care este intretinuta de al 6-lea arc aortic.
A 4-a ramura a nervului vag se desfasoara in spatele acestui arc. Aceste structuri raman parte integranta a aparatului branhial la pestii adulti, inervand si aducand sange de la branhii. La mamifere insa, o parte a arcului branhial a evoluat, transformandu-se in laringe. Laringele si nervul acestuia au ramas conectati de-a lungul acestui proces, dar al 6-lea arc aortic de pe partea stanga a corpului s-a miscat in jos inspre piept, devenind "ligamentum arteriosum".
Din cauza ca nervul ramane in spatele acestui arc dar este inca conectat la o structura din gat, a fost fortat sa evolueze un traseu care merge in jos in piept, se invarte in jurul aortei si a ramasitei celui de-al 6-lea arc aortic, si apoi urca inapoi in laringe.
Pe parcursul evolutiei noastre, vasul de sange al celui de-al 5-lea arc a disparut, si vasele celui de-al 4-lea si al 6-lea arc s-au miscat in jos in viitorul trunchi, pt. a deveni aorta si un ligament care leaga aorta de artera pulmonara. Dar nervul laringial, inca in spatele celui de-al 6-lea arc, a trebuit sa ramana conectat la structurile embrionice care vor deveni laringele, structuri care raman in apropierea creierului.
Viitoarea aorta evoluand in spate inspre inima, nervul laringeal a fost obligat sa evolueze inapoi de-a lungul ei. Pt. a tine pasul cu evolutia retrograda a aortei, nervul laringial a trebuit sa devina lung si recurent. Aceasta cale evolutionara este "recapitulata" in timpul dezvoltarii embrionului, de vreme ce, ca si embrioni, noi ne incepem drumul cu un model piscicol (de peste) al sistemului nervos. La urma, ramanem cu "design" defectuos.
Un exemplu de design gretos de data asta: o specie de testoasa care urineaza pe gura http://www.bbc.co.uk/nature/19883278
Când o sa mai auziti ca creatia lui dzeu e minunata, gânditi-va si la aceasta specie
Datorita evolutiei, sistemul de reproducere la oameni este afectat de diferite probleme. Si anume:
a) Barbatii au duce-o mai bine daca testiculele s-ar forma in afara corpului, direct in scrot (unde temperatura mai scazuta duce la un nivel calitativ mai ridicat al spermei). Testiculele insa incep sa se formeze in abdomen. Cand fetusul are 6-7 luni, testiculele migreaza in scrot prin doua canale numite "canalele inghinale", ferindu-se astfel de temperatura vatamatoare a corpului.
Aceste canale lasa in urma locuri vulnerabile care ii face pe barbati sa fie predispusi la hernii inghinale. Care hernii, sunt daunatoare: ele pot obstructiona intestinele, si cateodata cauzau moartea, inainte de a se inventa chirurgia. Nici un designer inteligent nu ne-ar fi supus la o asemenea calatorie testiculara sinuoasa. Ne-am capatuit cu ea pt. ca am mostenit programul de dezvoltare al testiculelor de la stramosii nostri pesti, ale caror gonade se dezvoltau si ramaneau complet in abdomen. Dezvoltarea noastra incepe cu testicule interne ca si la pesti, iar apoi coborarea lor a evoluat mai tarziu, ca o adaugire.
b) Barbatii sunt deasemenea dezavantajati de prostul design al uretrei, care se intampla sa treaca exact prin mijlocul prostatei, care produce parte din lichidul seminal. Ca sa-l parafrazez pe Robin Williams, este o teava de canalizare care trece printr-o zona de agrement! O mare parte dintre barbati vor dezvolta o prostata marita spre sfarsitul vietii lor, care sugruma uretra si va cauza urinatul sa fie dificil si dureros (acest lucru se pare ca nu a fost o problema in cea mai mare parte a existentei umane, cand putini barbati traiau mai mult de 30 de ani). Un designer destept nu ar fi trecut o teava flexibila printr-un organ predispus la infectie si umflare. Acest lucru s-a intamplat insa, pt. ca prostata mamifera a evoluat din tesut al peretilor prostatei.
Nici femeile nu o duc mai bine. Ele dau nastere prin pelvis, un proces dureros si ineficace care, inainte de a aparea medicina moderna, a omorat un numar apreciabil de femei si bebelusi.
Problema este ca de cand oamenii au dezvoltat creiere mari prin evolutie, capul fatului a devenit mare in comparatie cu deschizatura pelvisului, care a trebuit sa ramana ingust pt. a permite un mers bipedal eficient. Acest compromis a condus la dificultati si dureri enorme la nastere. Daca am fi proiectat un exemplar feminin uman, nu am fi redirectionat tractul reproductiv feminin in asa fel incat ar fi iesit prin abdomenul inferior in loc de pelvis? Ba bine ca nu. Imaginati-va cu cat ar fi fost mai usor pt. femei sa dea nastere. Insa oamenii au evoluat din fiinte care depuneau oua sau nasteau pui vii prin pelvis, un proces mai putin dureros decat la oameni. Suntem limitati de istoria noastra evolutionara.
Sau ar fi creat un designer inteligent un loc liber intre ovar si trompele uterine, astfel incat ovulul sa trebuiasca sa traverseze acest spatiu inainte de a putea migra prin trompe si a se implanta in uter? Cateodata ovulul fertilizat esueaza in aceasta incercare de a ajunge in trompa, si se implanteaza in abdomen. Aceasta produce o sarcina abdominala, care aproape intotdeauna este fatala copilului, si fara ajutorul unei operatii chirurgicale, fatala si pt. mama.
De fapt acest spatiu problematic este o ramasita a stramasilor nostri reptilieni si pesti, care depun oua direct din ovar, inspre exteriorul corpului. Trompele uterine sunt conexiuni imperfecte care au evoluat mai tarziu ca o adaugire la mamifere.
Evoluția este cauza durerilor de spate, picioare plate si maseli de minte recalcitrante - http://www.telegraph.co.uk/science/evolution/9873352/Evolution-to-blame-for-bad-backs-dropped-arches-and-impacted-wisdom-teeth-say-scientists.html
Cu alte cuvinte, design neinteligent.


















Am ajuns in sfarsit si la fosilele Homo sapiens.

Am ajuns in sfarsit si la fosilele Homo sapiens.
Ş-ai încălecat pe-o şa şi nea-ai spus povestea aşa,
Ş-ai încălecat pe-o roată şi ne-ai spus povestea toată,
Ş-ai încălecat pe-o mătrăgună şi ne-ai spus o mare minciună!