"Nou în Împărăţia Tatălui Meu"

[valeriu]

Matei 26:29  „Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

„Nou în Împărăţia Tatălui Meu”, se poate interpreta în mai multe feluri:
1.   îl voi bea cu voi din nou în …
2.   voi bea cu voi un vin nou în …
3.   îl voi bea cu voi într-un fel nou în…
Poate mai există şi altele.
Ce a vrut Isus să spună?

[logic]

Nu se poate înţelege decât că la timpul paştelui din anul următor,
când se bea vin din recolta nouă, va fi fost venită/instaurată
împărăţia mesianică în Ierusalim.

"Până în ziua când îl voi bea nou"

Şase luni până la Regat

[valeriu]

Eu optez pentru varianta 3.
Mi se pare nonsens  să spui că anul viitor vei bea vin din noua recoltă. Asta se înţelegea de la sine.
Felul în care ne redă Luca (22:15 – 18), nu lasă de înţeles că în următorul an vor bea vinul de Paşti în Împărăţia lui Dumnezeu, ci că urma patima Sa, patima lui Isus. Iată că Isus nu se gândea nicidecum la o împărăţie mesianică. Aici, WTS a înţeles bine că acela era ultimul Paşti care trebuia sărbătorit, dar ce înseamnă „împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu”?
Luca 22:15, 16.  „El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.”
Dacă era vorba  de următorul an cu următoarea lui recoltă, nu era nevoie să spună: „nu le voi mai mânca, până la…”

[logic]

Eu optez pentru varianta 3. Mi se pare nonsens  să spui că anul viitor vei bea vin din noua recoltă. Asta se înţelegea de la sine.

valeriu,
 nu ştiu ce înţelegi tu, dar mesajul nu este că vinul nou va fi băut anul viitor. Ci că vinul nou va fi băut în împărăţie.

O asigurare sau juruinţă, cu asumarea unui risc personal, în stilul profeţilor evrei. Ceea ce însemna că la timpul paştelui din anul următor, când se beau pahare de vin din recolta nouă, va fi fost venită/instaurată împărăţia mesianică.

Asta spune în principiu şi Luca: va fi ultimul paşte înainte de a veni împărăţia. Garantat de faptul că Isus îşi asumă riscul (cu pedeapsa capitală) să nu ţină următorul paşte - decât în împărăţie.

"Şi le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştele acesta cu voi înainte de a pătimi; pentru că vă spun că nicidecum nu voi mai mânca din el, până când va fi împlinit în Împărăţia lui Dumnezeu“. Şi, primind un pahar, a mulţumit şi a spus: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nicidecum nu voi bea din rodul viţei până când nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu“.

PS Cuvintele tăiate sunt o inserţie adăugată ulterior.

[valeriu]

Rolul venirii lui Isus pe pământ, nu a fost nicidecum pentru a întemeia o împărăţie mesianică în secolul I şi nici altădată. E drept că ucenicii Lui aşa au crezut o vreme, până ce Duhul (Mângâietorul) i-a învăţat altfel. Asta reiese chiar din cuvintele lui Isus: Matei 23:37, 38  „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!  Iată că vi se lasă casa pustie;…”
Isus nu le spune că urmează să întemeieze o împărăţie mesianică, ci dimpotrivă, că li se lasă casa pustie.
Matei 26:29, trebuie să însemne altceva. 

[valeriu]

Cum şi când se împlinesc Paştele în Împărăţia lui Dumnezeu? (Luca 22:15, 16)

[logic]

Cum şi când se împlinesc Paştele în Împărăţia lui Dumnezeu? (Luca 22:15, 16)

Raspunsul l-am dat deja. Acela trebuia sa fie ultimul paste!

"Nicidecum nu voi mai mânca din el, până când va fi împlinit în Împărăţia lui Dumnezeu“, pentru că vă spun că nicidecum nu voi bea din rodul viţei până când nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu“.

De aici crestinii au mers si merg pe doua interpretari.
1. Imparatia nu a venit (literal) si pastele a continuat sa se tina, impreuna cu celelalte sarbatori (primii crestini evrei - ebionitii/nazareenii secolului I)
2. Imparatia a venit (spiritual) si pastele s-a sfarsit - s-a "implinit in imparatia lui Dumnezeu" (interpretarea lui Luca, a crestinilor dintre natiuni si a multora de azi).

[valeriu]

De aici crestinii au mers si merg pe doua interpretari.

Există şi o a treia interpretare: ca între ultimul Paşte ţinut de Isus şi împlinirea lui în Împărăţia lui Dumnezeu, să treacă un număr mare de ani.
Timp de aproximativ 1400 de ani, de la primul Paşte din Egipt şi până la ultimul pe care l-a ţinut Hristos, Paştele era un simbol, o umbră, un lucru neîmplinit care urma să se împlinească în parte. După 1400 de ani, mielul de Paşte a fost schimbat cu Isus (Ioan1:29), deci putem spune că un lucru principal din acea sărbătoare s-a împlinit, dar cum se va împlini Paştele în Împărăţia lui Dumnezeu? 
În Egipt, IEHOVA a promis şi a şi îndeplinit atunci imediat: Exodul 6:6, 7   „De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii.”
În anul 33, aceste promisiuni nu au mai avut loc şi nici până azi dacă ne referim la poporul Domnului, la un Israel simbolic, de aceea tot întreb: ce schimbări trebuie să vedem în poporul lui Dumnezeu încât să putem spune că Paştele s-a împlinit (sau se va împlini) în Împărăţia lui Dumnezeu?