M-am nascut in 1983 din parinti si bunici Martori. M-am botezat la 13 ani din proprie initiativa si inima deoarece am crezut ca acesta este adevarul. Dupa ce am terminat liceul, am renuntat la gandul de a face o instruire superioara, desi eram foarte bun la matematica si am inceput pionieratul. Timp de 11 ani si jumatate am facut acest serviciu neintrerupt, fara sa am vreun loc de munca; duceam o viata foarte simpla, gandindu-ma ca atunci cand va fi nevoie Iehova ma va ajuta. Apoi am fost numit slujitor auxiliar (sau ministerial, nu stiu cum este in alte congregatii, dar la noi aceasta inseamna sa fii sclavul batranilor) si deoarece eram singurul, si 3 batrani, eu ma ocupam de toate. In fine, in 2007 am facut Scoala de Instruire Ministeriala si in 2010 am fost numit batran.
Referitor la cum am aflat adevarul despre Martori, totul a inceput spre sfarsitul anului 2010 cand supraveghetorul de circumscriptie s-a implicat in familia noastra si ne-a demis pe nedrept pe tatal meu si pe mine (povestea e lunga), deoarece era ruda cu o familie ai care-i membri ne erau rivali fara motiv. Chiar ei s-au laudat ca i-au dat bani supraveghetorului (deci nici macar sa-si tina gura inchisa nu stiau). Am scris vreo 20 de scrisori la filiala si inca 5 la corpul de guvernare in care am explicat clar situatia si ca vreau sa se analizeze situatia si nu am primit niciun raspuns. Singurul lucru care mi s-a spus este ca filiala nu raspunde la acuzatii. (Mentionez ca una dintre acuzatii era ca supraveghetorul de circumscriptie a trimis o scrisoare la filiala in numele tatalui meu, deoarece tatal meu a scris ceva in scrisoare si filiala a trimis un raspuns cu privire la ceva ce tatal meu nu a scris). Astfel, am fost demis, dar inca un an am fost pionier; atunci am avut o depresie mare, prietenii mei, unul cate unul se indepartau de mine, iar sperantele ca o sa se faca dreptate erau din ce in ce mai mici.
In martie 2013, am citit intr-o carte de psihologie ceva ce mi s-a parut interesant (sunt pasionat si de psihologie) si am cautat pe internet mai multe informatii si am dat de un sondaj al unei institutii renumite din Anglia care arata ca numarul de paranoici si schizofrenici este mai mare la Martori decat media. "Deci nu sunt Martorii cei mai fericiti oameni de pe pamant", mi-am zis. Tot acolo se facea si o scurta referire la Raymond Franz, fost membru al corpului de guvernare. Nu am stiut ca vreun membru al corpului de guvernare ar fi renuntat la religia Martorilor. De aceea am devenit curios, dar inca mi-era frica. Apoi mi-am zis: "Decat sa traiesc cu acesti oameni in paradis (egoisti, corupti, lingusitori), si ei sa stapaneasca si acolo peste mine, este un privilegiu pentru mine sa mor in Armaghedon". Asa am inceput sa-l citesc pe Franz si mi-am dat seama ca Martorii nu aveau nicio legatura cu Biblia. I-am spus si tatalui meu ce am citit si asa am fost amandoi eliberati de aceasta religie distructiva.
Oficial inca sunt Martor, dar in inima mea sunt crestin.
Referitor la cum am aflat adevarul despre Martori, totul a inceput spre sfarsitul anului 2010 cand supraveghetorul de circumscriptie s-a implicat in familia noastra si ne-a demis pe nedrept pe tatal meu si pe mine (povestea e lunga), deoarece era ruda cu o familie ai care-i membri ne erau rivali fara motiv. Chiar ei s-au laudat ca i-au dat bani supraveghetorului (deci nici macar sa-si tina gura inchisa nu stiau). Am scris vreo 20 de scrisori la filiala si inca 5 la corpul de guvernare in care am explicat clar situatia si ca vreau sa se analizeze situatia si nu am primit niciun raspuns. Singurul lucru care mi s-a spus este ca filiala nu raspunde la acuzatii. (Mentionez ca una dintre acuzatii era ca supraveghetorul de circumscriptie a trimis o scrisoare la filiala in numele tatalui meu, deoarece tatal meu a scris ceva in scrisoare si filiala a trimis un raspuns cu privire la ceva ce tatal meu nu a scris). Astfel, am fost demis, dar inca un an am fost pionier; atunci am avut o depresie mare, prietenii mei, unul cate unul se indepartau de mine, iar sperantele ca o sa se faca dreptate erau din ce in ce mai mici.
In martie 2013, am citit intr-o carte de psihologie ceva ce mi s-a parut interesant (sunt pasionat si de psihologie) si am cautat pe internet mai multe informatii si am dat de un sondaj al unei institutii renumite din Anglia care arata ca numarul de paranoici si schizofrenici este mai mare la Martori decat media. "Deci nu sunt Martorii cei mai fericiti oameni de pe pamant", mi-am zis. Tot acolo se facea si o scurta referire la Raymond Franz, fost membru al corpului de guvernare. Nu am stiut ca vreun membru al corpului de guvernare ar fi renuntat la religia Martorilor. De aceea am devenit curios, dar inca mi-era frica. Apoi mi-am zis: "Decat sa traiesc cu acesti oameni in paradis (egoisti, corupti, lingusitori), si ei sa stapaneasca si acolo peste mine, este un privilegiu pentru mine sa mor in Armaghedon". Asa am inceput sa-l citesc pe Franz si mi-am dat seama ca Martorii nu aveau nicio legatura cu Biblia. I-am spus si tatalui meu ce am citit si asa am fost amandoi eliberati de aceasta religie distructiva.
Oficial inca sunt Martor, dar in inima mea sunt crestin.
memorat
