Sunt de acord ca cei mai multi eruditi din prezent prefera "Dumnezeu" sau "un dumnezeu" in prolog.
Dar aici nu e vorba de preferinte. Textul in sine, spune "cuvantul era 'un dumnezeu'/'dumnezeu'".
Ce ai scris despre eruditi mi se pare foarte ciudat. Deci ei sunt subiectivi pt. ca sunt sau au fost crestini. Tu insa, impreuna cu o minoritate minuscula, sunteti singurii detinatori ai adevarului, deci stindarde ale obiectivitatii? Acuma pe bune, nu crezi ca asta cam suna a cult? Toti oamenii astia de meserie, academici, universitari, au judecata intunecata, dar tu Logic vezi adevarul asa cum e. Cam asta reiese din ceea ce ai scris.
De fapt situatia nu sta deloc asa in ce-i priveste pe eruditii de care vorbeam. Ei nu "apartin crestinatatii", doar daca vorbesti de institutii pe care le-am exclus deja din discutie, institutii care apartin de diverse culte cum ar fi Southwestern Baptist Theological Seminary, Atlanta Bible College si alte asemenea asezaminte.
Eu vorbesc de mediul academic din universitatile seculare. Bart Ehrman ar fi un exemplu. In tinerete mare neo-protestant (nascut-din-nou), in timp ce urmeaza o universitate seculara pt studii NT in urma studiului isi pierde credinta si e agnostic acum. Nici vorba sa se agate de vechile idei de cand era "nascut-din-nou"; e faimos pt. cartile lui despre biblie, pe care o arata ca fiind failibila si omeneasca. Afirma ca doctrina trinitatii nu poate fi dedusa din NT, etc etc.
Parerile tale pe acest subiect mi se par total gratuite. Acesti oameni sunt rareori afilitati religios, sa nu mai pomenesc ca exista destui agnostici si atei printre ei. Am avut ocazia sa fiu martor la discutii intre oameni din astia extrem de religiosi care discutau cu obida cum au mari probleme sa fie acceptati la universitati seculare (deci prestigioase) pt studii in NT; cand universitatile aflau ca ei au absolvit deja cutare si cutare colegiu religios, sansele de a fi acceptati se reduceau brusc, pt. ca academicii astia ii considerau tari de cap si doctrinari, deloc material de universitate serioasa. Si erau foarte suparati ca-s discriminati, ca credinta si religiozitatea e privita ca un minus in mediul academic, etc. Habar nu am de unde ai scos imaginea aia care ai zugravit-o mai sus despre ei, mi se pare inventata pe loc.
ev. Ioan fiind scrisa de un grup de crestini evrei (ebioniti) cu vederi adoptioniste sub calauzirea lui Iacov
O alta afirmatie care mi se pare total gratuita. Ebionitii au scris evanghelia? "Ioan" e tocmai opusul unei evanghelii ebionite; de fapt nu exista nici un text astazi care sa poate fi atribuit ebionitilor.
Ca un indiciu, nici Ioan nici Pavel nu stiu de nasterea virgina, care este ceruta pentru a presupune preexistenta.
Cu greu poate fi ignoranta lui Pavel vizavi de subiect indicatoare de ebionism. Deci si Pavel e ebionit acum, el cu pre-existenta din textele lui? A, deci toti erau ebioniti de fapt
Ioan deja scrie foarte tarziu, putea linistit cunoaste conceptia virginala. Ehrman de exemplu, crede ca conceptia virginala nu-i serveste cu nimic lui Ioan, care are in maneca un as care bate tot, pre-existenta - superioara oricarei conceptii virginale.
Acum, ca sa fim practici, pentru ca tu zici ca "nu exista nimic in text care sa indreptateasca ideea ca acest 'logos' este planul, promisiunea unui mesia", eu as veni cu afirmatia aproape inversa: nu exista nimic in context care sa indice fara echivoc ca este vorba despre o persoana in cer, preexistenta nasterii lui Isus din Maria.
Eu sper ca glumesti

Exista deosebit de mult in text care sa arate ca logosul e o persoana. El este [un] dzeu si este cu dzeu. El era in lume si lumea a fost facuta prin el, a venit la ai lui dar ei nu l-au primit, etc etc.
Daca inlocuiesti persoana cu "planul", toate versetele astea sunt facute sa contina tot felul de redundante ciudate, rezultand tot felul de exprimari stangace:
Planul era [un] dzeu si planul era cu dzeu, planul era in lume si lumea a fost facuta prin plan, planul a venit la ai lui dar cei ai planului nu au primit planul, planul a devenit carne etc etc...
logos - semnificatia termenului, mai ales echivalentul ebraic davar, uzanta in VT si alte scrieri permit sa se inteleaga ca este vorba despre o personificare; apoi, referirea la logos ca la un lucru, in loc de un nume/titlu
incarnarea (1:14) - poate fi inteleasa direct in mesia ca om matur, nu intr-un ovul fecundat de unde se naste un om obisnuit care devine mai tarziu mesia.
Logosul in VT niciodata nu e [un] dzeu sau este "cu dzeu". Conceptele astea sunt straine de VT, dar sunt la ele acasa in sincretismul de care vorbeam.
Exista in VT si sensul derivat de viata pe care o are un om ca suflet. De exemplu in interdictia de a nu manca carnea impreuna cu sufletul, sau in rugaciunea lui lui Ilie sa se intoarca sufletul copilului in el.
Exista, dar nu este cazul aici. Cand are sensul de "viata", in VT nu prea vezi acest contrast, aceasta dihotomie intre trup si suflet, intre trup si viata. Te ucide cineva, ti-a ucis si trupul-sufletul, nu mai ai viata. Viata e omorata, contra ce spune 10:28.