Universal, protestul tau ca nu te inchini la zei morti nu e foarte credibil. Am observat ca tot incerci sa te delimitezi de crestinism (pt. ca probabil nu poti raspunde problemelor jenante cu care acesta este patat), dar exprimarile tale te cam dau de gol. Nu de mult mi-ai spus pe chat ca un fel de concluzie la discutia noastra, ceva de genul "Eu nu pot sa renunt la El". Daca ne uitam la primele tale posturi de acum un an, vorbeai de "D-zeu" aparandu-l, de iertarea, iubirea, vindecarea si pedeapsa lui D-zeu, de platirea pacatelor, etc. Acum il numesti "Necunoscut"? Vezi ca mi se pare ca scrie undeva ca "oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi fiul omului, cînd va veni în slava tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri"
In al doilea rand, cererea ta "explicati voi cum sta treaba cu inteligenta din spatele naturii" contine afirmatia ca in spatele naturii sta inteligenta. Poate vrei mai intai sa dovedesti acest lucru, ca sa avem apoi ce explica contra? Sau vrei sa-ti explic eu mai intai ca daca in spatele naturii sta cineva, natura dezvaluie adesea mai degraba prostia acestuia, decat inteligenta? Ai citit acest subiect de la prima pagina? Nu cred, altfel ai fi observat ca am postat deja pe aceasta tema:
Ca sa continui seria dovezilor evolutiei. Ce inseamna design defectuos in acest context? Este notiunea ca daca organismele ar fi construite din nimic de catre un creator, ele nu ar prezenta imperfectiuni. Un design perfect ar fi intr-adevar semnatura unui designer inteligent. Designul defectuos pe de alta parte, este semnatura evolutiei, tocmai la ce ne asteptam in cazul in care organismele evolueaza, si structuri noi evolueaza din cele vechi. In acest caz, vom observa mai degraba o serie de compromisuri; unele trasaturi functioneaza destul de bine, altele mai putin bine si nu atat de bine pe cat s-ar putea, sau ar trebui.
In acest sens am vazut deja mai mult exemple. Aripile minuscule si inutile ale pasarii kiwi. Pelvisul vestigial al balenelor. Apendicele nostru bomba cu ceas. Etc.
In filmul "Man of the Year", Robin Wiliams ajunge cumva presedintele SUA. In timpul unui interviu, intrebat fiind despre Intelligent Design, Wiliams raspunde cu umor:
"Oamenii spun ca trebuie sa predam ID in scoli. Uitati-va la corpul uman: vedeti ceva inteligent? Avem o fabrica de procesare a deseurilor care trece prin mijlocul unei zone de agrement!"
Urmeaza cateva exemple noi de design defectuos.
Un prim exemplu de design defectuos este designul pestilor plati din familia Pleuronectiformes ("inatatori pe o parte"), adica calcanii. Acesti pesti - spre deosebire de majoritatea pestilor - sunt asimetrici. Ambii ochi sunt plasati pe aceeasi parte. Acest aranjament confera calcanilor mai multe avantaje evolutionare: se pot lipii pe o parte de fundul apei pt a se ascunde, devenind una cu pamantul, putand astfel sa atace alti pesti fara sa fie observati.
Chestia e ca acesti pesti sunt la inceput simetrici ca toti ceilalti pesti. Ei se nasc avand aceeasi forma ca toti pestii care inoata vertical, cu cate un ochi plasat pe fiecare parte a corpului. Unul pe partea stanga, altul pe cea dreapta.
Dar dupa o luna de la nastere, incepe sa se intample un lucru straniu: unul din ochi incepe sa migreze in susul capului, pana ajunge langa celalalt ochi, pe cealalta parte! Acum ambii ochi sunt pe aceeasi parte, unul langa altul. Si capul se modifica pe parcursul acestui proces, ajutand migratia ochiului. Si aripioarele si culoarea pestelui se schimba. Cand inoata, acesti pesti inoata pe o parte.
Daca un designer inteligent ar crea pesti plati, nu ar avea sens sa procedeze astfel. Pestele ar fi creat de la inceput asa, plat, cu ambii ochi pe-o parte - ca si cei din familia Rajidae, care sunt plati din nascare si care stau pe "burta" - nu ca acesti pesti, care trebuie sa devina plati culcandu-se pe o parte in timp ce ochiul se muta in cap, deformand si capul.
De fapt, familia calcanilor a evoluat din pestii obisnuiti simetrici...
Un alt exemplu de "design" defectuos este nervul laringial al mamiferelor. Acesta porneste din creier, si ajunge pana la urma in laringe. El ne ajuta sa vorbim si sa inghitim. Dar chestia e ca este mult mai lung decat ar fi nevoie. In loc sa mearga de la creier si sa ajunga direct in laringe (cam 30 cm la om), acesta ajunge pana in piept, se invarte in jurul aortei si a unui ligament derivat din aorta, si apoi merge inapoi in sus, ajungand sa se conecteze in sfarsit cu laringele. Ajunge sa masoare de trei ori mai mult, 90 cm. In cazul girafelor, traseul este similar, ajungandu-se la un nerv lung de 4.5 metri!
Traseul intortocheat al nervului laringeal nu tradeaza doar un "design" defectuos, ci este chiar daunator. Lungimea crescuta il face predispus la accidente: poate fi de exemplu deteriorat printr-o lovitura in piept, provocand dificultati majore la vorbire si inghitire.
Lungimea inutila si traseul intortocheat a nervului laringial are sens doar in lumina evolutiei, si constituie dovada a evolutiei omului din stramosi pesti. La pesti, al 6-lea arc brahial devine o branhie mai tarziu, care este intretinuta de al 6-lea arc aortic.
A 4-a ramura a nervului vag se desfasoara in spatele acestui arc. Aceste structuri raman parte integranta a aparatului branhial la pestii adulti, inervand si aducand sange de la branhii. La mamifere insa, o parte a arcului branhial a evoluat, transformandu-se in laringe. Laringele si nervul acestuia au ramas conectati de-a lungul acestui proces, dar al 6-lea arc aortic de pe partea stanga a corpului s-a miscat in jos inspre piept, devenind "ligamentum arteriosum".
Din cauza ca nervul ramane in spatele acestui arc dar este inca conectat la o structura din gat, a fost fortat sa evolueze un traseu care merge in jos in piept, se invarte in jurul aortei si a ramasitei celui de-al 6-lea arc aortic, si apoi urca inapoi in laringe.
Pe parcursul evolutiei noastre, vasul de sange al celui de-al 5-lea arc a disparut, si vasele celui de-al 4-lea si al 6-lea arc s-au miscat in jos in viitorul trunchi, pt. a deveni aorta si un ligament care leaga aorta de artera pulmonara. Dar nervul laringial, inca in spatele celui de-al 6-lea arc, a trebuit sa ramana conectat la structurile embrionice care vor deveni laringele, structuri care raman in apropierea creierului.
Viitoarea aorta evoluand in spate inspre inima, nervul laringeal a fost obligat sa evolueze inapoi de-a lungul ei. Pt. a tine pasul cu evolutia retrograda a aortei, nervul laringial a trebuit sa devina lung si recurent. Aceasta cale evolutionara este "recapitulata" in timpul dezvoltarii embrionului, de vreme ce, ca si embrioni, noi ne incepem drumul cu un model piscicol (de peste) al sistemului nervos. La urma, ramanem cu "design" defectuos.
Un exemplu de design gretos de data asta: o specie de testoasa care urineaza pe gura http://www.bbc.co.uk/nature/19883278
Când o sa mai auziti ca creatia lui dzeu e minunata, gânditi-va si la aceasta specie
Datorita evolutiei, sistemul de reproducere la oameni este afectat de diferite probleme. Si anume:
a) Barbatii au duce-o mai bine daca testiculele s-ar forma in afara corpului, direct in scrot (unde temperatura mai scazuta duce la un nivel calitativ mai ridicat al spermei). Testiculele insa incep sa se formeze in abdomen. Cand fetusul are 6-7 luni, testiculele migreaza in scrot prin doua canale numite "canalele inghinale", ferindu-se astfel de temperatura vatamatoare a corpului.
Aceste canale lasa in urma locuri vulnerabile care ii face pe barbati sa fie predispusi la hernii inghinale. Care hernii, sunt daunatoare: ele pot obstructiona intestinele, si cateodata cauzau moartea, inainte de a se inventa chirurgia. Nici un designer inteligent nu ne-ar fi supus la o asemenea calatorie testiculara sinuoasa. Ne-am capatuit cu ea pt. ca am mostenit programul de dezvoltare al testiculelor de la stramosii nostri pesti, ale caror gonade se dezvoltau si ramaneau complet in abdomen. Dezvoltarea noastra incepe cu testicule interne ca si la pesti, iar apoi coborarea lor a evoluat mai tarziu, ca o adaugire.
b) Barbatii sunt deasemenea dezavantajati de prostul design al uretrei, care se intampla sa treaca exact prin mijlocul prostatei, care produce parte din lichidul seminal. Ca sa-l parafrazez pe Robin Williams, este o teava de canalizare care trece printr-o zona de agrement! O mare parte dintre barbati vor dezvolta o prostata marita spre sfarsitul vietii lor, care sugruma uretra si va cauza urinatul sa fie dificil si dureros (acest lucru se pare ca nu a fost o problema in cea mai mare parte a existentei umane, cand putini barbati traiau mai mult de 30 de ani). Un designer destept nu ar fi trecut o teava flexibila printr-un organ predispus la infectie si umflare. Acest lucru s-a intamplat insa, pt. ca prostata mamifera a evoluat din tesut al peretilor prostatei.
Nici femeile nu o duc mai bine. Ele dau nastere prin pelvis, un proces dureros si ineficace care, inainte de a aparea medicina moderna, a omorat un numar apreciabil de femei si bebelusi.
Problema este ca de cand oamenii au dezvoltat creiere mari prin evolutie, capul fatului a devenit mare in comparatie cu deschizatura pelvisului, care a trebuit sa ramana ingust pt. a permite un mers bipedal eficient. Acest compromis a condus la dificultati si dureri enorme la nastere. Daca am fi proiectat un exemplar feminin uman, nu am fi redirectionat tractul reproductiv feminin in asa fel incat ar fi iesit prin abdomenul inferior in loc de pelvis? Ba bine ca nu. Imaginati-va cu cat ar fi fost mai usor pt. femei sa dea nastere. Insa oamenii au evoluat din fiinte care depuneau oua sau nasteau pui vii prin pelvis, un proces mai putin dureros decat la oameni. Suntem limitati de istoria noastra evolutionara.
Sau ar fi creat un designer inteligent un loc liber intre ovar si trompele uterine, astfel incat ovulul sa trebuiasca sa traverseze acest spatiu inainte de a putea migra prin trompe si a se implanta in uter? Cateodata ovulul fertilizat esueaza in aceasta incercare de a ajunge in trompa, si se implanteaza in abdomen. Aceasta produce o sarcina abdominala, care aproape intotdeauna este fatala copilului, si fara ajutorul unei operatii chirurgicale, fatala si pt. mama.
De fapt acest spatiu problematic este o ramasita a stramasilor nostri reptilieni si pesti, care depun oua direct din ovar, inspre exteriorul corpului. Trompele uterine sunt conexiuni imperfecte care au evoluat mai tarziu ca o adaugire la mamifere.
Evoluția este cauza durerilor de spate, picioare plate si maseli de minte recalcitrante - http://www.telegraph.co.uk/science/evolution/9873352/Evolution-to-blame-for-bad-backs-dropped-arches-and-impacted-wisdom-teeth-say-scientists.html
Cu alte cuvinte, design neinteligent.
Si mai pot continua daca vrei.
Daca e sa vorbim de ochi, cel mai izbitor aspect al imperfectiunii lui este ca retina este situata cu spatele in fata. O camera digitala este conceputa ca imaginea sa fie proiectata direct pe suprafata fotosensibila - fotocelulele sunt indreptate inspre scena pe care intentionam s-o inregistram. Fiecare fotocelula are desigur un fir conectat la un dispozitiv care va inregistra informatia.
Ei bine, "fotocelulele" ochiului sunt indreptate invers, cu spatele la scena. "Firele" care le conecteaza la creier se intind pe toata suprafata retinei, astfel incat razele de lumina trebuie sa treaca printr-un covor de cabluri inainte ca sa ajunga la fotocelule - ceea ce nu are nici un sens.
In ce priveste performanta optica, ochiul uman atinge calitatea lentilelor Zeiss doar in fovee, o depresiune a retinei situată în centrul ei. Cand scrutam o scena, miscam fovea in diferite directii - parti ale scenei - vazand-o pe fiecare in cel mai mic detaliu, in timp ce avem iluzia ca vedem toata scena cu aceesi precizie. Un Zeiss sau un Nikon de calitate chiar vede intreaga scena cu o claritate aproape egala.
Si "minunile" nu se termina aici: o consecinta a faptului ca fotocelule sunt indreptate cu spatele la scena este ca firele care poarta informatia trebuie cumva sa treaca prin retina inapoi spre creier. In ochii vertebratelor, toate aceste cabluri converg intr-o anumita gaura din retina, pe unde ies prin ea. Gaura care e plina cu nervii acestia se numeste "punctul mort". De fapt "punct" este afirmatia modesta, este mai degraba un petic mort. Nu este doar design defectuos, este designul unui idiot.
In secolul 19, omul de stiinta german Hermann von Helmholtz (fizician, desi contributiile lui in biologie si psihologie au fost mai mari), a spus despre ochi:
"Daca un optician ar vrea sa-mi vanda un instrument care ar fi avut aceste defecte, cred ca as fi fost indreptatit sa ii acuz neglijenta in termeni drastici, si sa-i returnez instrumentul".
"Pentru ca ochiul are fiecare defect posibil care poate fi intalnit la un instrument optic, si chiar unele care ii sunt specifice lui; dar ele sunt toate contracarate, incat inexactitatea imaginii care rezulta din existenta lor depaseste cu foarte putin, in conditii obisnuite de iluminare, limitele impuse delicatetii senzoriale de catre dimensiunile conurilor retinei. Dar imediat cum privim in conditii putin diferite, ajungem sa facem cunostinta cu aberatii cromatice, astigmatism, umbre venoase, de transparenta imperfecta, si alte defecte de care am vorbit deja".
Sa ma continui?
Afişare Mesaje
