292
« : Iulie 16, 2012, 07:44:06 pm »
Si, atunci, cum este mai corect sa procedam? Intrebarea “cine l-a creat pe Creator?” se intinde la infinit: dar pe creatorul creatorului cine l-a facut? dar pe creatorul creatorului creatorului cine l-a creat?... E clar ca nu putem merge tot asa, si suntem nevoiti sa facem un compromis, adica sa acceptam un Creator necreat (de alt Creator). E o optiune mai de bun simt si mai putin nelogica (dupa logica puterii noastre de intelegere) decat “intamplarea”. Asta doar in prima faza, ca apoi e mai grav: daca mergi pe mana intamplarii esti nevoit sa accepti si restul lantului de intamplari (fie ele chinuite si fortate - stiintific, cica) care-si propun sa explice aparitia a tot ceea ce exista pe modelul: din rahat sa facem bici.
Pai aici e diferenta fundamentala intre ratiune si credulitate. Matematica a imbratisat conceptul si deja se dezvolta o ramura aparte a acesteia, o matematica a infinitului. Absurd, in punctul asta, e sa faci compromisul. Normal e sa il respingi. Modul tau de gandire e jignitor si denota micime intelectuala: e specific Evului Mediu timpuriu. Eu nu vreau sa nu pun intrebarea: Dar pe Creatorul Creatorului cine l-a creat? Evolutia nu e numai intamplare. Si chiar daca ar fi, viata in sine se supune legilor hazardului. Cand tatal tau s-a suit pe mama dumitale si au facut sex, intamplarea a facut ca spermatozoidul cu numarul 100.213.332 a trecut bariera defensiva a uterului si a fertilizat ovului din care ai rezultat tu. A fost hazard. Oricare alt spermatozoid ar fi ajuns primul, ai fi fost o alta persoana, cel putin dpdv al fenotipului, al infatisarii exterioare. Oricat l-ai ridica pe Iehova al tau impotriva hazardului care guverneaza Universul, nu faci decat sa cazi in ridicol.
Afişare Mesaje
