258
« : Iulie 25, 2012, 09:39:47 pm »
Daca exista un Creator care a facut Pamantul, Soarele si Luna, este logic sa credem c-a intentionat sa faca ceva pe Pamant, si nu sa-l lase la mana unor intamplari. Dar ce sa ma pomenesc de intamplari, din moment ce creatia dovedeste ca Creatorul a facut si restul, lucru normal din moment ce a avut un plan de la bun inceput cu Pamantul, Soarele si Luna.
Asadar noi, oamenii, suntem creatia Acestuia.
Ce implica in primul si-n primul rand acest fapt? Ca omul este dator Creatorului, din moment ce viata si existenta I se datoreaza Acestuia.
Apoi, ce mai implica? Ca Creatorul cunoaste ce este bine pentru om, creatia Lui.
Mai departe!? Ca Creatorul a avut/are un scop cu omul.
Acum punem problema altfel. Creatorul il consideram parinte iar pe om il consideram a fi copilul Sau. In general, orice parinte ii doreste copilului binele. Dar, spre deosebire de oameni, care sunt neputinciosi sau limitati, Creatorul, adica Parintele Absolut, are si cunostinta si puterea pentru un Bine mult peste ceea ce poate oferi un parinte omenesc.
Continuand cu comparatia, ajungem sa mai tragem o concluzie: daca un parinte omenesc nu-i doreste moartea copilului Sau, nici Creatorul nu le doreste oamenilor moartea; Deosebirea este ca Creatorul este atotputernic si are puterea sa faca ca oamenii sa nu moara.
Oamenii (si in general, fiintele vii) au in ei dorinta, instinctul de a se reproduce. Este cumva modul lor de a ramane mai departe, prin urmasi. Il putem considera scop universal. Dar, prin puterea Creatorului, oamenii nu mai trebuie sa moara; ei pot trai vesnic. Asta este scopul Creatorului: ca omul sa traiasca vesnic.
Bla-bla-bla-bla-bla...ad infinitum. Si acum, dragi credinciosi, Isus vine si are nevoie de bani!