Andrei, permite-mi să încerc să desluşesc misterul. La mine e un defect profesional să-mi pun semne de întrebare când întâlnesc anumiţi termeni teologici care au o conotaţie pusă sub semnul întrebării sau în cel mai bun caz ambiguă. Expresia "răpire sufletească" (Faptele 22:17,
Cornilescu, 1921;
Noua traducere în limba română, 2007) nu am întâlnit-o ever în Biblie, aşadar m-am pus să văd despre ce e vorba. Textul grecesc (atât Wescott-Hort, cât şi Textus Receptus) foloseşte
genésthai me en ekstásei, literalmente "am ajuns să fiu în extaz". Bibliile ortodoxe (atât cea din 1982, cât şi versiunea jubiliară a lui Bartolomeu Anania din 2001),
Biblia — Traducere literală nouă (2001), versiunea
Fidela (2010) folosesc şi în limba română cuvântul "extaz". În Noul Testament catolic (Bulai–Budău) apare "răpit în extaz".
Traducerea lumii noi în engleză (atât ediţia din 1984, cât şi cea din 2013) redă "transă".
Traducerea lumii noi în română (2006) şi Noul Testament, ediţia bilingvă
Easy-to-Read Version, parafrazează expresia grecească prin "am avut o viziune". Deci starea lui Pavel a fost una intens spirituală şi a primit o viziune. Asta desigur nu înseamnă că ceva din el a părăsit corpul, ci pur şi simplu că a avut percepţii extrasenzoriale, după cât se pare, datorită trăirii intense a rugăciunii.
În pasajul din 2 Corinteni 12:2, majoritatea bibliştilor sunt de acord că Pavel se referă la el însuşi. Aparenta confuzie privind natura percepţiei sale a 'paradisului' din "al treilea cer" o fi fost poate cauzată de faptul că viziunea respectivă era mult prea realistă. Martorii încearcă să explice pasajul în numărul din 15 octombrie 2004 al
Turnului de veghe w04 15/10 pag. 8-10), însă explicaţie mi se pare un pic prea forţată.